Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Cel mai tânăr dirijor din…

Cel mai tânăr dirijor din R. Moldova: „Mai bogată ţară în talente nu cred că există”…

462-dumitru-circiumaruEste cel mai tânăr dirijor de la noi. În meseria sa, tinereţea poate fi un impediment, însă nu şi pentru el. Susţine că responsabilitatea este cheia succesului său.

A devenit dirijor de orchestră la doar 24 de ani. În timp ce alţii îl priveau cu scepticism, el îşi făcea meseria. Colaborarea cu Eugen Doga o consideră un cadou de la Dumnezeu.

Nu cred că arta poate dăuna unei persoane

Dumitru Cârciumaru este cel mai tânăr dirijor din R. Moldova. A devenit  dirijor al Filarmonicii de Stat „Serghei Lunchevici” în 2010, pe când avea doar 24 de ani, iar în 2011, devine dirijor al Teatrului Naţional de Operă şi Balet. „Sunt foarte responsabil, iar, fiind în postura de cel mai tânăr dirijor, acest fapt mă face de trei ori mai responsabil, altfel colegii nu mi-ar ierta greşelile. Orice orchestră ar ţine minte fiecare gafă. Noi nu avem posibilitatea de a îmbunătăţi lucrurile după ce le-am stricat”, explică dirijorul.

Dumitru Cârciumaru a studiat clarinetul la şcoala de muzică. Deşi în familia sa nu există muzicieni, părinţii ştiau bine cum văd viitorul copiilor lor: fiul cel mai mare să fie medic, iar cel mai mic să se dedice muzicii. Cei mici nu s-au împotrivit, pentru ca astăzi să le fie recunoscători părinţilor pentru tot ce au realizat. Ulterior, Dumitru îşi dorea să-şi continue studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, tot la specialitatea clarinet, la acelaşi profesor – Evgheni Verbiţchi. Profesorul, însă, l-a luat de mână, ducându-l la catedra Dirijat, simţind că acolo ar fi locul tânărului. Şi nu a dat greş. „A simţit el că aşa va fi mai bine şi acum sunt unde sunt”, spune Dumitru zâmbind.

Recunoaşte că drumul unui muzician este unul anevoios, însă n-ar dori să-şi schimbe soarta. „Niciun copil, niciun muzician nu ştie ce îl aşteaptă peste 10-20 de ani şi, când ajunge acolo, nu cred că regretă, dar drumul e foarte, foarte complicat. Dacă multe alte meserii se fac în patru-cinci ani de facultate, la noi e altfel – universitatea continuă întreaga viaţă. Da, avem document, dar, la absolvire, nu spunem că ştim totul. Învăţăm continuu”, explică muzicianul. Pe de altă parte, recunoaşte că, uneori, îi vine gândul de a se lăsa de meserie, dar astfel de gânduri sunt doar porniri de moment. „Cunosc foarte mulţi oameni care au studiat 12 ani instrumentul şi l-au lăsat, considerând că nu este ceea ce ar vrea să facă. Cred, totuşi, că studierea unui instrument nu poate dăuna, ba chiar din contra. Nu cred că arta poate să dăuneze unei persoane. E doar ceva care lărgeşte şi descoperă o altă lume”, conchide Dumitru.

Stimă şi respect în orchestră

Recunoaşte că a fost întâmpinat cu scepticism de către colectiv, dar a reuşit să facă faţă încercărilor şi să cucerească încrederea muzicienilor, lucru important în munca sa. „Dirijatul este, în primul rând, o chestie de experienţă. De aceea, pare, uneori, straniu când vezi un dirijor mai tânăr decât de obicei. Când începi de la zero, începi să conduci fără să ai o experienţă, ceea ce este de două ori mai responsabil”, se destănuie muzicianul. Deşi studiile sunt foarte importante, calităţile pe care trebuie să le posede un dirijor nu pot fi învaţate la facultate. „La academie nu se învaţă cum să găseşti limbaj comun. Nimeni nu va nega faptul că un dirijor trebuie să fie şi un psiholog foarte bun, şi un filozof, şi chiar un manager”, explică Dumitru. Potrivit lui, dictatura nu poate duce la un rezultat pozitiv.

„Trebuie să ai stimă şi respect faţă de membrii orchestrei. Trebuie să le vorbeşti, să le explici, să-i convingi. Atunci şi atitudinea colectivului va fi alta. Când nu foloseşti aşii din mânecă, pe care ei ştiu că îi ai, te vor iubi şi te vor respecta şi mai mult”, adaugă muzicianul. Pe de altă parte, Dumitru Cârciumaru accentuează că orice conducător are anumite responsabilităţi, pe care trebuie să le respecte. „Nu înţeleg cum poţi să ai o funcţie înaltă, nu vorbesc acum de cea de dirijor, ci de orice persoană care deţine o atare funcţie, şi să-ţi permiţi să greşeşti. Nu înţeleg cum, în Moldova, sunt posibile chestii de genul: am greşit, ce contează? De demisie sau sancţiuni nici nu se discută”, spune muzicianul indignat.

Vorbeşte cu un respect deosebit despre Eugen Doga. „Un cuvânt atribuit maestrului, pe care toţi îl cunosc, este geniu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit şansa să fac cunoştinţă şi să-mi fac nişte relaţii atât de bune, profesionale şi prieteneşti, cu maestrul. Este o mare onoare. De la el învăţ, am învăţat şi voi învăţa”, dezvăluie dirijorul. Spune, însă, cu regret că personalităţile talentate nu sunt preţuite în timpul vieţii. „Unele sunt apreciate abia după moarte. Oameni buni, să le preţuim cât sunt în viaţă, cât putem învăţa ceva de la ele. Mai bogată ţară (R. Moldova, n.r.) în talente nu cred că există. Sunt şi în alte ţări, dar acolo sunt miliarde de locuitori, iar noi suntem un pic peste patru milioane şi uitaţi-vă câte talente avem”, punctează dirijorul Dumitru Cârciumaru.