1,978 afişări

(2 voturi)

Primul Parlament al R. Moldova, care a votat Declaraţia de Independenţă, s-a convocat după 19 ani de la alegeri. Într-o sală modestă de la Pretura Buiucani, s-au reunit 83 din cei 380 de parlamentari ai primului Legislativ. Prietenoşi şi bucuroşi la început, ei au revenit la spiritul de altădată, divizându-se în funcţie de viziunile lor politice. Cei mai mulţi dintre cei prezenţi au refuzat să voteze o Declaraţie, pe motiv că ar fi excesiv de anti-comunistă.

— Cine este vinovat de cedarea realizărilor primului Parlament al R. Moldova?

Anatol Plugaru: Cred că ar trebui să-i întrebaţi pe cei care le-au cedat. Eu nu fac parte dintre aceştia. Probabil, la acel moment, aşa era corelaţia de forţe. Între timp, se pare că electoratul nostru, populaţia acestei republici, nu s-a învăţat încă să aleagă. Este o convingere a mea mai recentă — marea majoritate a alegătorilor de la noi nu are pregătirea politică necesară pentru a alege un legiuitor de calitate. De aici derivă şi calitatea organului executiv. Nu ştiu dacă această situaţie poate fi numită vină. Mai degrabă e o calitate a electoratului, a noastră, e calitatea elitelor noastre politice. Aşa suntem noi. Dacă am fi avut mai multă minte, după primul Parlament ar fi trebuit să vină unul mai bun, apoi altul şi mai bun, apoi încă şi mai bun. Aşa, însă, primul Parlament, al anilor ‘90, a fost şi rămâne formaţiunea legiuitoate a cetăţenilor noştri de cea mai înaltă probă.

— Cine a beneficiat de realizările primului Parlament?

Nadejda Brânzean: Cred că profitorii au beneficiat, cei care au venit după noi la putere. Ei s-au folosit de toate instituţiile democratice, de întreg cadrul legislativ, elaborat şi votat de noi, în scopul soluţionării intereselor proprii. Noi am fost nişte idealişti, nişte romantici, care au visat la ceva frumos, dar care nu s-a realizat.

— Cum e să fii pe poziţii democratice şi să ai acelaşi nume cu ex-candidatul PCRM la alegerile locale din 2003 pentru funcţia de primar al municipiului Chişinău?

Vasile Zgardan: A fost diferit, pe parcursul vieţii, mai ales că am fost şi colegi de studii. Uneori eram confundaţi când mergeam să ridicăm bursele. Acum nu mai ştiu ce face. Nu l-am văzut de mult.

— Suntem în plină campanie electorală. Credeţi că următorul Parlament ar putea fi similar celui în care aţi activat şi dvs.?

Boris Carandiuc: Îmi pare nespus de rău că ceea ce pornise primul Parlament nu s-a realizat până la capăt, că nu continuă astăzi. Noi am crezut că, după proclamarea independenţei, vom avea curajul sa ne detaşăm total de URSS şi să se producă o creştere. Creşterea nu a avut loc. Şi nu ne putem dezvolta. Suntem puţini, înguşti, nu avem nimic, şi nici voinţă, nu ne putem dezvolta, nu ştim ce vrem. Se pare că cel pe care îl vom alege la 5 aprilie nu va fi mai bun decât actualul.

— Cum a evoluat politica externă a R. Moldova în anii ce au urmat după primul Parlament?

Mihai Coşcodan: După noi au venit la conducere oameni de altă orientare. Cred că ei nu au fost interesaţi de problemele societăţii, deoarece trebuiau sa-şi rezolve, în primul rând, problemele personale. Când am fost noi în primul Parlament, nu am avut interese personale. Singurul nostru scop era edificarea unui stat independent. Îmi amintesc de problemele care erau pe plan extern, de relaţiile cu România. Atunci nu se vorbea despre integrarea europeană, dar în sufletul nostru doream acest lucru. Cei care au venit după noi au început să-şi facă afaceri, business prin Rusia, reorientând şi R. Moldova în altă sferă de influenţă.

— Eraţi pe poziţiile Frontului Popular atunci. Cum vă împăcaţi cu agrarienii?

Ion Mărgineanu: Parlamentul anilor ‘90 a fost cel mai democratic din câte au fost până acum. Deşi erau mulţi agrarieni printre noi, o bună parte dintre ei erau totuşi bine orientaţi, având sentimente patriotice. Eu reprezentam Frontul Popular atunci. Ulterior a trebuit să mă retrag şi să îmbrăţişez altă mişcare, deoarece am sesizat nişte lucruri care nu ţineau de convingerile mele.

— Ce s-a întâmplat, de fapt, după dizolvarea primului Parlament?

Ion Negură: La putere a venit PDAM, care a luat o orientare foarte clară spre Est, spre Rusia. PDAM a schimbat în acest fel direcţia, a pus Moldova pe un alt făgaş. Conflictul care s-a iscat atunci a provocat dizolvarea Legislativului. Scandalul era legat de oportunitatea aderării R. Moldova la CSI. Chestiunea nu putea fi pusă la vot, deoarece nu ajungeau voturi pro. Atunci s-a găsit «soluţia». Legislativul ales ulterior a realizat tot ce şi-a dorit. Atunci a şi fost posibilă integrarea în CSI. Nu mai e un secret că PDAM era dirijat de la Moscova. Acum suntem într-o situaţie în care ar trebui de muncit foarte mult, ca să redresăm situaţia. Cred că PDAM este principalul vinovat de situaţia în care ne aflăm.

— A fost sau nu legală dizolvarea primului Parlament, ales pe liste uninominale?

Mihai Cotorobai: Atunci, o parte dintre deputaţi deveniseră prea activi, vroiau imputerniciri noi, credeau că, prin alegeri anticipate, vor obţine tot ce-şi doreau. Această situaţie a plasat Legislativul în imposibilitate. De altfel, atunci, autodizolvarea a fost incorectă, deoarece parlamentul era ales pe bază uninominală, iar fiecare deputat purta răspundere faţă de alegători şi nu faţă de altcineva. Urmările din 1994 le sesizăm şi în prezent. Eu cred că a fost o greşeală.

— Cum explicaţi că, în următorul Parlament, nu au ajuns deputaţii democraţi din primul Parlament?

Gheorghe Amihalachioae: Aşa au ales cetăţenii. Dacă rămâneam tot noi, în următorul Parlament, cred că eram la fel de idealişti… Componenţa următorului Legislativ a fost decisivă, pregătind acest prezent incert al R. Moldova. După noi au venit alţi oameni, mai puţin competenţi, cu mai puţină dăruire de sine, cu interese meschine.

— Care a fost cel mai important succes al primului Legislativ?

Ludmila Scalnâi: Acum câteva ore, la Frankfurt, a aterizat avionul cu care zboară la Chişinău feciorul şi nepoţica noastră. Vedeţi, probabil, ochii mei fericiţi şi credeţi că sunt fericită din altă cauză. Fiindcă mă întrebaţi, totuşi, vă spun că eu port în suflet primul Parlament ca pe o mare fericire, deoarece am fost aleasă deputat în circumscripţie, după ce am luptat, vreo opt persoane, pentru un singur mandat. Ei m-au delegat să votez Independenţa. Eu mă mândresc cu acest vot. E cel mai important lucru pe care am reuşit să-l fac în viaţa asta. Am doi copii, doi nepoţi şi am votat Independenţa.

— Ce rol au avut problemele identitare în procesul de dizolvare a primului Parlament?

Anatol Ţăranu: R. Moldova este situată într-o zonă în care problemele identitare aveau carenţe foarte serioase. În ţarile ce au popoare cu o identitate nedeterminată, problemele politice suportă mari dificultăţi. R. Moldova, din acest punct de vedere, e un caz crestomatic. Atâta timp cât nu vom înţelege cine suntem şi de unde ne tragem, nu ne vom putea determina interesele noastre vitale. În consecinţă, avem un stat în care interesele populaţiei majoritare nu sunt conştientizate. Avem o clasă politică lipsită de clarviziune. Mulţi au votat independenţa din frică, nu din convingeri. Pe de altă parte, cine suntem noi, deputaţii primului Parlament? Suntem cei care am edificat bazele acestui stat. Statul, copilul nostru, acum se debilizează în ochii noştri, iar noi nu depunem niciun efort, pentru a-l salva.

— Cum reacţionaţi astăzi la acuzaţiile aduse PDAM, în fruntea căruia aţi fost dvs., potrivit cărora oamenii din acest partid au provocat dizolvarea Parlamentului şi detaşarea de principiile stipulate în Declaraţia de Independenţă?

Dumitru Moţpan: Nu-i adevărat. Atunci când lucra la adoptarea Constituţiei, primul Parlament intrase în impas. Iniţiativa de dizolvare a Parlamentului a fost a Clubului «Viaţa Satului». S-a propus desfăşurarea unor alegeri noi. Decizia a fost una corectă. Parlamentul ales în 1994 a adoptat Constituţia R. Moldova. Ulterior PDAM nu a mai intrat în Legislativ. Asta s-a întâmplat nu pentru că nu a fost votat de cetăţeni, ci pentru că a reabilitat Partidul Comuniştilor, interzis de primul Parlament. PDAM, în acel vârtej, fusese format de persoane nu doar din PCRM, dar şi tărcate la cerul gurii. Ne ocupam mai mult cu legile de înfiinţare a R. Moldova, după distrugerea URSS. În acest timp, cei care au stat în umbră au început pregătirile de relansare. Nu este un secret că cei mai mulţi din cadrul PDAM erau din PCUS. Cei care ne acuză stăteau atunci ca ţistarii în vizuini. După lupte, nu ar mai trebui să fluture din pumni.

— Ce amintiri despre primul Parlament aveţi?

Ion Costaş: Problemele principale care au fost atunci în societatea de la noi au fost votate de acel Parlament. Greşelile pe care le-am comis, totuşi, au fost pentru că primul Parlament nu a avut experienţă politică şi politicieni structuraţi. Ulterior au venit persoane cu interese personale, având doar scopuri de agonisire a averilor. Au fost mulţi oameni fictivi în politica de la noi.

— Ce soartă a avut Declaraţia de Independenţă, votată de primul Parlament?

Alexandru Moşanu: Declaraţia de Independenţă, adoptată de Parlamentul anilor 1990-94, nu este doar documentul principal al acelui Legislativ. Este actul în temeiul căruia a apărut R. Moldova ca stat suveran, independent şi unitar. Acest lucru nu a plăcut şi nu place unei părţi dintre deputaţi şi dintre partidele politice. În urma pierderii războiului, impus de Rusia, s-a schimbat rapid raportul de forţe politice la Chişinău. Cei care au venit la putere în 1994 au pornit acţiuni diversive. În Constituţia adoptată de agrarieni se spune că populaţia de aici formează poporul moldovenesc, tot în ea se spune şi despre existenţa limbii moldoveneşti. Aceste lucruri sunt în contradicţie cu Declaraţia de Independenţă. Parlamentele ulterioare au încercat revizuirea Declaraţiei de Independenţă.

— Cum a fost acel Parlament?

Tudor Panţâru: Cred că, nefiind prea bine pregătiţi pentru activitatea politică, am fost cam naivi pentru politică, am crezut că se face foarte simplu, că toţi sunt cinstiţi la fel ca şi noi. Cred că Parlamentul nostru, totuşi, a fost cel mai bun. Deşi nu aveam experienţă, am elaborat cele mai bune legi. Noi am dorit sincer să facem ceva pentru ţară. Ceilalţi, deşi erau mai bine pregătiţi, au activat în alte scopuri. Ei au avut interese personale, de grup, de gaşcă, nu şi interesul naţional.

— Cum poate fi combătută corupţia politică?

Pantelei Sandulachi: Luând puterea de stat, cu susţinerea adevărată a alegătorilor, noi nu am ştiut cum să o fortificăm. Acesta e un reproş, dar nu şi o vină, deoarece noi, totuşi, am efectuat un act de rupere de la imperiul sovietic. De la inălţimea celor aproape 20 de ani, vedem altfel lucrurile. Alte parlamente au reuşit mai puţin decât noi, deoarece nu erau legate nemijlocit de alegători. Un deputat, când este dependent de alegătorii săi, nu poate fi nici cumpărat, nu-şi poate vinde votul, după cum se intâmplă acum în Legislativ. Revenirea la un sistem electoral adecvat poate curma pentru totdeauna corupţia din politică.

— De ce nu aţi rezistat în faţa avalanşei Clubului «Viaţa Satului»?

Petru Munteanu: Atunci a fost un val al Mişcării de Eliberare Naţională care, pentru prima dată, a pus problema adoptării limbii române ca limbă de stat. Pe fundalul prăbuşirii imperiului sovietic, totalitarist, în frunte cu PCUS, apăreau vlăstatii democraţiei, promovate de partidele noi, liberale, democratice… În această conjunctură, ţinând cont de situaţia economică ce se crease, democraţii nu s-au putut menţine la putere. Ar fi trebuit să distrugem definitiv sistemul socialist, ar fi trebuit adoptată Legea cu privire la proprietate, ar fi trebuit constituit un sistem pluripartitist… Nu puteau fi făcute toate simultan. Era nevoie de timp. Noi nu am putut ţine piept acelei avalanşe. Dar totuşi am distrus sistemul. Cei care se află acum la putere ne consideră pe noi demolatori, iar pe ei făuritori, creatori. E un paradox.

— Ce ar fi trebuit să se întâmple ca detaşarea de URSS să fie definitivă?

Alexandru Arsene: Au fost făcute cedări la insistenţa lui Petru Lucinschi, cu susţinerea Clubului «Viaţa Satului», sub bagheta Moscovei, deoarece acel Parlament nu era acceptat de forţele pro-ruse. Atunci când abordam problema votării Constituţiei în a doua lectură, când discutam despre reforma administrativ-teritorială, urmând apoi convocarea alegerilor parlamentare. Dacă am fi reuşit, s-ar fi produs o lovitură adevărată a vechiului sistem. Toate, însă, au fost neglijate în mod intenţionat, sub conducerea lui Lucinschi şi a lui Sangheli.

— De ce R. Moldova nu a mai ajuns acolo unde pornise în 1990?

Andrei Ţurcanu: Pentru că ieşirea s-a amânat pentru o mie de ani. Aşa am scris într-un poem: ieşirea se amână pentru o mie de ani. Ieşirea din Egipt s-a amânat. Cauze sunt foarte multe, inclusiv că Moise nu era cel care ar fi trebuit să fie. Cei care au mers după Moise nu erau cei care ar fi trebuit să ajungă în Ţara Făgăduinţei.

— Cum explicaţi decalajul dintre Declaraţia de Independenţă şi Constituţia R. Moldova?

Ion Buga: Primul Parlament rămâne în continuare fidel Declaraţiei de Independenţă pe care a votat-o. Aceasta ar fi trebuit să devină fundamentul următoarelor Constituţii, pentru că, în lumea civilizată, la baza Legilor supreme stau anume Declaraţiile de Independenţă. Noi am propus atunci acest lucru. Dacă ar fi fost realizat, astăzi eram în rând cu lumea.

— De ce aţi plecat din politică?

Dumitru Puntea: Primul Parlament s-a autodizolvat, fără a-şi exercita integral mandatul. După acel Parlament, deşi am rămas pe aceleaşi poziţii civice, am plecat din politică. Eu vin dintr-o familie cu un destin tragic, care a fost deportată în Siberia. Buneii mei, fiind şi ei deportaţi, au fost omorâţi de comunişti. Am avut multă suferinţă şi nu am putut accepta să-mi trădez neamul şi principiile de viaţă. M-a dezgustat comportamentul multor politicieni şi am plecat din acest domeniu.

— Ce rol are acum Declaraţia de Independenţă?

Valeriu Matei: Soarta Declaraţiei de Independenţă nu poate să nu ne îngrijoreze. Dacă nu vom recunoaşte deschis acest lucru, se va înţelege că ne gândim doar la avantaje materiale. Astăzi, în R. Moldova este trucat până şi cursul european. Diplomaţia noastră e într-un hal fără hal. În prezent, ambasadorii practică afaceri ilicite sau fac agitaţie electorală, simulând că sunt preocupaţi de aderarea R. Moldova la UE.

Pentru conformitate, A.G.

Share