Cine e vinovat de moartea copiilor?
Au doi fii, dar soţul dintotdeauna îşi dorea o fetiţă, pentru că o fetiţă e ca o floare şi, în familia lor, în care predomină bărbaţii, lipsea anume o floricică. Deşi ecografia le-a spulberat speranţele, erau fericiţi, pentru că urmau să devină părinţii a încă doi băieţei. În scurt timp, însă, şi acest vis li s-a spulberat.
Elena (nume schimbat, n.r.) îşi dorea mult să-i nască soţului o fiică. „O fetiţă care să semene cu ea”, repeta deseori bărbatul, zâmbindu-i soţiei. Sarcina a decurs bine până în momentul în care medicii i-au spus că trebuie să recurgă de urgenţă la chiuretaj.
Sentinţa – chiuretaj
Elena este mamă a doi copii. Primele două sarcini au decurs fără complicaţii. La cea de-a treia sarcină urma să aducă pe lume doi băieţei. Le spunea fiilor că, în curând, vor avea încă doi frăţiori, pe care-i vor iubi la fel de mult, şi că familia lor se va extinde. Însă, soarta a avut alte planuri în această privinţă. La 19 săptămâni de sarcină, tânăra a simţit că ceva nu este în regulă şi s-a adresat medicilor. „Mi-au spus că nu înţeleg ce am, dar că ceva nu e bine”, spune Elena. A făcut mai multe ecografii. În final, medicii au pronunţat „sentinţa” – chiuretaj. Unul dintre micuţi decedase cu ceva timp în urmă. Mama, însă, nu sesizase, deoarece al doilea făt era în regulă. „Simţeam că se mişcă. Nu aveam de unde să ştiu care dintre ei este… De la un timp, însă, se mişca tot mai rar”, îşi aminteşte femeia.
Medicii au anunţat-o că nici al doilea copil nu poate fi salvat, iar viaţa mamei este în pericol. Cu inima strânsă de durere, a făcut chiuretaj. Acasă o aşteptau fiii şi soţul, care plângea împreună cu ea. „De ce n-au văzut imediat ce se întâmplă? Aveam, practic, cinci luni când mi-au spus că unul dintre copii a murit, dar asta nu se întâmplase în ajun. Corpul lui intrase în putrefacţie şi a influenţat dezvoltarea celuilalt. Cum de le-a scăpat asta?”, se întreabă Elena, chiar dacă de atunci au trecut aproape doi ani de zile. Nu acţionase în judecată. „Acasă mă aşteptau copiii. În ţara noastră, oricum, nu ajungi să afli adevărul, iar eu trebuie să am grijă de băieţii mei”, spune femeia cu tristeţe. Zice că s-a resemnat cu această pierdere, însă nu se poate decide să-i nască soţului fetiţa pe care şi-o doreşte atât de mult.
„Sunt sigură că am născut un copil sănătos”
Natalia (nume schimbat, n.r.) afirmă că sarcina a decurs bine până în ultima clipă. Femeia a născut, la recomandarea medicilor, prin cezariană. Este a treia sa sarcină şi spune că aceasta a decurs la fel ca şi cele anterioare. Când s-a trezit din anestezie, a aflat că fetiţa sa a decedat. „Mi-au spus mai întâi că-i infecţie. Pe urmă, am aflat că copilul s-a asfixiat, pentru că medicul nu mi-a acordat atenţia cuvenită”, spune Natalia. Iniţial, era pregătită să se adreseze în judecată. Ulterior, însă, a renunţat. „Acolo erau prezente două surori medicale, care ştiu ce s-a întâmplat, dar mi-au spus că nu vor merge împotriva medicului, pentru că se tem să nu-şi piardă locul de muncă”, povesteşte Natalia.
„Sunt sigură că am născut un copil sănătos. Copilul avea 3 kg 200 gr., 51 cm. Analizele erau bune. Am trecut sistematic controlul medical pe parcursul sarcinii”, afirmă femeia. „Eu, cu câteva zile mai devreme, am făcut o ecografie. Cum de nu s-a văzut acolo că aveam infecţie?”, se întreabă aceasta. A trecut un an de atunci, iar femeia încă îşi plânge copilul decedat. Nu încearcă să găsească dreptate. „Eu ştiu cine e de vină, dar oricum nimeni n-o să fie tras la răspundere. Cum să dovedesc vina lui? Nimeni nu vrea să dea declaraţii”, spune Natalia.
Acuzaţii se aduc şi în SUA, şi în Elveţia…
Recent, pe adresa redacţiei a venit o scrisoare în care autorul ne povestea că, la Institutul Mamei şi Copilului, până în prezent, sunt utilizate aparate ecografice primite din ajutoare umanitare prin anii 1985–2005 şi că aceste aparate învechite nu ar avea capacitatea să depisteze o problemă de dezvoltare a fătului. Am luat legătura cu Ştefan Gaţcan, directorul Institutului Mamei şi Copilului. Potrivit acestuia, în R. Moldova, sunt posibilităţi de diagnostic al malformaţiilor congenitale şi al patologiilor ereditare. „O altă problemă este că nu în toate cazurile sistemul funcţionează şi nu în toate cazurile cetăţeanul R. Moldova este insistent să urmeze aceste lucruri. La noi, evidenţa precoce a gravidelor nu depăşeşte 60-70%. Deci, 30% dintre femei habar nu au de toate acestea şi vin şi se pun la evidenţă în medic la 20 sau chiar 40 de săptămâni de sarcină, atunci când nu mai poţi face nimic”, afirmă Ştefan Gaţcan.
„Acuzaţii se aduc şi în SUA, şi în Elveţia, oriunde. O altă problemă este argumentarea acestor acuzaţii”, adaugă directorul Institutului. În anii 2012-2013, potrivit acestuia, nu au fost aduse argumente sau dovezi că lucrătorii medicali nu ar fi fost capabili să remarce patologiile fătului din cauza neatenţiei, din imprudenţă sau din lipsă de profesionalism. „În plus, cum poţi să vezi unele aspecte de patologie care nu pot fi depistate nici în Elveţia, nici în Germania, nici nicăieri, cum ar fi enzimopatia sau o sumedenie de alte probleme legate de sistemul metabolic? Mulţi nu cunosc asta. Sau chiar patologia cardiacă, nu întotdeauna, cu părere de rău, putem să o depistăm la început. Sunt lucruri care se manifestă la sfârşitul sarcinii”, explică Gaţcan.
15 plângeri – „Nu este un procent grav de acuzare”
Totodată, directorul Institutului susţine că, în R. Moldova, „funcţionează un sistem perinatal foarte bun de depistare a patologiilor, însă, cu părere de rău, acesta poate depista ceea ce poate, dar nu suntem mereu în putere să rezolvăm situaţia, ca să fie totul perfect, până la urmă”, spune acesta. „Sarcina poate decurge bine, dar poate fi o situaţie când decolează placenta precoce. Dacă astăzi ar exista un aparat sau un om, sau o metodologie de prognozare a dezlipirii placentei, sau aşa-numita decolare precoce a placentei, acel om a doua zi ar primi Premiul Nobel”, adaugă directorul. În 2013, în urma a peste 37.000 de sarcini, au fost expediate circa 15 plângeri la adresa Centrului Mamei şi Copilului. „Acesta nu este un procent grav de acuzare”, spune Ştefan Gaţcan.
Câteva dintre aceste plângeri au ajuns în instanţa de judecată, însă niciuna nu s-a soldat cu pedepsirea vreunui angajat medical. „Deocamdată, nu avem nicio decizie a instanţei pentru anii 2012-2013”, afirmă directorul. Medicii împart în trei categorii decesele nou-născuţilor: neonatală precoce (de la naştere până la şase zile), neonatală (de la naştere până la o lună) şi infantilă (de la naştere până la un an). Potrivit specialiştilor, în prima şi a doua categorie, prevalează problemele prematurităţii. În categoria a treia predomină anomaliile congenitale de dezvoltare.
„Nu avem niciun aparat de ultrasonografie de clasa expert”
Totodată, afirmă Ştefan Gaţcan, „avem aparate şi de 20 de ani”, însă, recent, în urma unui proiect, „am primit patru aparate super-noi, super-bune. Cele vechi tot lucrează. În secţia de reanimare am un aparat care are 14 ani şi altul cam tot de atâţia ani în secţia consultativă, iar aparatele noi, care au fost aduse, sunt aparate cu program şi soft unic. Da, deocamdată, nu avem niciun aparat de ultrasonografie de clasa expert. În circa două luni de zile, vom deschide o secţie de screening prenatal, unde va putea veni orice gravidă din R. Moldova care va avea indicaţiile necesare. Aparatele sunt pe drum din Japonia”, afirmă directorul centrului.
În aceeaşi ordine de idei, acesta susţine că aparatele vechi sunt funcţionale. „Mă rog, ele au 15 ani, dar sunt Siemens. Este un aparat care are de toate. Nu are doar 4D. Este aparat de ultrasonografie de clasă înaltă”, explică Ştefan Gaţcan. ZdG a contactat mai multe maternităţi din diverse regiuni pentru a afla cât de bine sunt echipate acestea cu aparate de ultrasonografie. Astfel, am aflat că la maternitatea de la Comrat nu se face ultrasonografie, însă oamenii pot să se adreseze la policlinică, unde sunt redirecţionate şi viitoarele mămici. Totodată, administraţia policlinicii ne-a asigurat că aparatul de ultrasonografie ar fi unul nou, achiziţionat în vara curentă.
Directorul maternităţii de la Ştefan-Vodă, de asemenea, susţine că instituţia este echipată cu toate cele necesare. „Avem şi aparat pentru ecografie, avem şi specialişti. Nu este un aparat nou-nou. A fost achiziţionat acum patru-cinci ani, dar nu este unul dintre cele mai rele”, ne asigură Vasile Plămădeală, directorul maternităţii de la Ştefan-Vodă.
Administraţia maternităţii de la Glodeni susţine că, acum doi ani, instituţia a primit un aparat pentru ultrasonografie, însă acesta este folosit de curând, după ce s-a făcut reparaţie. Totuşi, nu toate localităţile dispun de aparat pentru ultrasonografie. În astfel de cazuri, cetăţenii sunt nevoiţi să se deplaseze în alte raioane, la indicaţia medicului de familie. Femeile însărcinate în stare de risc sunt redirecţionate la Centrul Mamei şi Copilului.
