Un român din Basarabia la Grigore Vieru

În timp ce politicienii şi funcţionarii depuneau, pe rând, flori la monumentul lui Grigore Vieru, Nicolae Josanu, un bărbat modest la chip şi la port, la o parte de mulţime, îi vorbea unei tinere despre marele Vieru, despre limba română şi despre istoria românilor.

La doi ani de la plecarea în lumea celor drepţi a lui Grigore Vieru, Nicolae Josanu a venit la monumentul poetului în semn de omagiu şi de recunoştinţă. Nu şi-a permis să vină cu flori, dar spera să dea mâna cu fiul poetului,  Călin.

Deşi îl văzuse pe Grigore Vieru de mai multe ori prin oraş, cu puţin înainte de moartea acestuia Josanu chiar s-a apropiat de el şi l-a salutat. Îşi aminteşte despre acea întâlnire cu mari emoţii. „Era un om atât de simplu şi blajin, dar şi un mare patriot român. Atunci m-am plâns lui despre cât sufăr că ne este batjocorită limba şi neamul. Şi am simţit, atunci când i-am cuprins mâna, că şi el suferă profund din această cauză”, menţionează bărbatul.

Este un admirator al lui Grigore Vieru şi al operei sale. „Cum aş putea altfel?”, se întreabă omul. Pe Vieru îl consideră al doilea mare poet român al tuturor românilor, după Mihai Eminescu. „Grigore Vieru cu durere ţinea la românism, cu durere vedea că adevărul istoric şi ştiinţific este neglijat. El a sperat, ca şi mine, ca odată şi odată acest adevăr să fie întronat şi la nivel de conducere de stat şi să fie recunoscut faptul că R. Moldova este al doilea stătişor românesc. Este un mare şi sfânt adevăr că noi suntem români şi este păcat de cei care lovesc şi atentează cu neruşinare asupra lui”, vorbeşte bărbatul cu patimă despre cauza românismului şi spune că a suferit şi continuă să mai sufere pentru că spune lucrurilor pe nume. A avut probleme şi cu securitatea, pe când mergea la proteste. Nu a lipsit de la niciun eveniment anti-comunist sau care avea tangenţă cu identitatea românească.

Despre sine spune că este „un cetăţean simplu, un român din Basarabia”. Spune că în biografia sa nu are cu ce se mândri. A fost vânzător şi merceolog. În tinereţe, a vrut să devină actor, că simte mai aproape arta, „dar aşa a fost viaţa”, conchide el. Acum, deşi are vârsta, nu este pensionat, în lipsa actelor. Cu câţiva ani în urmă i-a fost furată sacoşa în care avea buletinul de identitate, permisul de la Biblioteca B.P. Haşdeu, nişte scrisori pe care urma să le expedieze unui partid politic şi două cărţi. Nu regretă atât dispariţia actelor, cât a cărţilor „Almanah istoric” şi „Argumente Basarabene”, care erau foarte importante pentru el, îşi aminteşte bărbatul. Buletinul nu şi l-a mai perfectat. Nu intră în detalii, dar dă de înţeles că nu a reuşit să adune banii necesari. Nu are niciun venit stabil, mai adună câte ceva din vânzarea sticlelor din plastic. Le adună de pe unde apucă şi le duce comercianţilor de la piaţă.

Modul în care vorbeşte despre lucrurile în care crede îl arată un pic ciudat. Vorbeşte despre forţe antiromâneşti, despre securitate, despre pericole şi riscuri. Discursul său este unul pasionat, plin de sinceritate. „Avem mulţi duşmani şi vrăjmaşi ai românismului şi ai adevărului sfânt, la care noi suntem datori să ţinem în ciuda tuturor conducătorilor ostili, care nu vor să recunoască apartenenţa noastră la românitate”, este o frântură din mesajul său. Nu se teme să recunoască că este revoltătoare închinarea la bustul lui Grigore Vieru a politicienilor care nu vor să accepte adevărul istoric. «Nu sunt cinstiţi şi nici omenoşi. Nu-s adevăraţi creştini. Dacă omul este creştin şi e sincer în gândire şi fapte, întotdeauna va recunoaşte că suntem români şi că vorbim limba română”, a spus cu înflăcărare bărbatul.

Cel mai mult îl îndurerează, recunoaşte el, că o parte dintre cei care reprezintă poporul nu doar merg contra adevărului istoric şi ştiinţific, dar sunt şi agresivi, şi periculoşi, şi răi. „Ei sunt gata să ne distrugă. Dacă ar primi ordin, ne-ar strivi pe noi, cei care ne considerăm, pe bună dreptate, români”, spune cu regret Josanu.

Tatiana EŢCO