Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Anastasia Homiţcaia: „După Premiul Mare,…

Anastasia Homiţcaia: „După Premiul Mare, nu mai poţi da înapoi”

493-homitcaiaDansul, pentru ea, a devenit un drog. Curiozitatea a împins-o să-şi încerce forţele şi în alte domenii, dar tot la balet a revenit. Deşi calea spre succes a fost însoţită de lacrimi şi de diverse impedimente, astăzi este prima balerină a R. Moldova.

A început să facă balet la recomandarea medicilor. Când părinţii au vrut să renunţe, ea a insistat să continue. Regimul sever şi durerile au devenit parte a vieţii sale. Astăzi, însă, toate acestea sunt compensate de aplauzele publicului.

„Mama natură nu ne înzestrează pe toţi la fel”

Anastasia Homiţcaia este prima balerină a Teatrului Naţional de Operă şi Balet. În copilărie, a avut probleme de sănătate şi medicii i-au recomandat şcoala de balet ca şi terapie. „E ca o mică armată. Regimul strict de acolo consolidează imunitatea”, explică tânăra. După jumătate de an, când părinţii au vrut ca ea să nu mai studieze acolo, aceasta s-a împotrivit. „E greu să explici de ce îţi place, pentru că e dificil să vii în fiecare zi şi, în cazul în care nu ai capacităţi corespunzătoare de la natură, să-ţi deteriorezi practic oasele sau să-ţi întinzi ligamentele. E o mare durere fizică, dar totul compensează acest drog – dansul”, spune Anastasia.

Dacă unii sportivi sunt dotaţi de la natură, ceilalţi trebuie să depună efort înzecit ca să reuşească. „Picioruşele trebuie să fie întoarse de la bazin. Mama natură, însă, nu ne înzestrează pe toţi la fel. În acest caz, fiecare osişor trebuie urnit din loc şi îndreptat aşa cum trebuie să fie”, povesteşte balerina. Pentru a obţine performanţe, lecţiile sunt insuficiente. „Trebuie să lucrezi mult de sine stătător. Altfel, nu obţii succese”, declară prima. Nici durerea, nici alte impedimente nu au făcut-o să renunţe la dans. Lumea artei o ademenea tot mai mult, până a devenit „un drog”. „Atunci, îmi făceam studiile la Şcoala de Muzică „Ştefan Neaga”, alături de muzicieni. Chiar şi acum îmi amintesc clădirea mare. Pe pereţi – portretele compozitorilor. Din fiecare colţişor răsuna muzică. E o altă lume şi ea te absoarbe în întregime”, spune Anastasia Homiţcaia.

493-homitcaia2„Îmi venea să sar, să dansez”

Curiozitatea a împins-o să-şi testeze capacităţile şi în alte domenii. A absolvit facultatea Relaţii Internaţionale, dar nu s-a regăsit în această profesie. „Aveam nevoie de ceva nou, ceva ce nu ţinea de dans, de balet. Am aflat multe lucruri interesante, însă, pentru mine, era un chin să stau la lecţii timp de câteva ore. Uneori, pe coridoare, îmi venea să sar, să dansez. E o experienţă nouă, dar nu e domeniul meu”, zâmbeşte balerina. Totuşi, lumea teatrului din culise este una crudă. Ca şi în oricare alt domeniu, în balet, de asemenea, există protejaţi. Astfel, atunci când Anastasia a participat la primul său concurs, desfăşurat la Constanţa, România, luând Premiul Mare, unii dintre profesori au fost nu doar miraţi, dar şi nemulţumiţi că protejaţii lor nu au fost remarcaţi de juriu.

Pe de altă parte, acest premiu a fost un imbold puternic pentru balerină să-şi continue calea. „E o responsabilitate foarte mare. Nu mai poţi să dai înapoi. Când obţii din start premiul mare, e dificil să faci faţă cerinţelor, pentru că există deja un nivel sub care nu poţi să cobori”, explică prima. Deşi, în mare parte, balerinii formează un cuplu nu doar în scenă, dar şi în viaţa de zi cu zi, jumătatea Anastasiei nu face parte din lumea teatrului. Totuşi, anume scena i-a unit. A urmărit-o în timpul spectacolului, după care a dorit să-şi declare admiraţia pentru cea care i-a furat inima. De nouă ani deja formează o familie. „A deschis, pentru mine, nişte uşi mari-mari într-o altă lume, necunoscută până la el”, zâmbeşte Anastasia.

493-homitcaia3Baletul, cot la cot cu durerea

Lumea sportului este mereu însoţită de traume, iar baletul nu este o excepţie. Unele traume s-au produs înainte de spectacol sau chiar în scenă. Balerina îşi aminteşte cum, în Belgia, a suportat o fractură a tendonului. „Nu puteam pune piciorul pe podea. Nu-mi ajutau nici injecţiile. În toată cariera mea, am avut diverse traume, dar aceasta a fost cea mai dureroasă. Spectatorul era deja în sală, iar eu aveam dureri insuportabile”, îşi aminteşte prima. Bineînţeles, a ieşit şi a dansat. Nu putea să-şi dezamăgească publicul. Şi alteori a ieşit în scenă, după administrarea unor medicamente pentru atenuarea durerii. Însă, după spectacol, efectul medicamentelor se epuiza, durerea revenind cu o forţă nouă. „Toţi dansatorii au probleme fie la coloană, fie la oase. Eu nu sunt o excepţie. Aceasta-i alegerea noastră”, zâmbeşte balerina.

În diverse turnee, i s-au făcut oferte de a rămâne în străinătate. De fiecare dată, însă, a revenit acasă. „M-am născut aici. Familia mea este aici şi cred că putem face ceva pentru ţara noastră, dacă am fi susţinuţi şi de cei de la guvernare”, spune Anastasia, regretând că autorităţile sunt prea puţin interesate de cultură, de artă în general, iar atunci când vin delegaţii din străinătate, acestea sunt invitate să viziteze vinăriile, dar nu şi muzeele sau teatrele, spre deosebire de alte ţări, care se mândresc cu artiştii lor. „Mulţi dintre noi sunt cunoscuţi peste hotare, însă nu şi aici, acasă. Avem oameni talentaţi în toate domeniile. De ce să nu facem cunoscute aceste persoane? De ce să nu le promovăm? Când plecăm cu colegii în străinătate, reprezentăm ţara care ne invită. De ce nu am prezenta ţara noastră, la noi acasă?”, se întreabă prima balerină Anastasia Homiţcaia.