Pictorul Eugeniu Gorean: „Când te ghidează muza, nici ploaia nu te opreşte”

Este cunoscut în Franţa, mai puţin acasă, în Moldova. În ultimii doi ani, a fost invitat de mai multe ori să-şi prezinte lucrările la saloanele franceze, dar şi să susţină stagii de pictură în acuarelă. Astăzi, în mare parte, venitul lui vine de peste hotare, pentru că piaţa de desfacere din ţara sa natală e prea redusă.

Desena de mic pe hârtie sau pe pereţi, „spre regretul părinţilor”, zâmbeşte pictorul. La 14 ani, însă, a înţeles că arta este calea pe care vrea s-o urmeze. La colegiu, unde va studia grafica, va realiza că vrea, de fapt, să picteze în acuarelă.

Nu pot să-mi programez inspiraţia

Eugeniu Gorean nu face parte dintr-o familie de pictori, dar mereu a fost susţinut de părinţi, care l-au îndemnat să facă ceea ce-şi doreşte. „Realizez acum că susţinerea lor a fost foarte importantă pentru mine, precum şi faptul că mi-au oferit dreptul să aleg”, spune tânărul. Astfel, după liceu, şi-a continuat studiile la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, urmând secţia de grafică. Deşi spune că este o secţie mai complicată decât pictura, nu regretă alegerea făcută. „Grafica include şi acuarela, şi gravura. Am încercat toate tehnicile posibile şi anume acolo, la colegiu, am înţeles că anume acuarela este ceea ce aş vrea să fac pe viitor. Într-un fel, mi-a atins sufletul”, zâmbeşte Eugeniu.

Este recunoscător profesorilor săi. Afirmă, însă, că nimic nu poţi obţine fără muncă, aceasta stând la baza oricărui succes. „Talentul poate fi sau poate lipsi, dar fără muncă, preţul lui e zero. Trebuie să munceşti mult, să experimentezi”, explică pictorul. Totuşi, munca sa este strâns legată de inspiraţie. „Nu pot să-mi programez inspiraţia, să-i spun să vină la o oră anumită. Vine pe neaşteptate. De fapt, mă inspiră lucruri care, la prima vedere, pot părea banale: oamenii de pe drum, un apus de soare, ploaia, un peisaj”, mai spune Eugeniu. Inspiraţia poate veni şi în miez de noapte. „Atunci nu mai poţi dormi. Te macină ceva în interior şi trebuie să reproduci acest ceva pe foaie”, relatează Eugeniu.

Pensulele – trusa medicală a pictorului

Deşi recunoaşte că e dificil să lucreze în teren, susţine că-i place. „Când te ghidează muza, nici ploaia nu te opreşte”, zâmbeşte Eugeniu, care mereu ţine pensulele în preajmă. „La odihnă, de asemenea, îmi iau uneltele de lucru, doar că pe cele mai mici. Pentru mine, ele sunt ca şi o trusă medicală”, glumeşte pictorul. Uneori, face fotografii care ar imortaliza momentul şi locul inspiraţiei, însă susţine că nu copiază de pe fotografie. „Aparatul foto vede lucrurile în felul său, tu, ca pictor, în felul tău. De aceea, trebuie să lucrezi foarte mult în sânul naturii, redând nu poza, ci emoţiile pe care le simţi în procesul creării”, adaugă tânărul.

Pauzele în munca unui pictor sunt la fel de importante ca şi inspiraţia, care tocmai îşi poate face apariţia după o pauză. „Când nu-mi vine muza, îmi iau o pauză. Mă relaxez sau ies la o plimbare, mă văd cu prietenii şi inspiraţia vine de unde te aştepţi mai puţin. Chiar şi un cuvânt rostit într-o anumită atmosferă te poate inspira”, explică Eugeniu. Totodată, pauza poate influenţa şi părerea despre o lucrare. „Las lucrarea undeva în mapă şi, după o perioadă de timp, revin la ea şi o privesc deja cu alţi ochi. Nu pot să explic acest fenomen, dar, după un timp, văd dacă merită sau nu să continui să lucrez asupra ei sau rămâne aşa cum este”, povesteşte Eugeniu.

Francezul vrea să discute cu autorul

Cu mai puţin de un an în urmă, a absolvit Academia de Arte, iar lucrările sale au fost remarcate mai mult peste hotare. În 2010, a ocupat locul III la un concurs de pictură, desfăşurat la Centrul Expoziţional „Constantin Brancuşi”. După un an, în 2011, ocupă locul II la Salonul Internaţional de Acuarelă din Haillan (Franţa). În acelaşi an, ocupă locul I la Salonul de Acuarelă din Aiguillon (Franţa), la categoria „Noul talent”. În 2012, i se acordă premiul pentru „Cel mai bun student al Academiei de Arte”. Peste un an, ocupă iarăşi locul I la Salonul Internaţional de Acuarelă din Uckange (Franţa). Îşi prezintă lucrările în multe ţări (Germania, Spania, Portugalia, Italia), însă cea care l-a înţeles cel mai bine rămâne Franţa, unde a fost invitat de mai multe ori în ultimii doi ani.

„La noi, piaţa de desfacere este foarte redusă. Astfel, am găsit pe internet un salon de acuarelă în Franţa. M-am înregistrat. Acolo au văzut lucrările mele online, după care mi s-a spus să le trimit şi, după un an, am fost invitat personal să particip la salon”, ne spune tânărul. Tot aici, au avut loc şi primele încercări de predare a picturii în acuarelă. A plăcut atât de mult localnicilor, încât l-au mai invitat de câteva ori. Astăzi, Eugeniu urmează cursuri de franceză. „Am înţeles că trebuie să cunosc limba. Francezul vrea să discute cu autorul. Oamenii nu doar privesc lucrările, ei vor să te cunoască aşa cum eşti ca om, de ce ai folosit anume astfel de culori, ce te-a inspirat, de ce-ai ales acest unghi etc.”, relatează pictorul.

„Francezilor le place foarte mult acuarela, parcă ar fi un nou val. Se organizează foarte multe saloane de acuarelă”, adaugă tânărul, care prezintă în picturile sale nu doar străzile franceze, dar şi peisajele urbanistice sau rustice din R. Moldova. „Deseori, francezii mă întreabă curioşi unde am văzut aşa peisaj. Le spun că acasă, în Moldova. Ulterior, mulţi se apropie să-mi spună că au navigat pe net să vadă ce reprezintă R. Moldova, unde este situată, ca să înţeleagă de unde vin eu. E plăcut când oamenii reacţionează astfel”, zâmbeşte Eugeniu Gorean.