Militari judecaţi în trei feluri
Sute de militari moldoveni au beneficiat de studii şi în instituţii de profil din afara ţării. Unul dintre cele mai importante programe de perfecţionare a cadrelor aflate în serviciul militar este intitulat „Educaţie şi Instruire Militară Internaţională” (IMET), lansat de Departamentul de Stat al SUA în anul 1994 cu scopul instruirii şi perfecţionării cadrelor militare din armatele altor state.
Până în prezent peste 400 de militari ai Armatei Naţionale a R. Moldova au beneficiat de studii graţie programului IMET. Pentru a beneficia de aceste studii însă, militarii se obligă, prin semnarea unui contract, ca la întoarcerea în ţară să lucreze cel puţin 5 ani în cadrul structurilor Ministerului Apărării, în caz contrar fiind obligaţi să restituie cheltuielile pentru studii, sume ce se ridică la zeci de mii de dolari. Unii dintre ei a ajuns în instanţă din această cauză.
„Geniu” bun de plată
Este şi cazul lui Sergiu Andronachi, care în anii 2000–2004 şi-a făcut studiile la Academia Militară din oraşul Sibiu, România, iar după absolvire a fost angajat în cadrul Batalionului Geniu din Negreşti, Străşeni. În perioada februarie–decembrie 2007 a fost delegat de către Ministerul Apărării al R. Moldova la un curs avansat de geniu în Missouri, Statele Unite, prin intermediul programului IMET. La întoarcerea din SUA, el susţine că s-a prezentat în Batalionul Geniu din Negreşti, Străşeni, unde activase anterior, pentru a satisface în continuare serviciul militar. După un an de zile, din motive familiale (s-a căsătorit, iar soţia se afla cu traiul la Cimişlia, unde lucra ca învăţătoare), a fost nevoit să se demobilizeze din rândul Forţelor Armate înainte de a expira cei 5 ani de serviciu obligatoriu conform angajamentului pe care şi-l luase la plecarea la studii. Astfel, Ministerul Apărării l-a acţionat în judecată pe Sergiu Andronachi, solicitând să fie restituite cheltuielile de instruire în România şi SUA, în valoare de 26814$.
În primă instanţă, la judecătoria Cimişlia, câştig de cauză a avut Sergiu Andronachi, judecătorii considerând că „Ministerul Apărării al R. Moldova nu a prezentat probe pertinente ce ar fi dovedit faptul suportării cheltuielilor pentru instruirea reclamatului Andronachi Sergiu la Academia Forţelor Terestre din Sibiu şi pentru Cursul de Limbă Engleză şi Cursul Avansat de Geniu”. Ministerul Apărării a contestat decizia la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, hotărârea Judecătoriei Cimişlia a fost anulată, luându-se decizia de a se încasa în beneficiul Ministerului Apărării, din contul lui Sergiu Andronachi, suma de 26814,62 dolari SUA, cheltuieli pentru instruire. Judecătorii Curţii de Apel au făcut trimitere la Legea cu privire la statutul militarilor şi la Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, conform căreia „Militarii eliberaţi din serviciul militar care, după încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul militar în Forţele Armate mai puţin de 5 ani, achită cheltuielile pentru instruire indiferent de sursa de finanţare”.
Statul cere banii pe care nu i-a investit?
Nemulţumit de decizia instanţei de apel, Andronachi a făcut recurs în instanţa superioară, însă Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a declarat recursul ca fiind inadmisibil, motivând că cererea de recurs a fost depusă cu omiterea termenului.
Aşadar, decizia Curţii de Apel a rămas definitivă, Sergiu Andronachi fiind obligat să achite suma de 26814$ pentru cheltuielile de instruire, la care se adaugă taxa de stat de 20000 de lei pentru cheltuielile de judecată şi alţi 24000 de lei ce reprezintă onorariul executorului judecătoresc. Andronachi consideră că statul nu avea niciun drept să ceară încasarea cheltuielilor pentru studiile pe care le-a efectuat în afara ţării pe motiv că toate aceste costuri au fost suportate integral de către Guvernul SUA şi cel al României: „Ministerul Apărării şi-a revendicat dreptul asupra unor bani pe care, de fapt, nu i-a cheltuit niciodată cu mine. Am scrisori oficiale de la ambasada SUA şi a României care confirmă că studiile au fost asigurate gratuit şi că ei nu au niciun fel de pretenţii financiare”.
Acum, fostul militar Sergiu Andronachi, devenit între timp tată a doi copii, spune că are nevoie de mai bine de 20 de ani pentru a scăpa de datoria către stat, neavând alte surse de venit decât salariul de 5 mii de lei la un loc de muncă tot în cadrul unei instituţii de stat, Agenţia de Dezvoltare Regională Sud, unde s-a angajat imediat după plecarea din armată. Nici să meargă la muncă peste hotare spune că nu poate, deoarece are interdicţie la perfectarea actelor de identitate, iar un loc mai profitabil de muncă acolo, la Cimişlia, lângă familia sa, nu găseşte.
Triple standarde în cazul militarilor instruiţi în străinătate
Interesant este faptul că unii militari, care de asemenea au beneficiat de burse de studii în România sau în SUA, s-au eliberat din Forţele Armate înainte să împlinească stagiul de lucru de 5 ani, fără a fi acţionaţi în judecată şi forţaţi să achite acest prejudiciu. Alţi militari au fost acţionaţi în judecată, dar au câştigat procesul împotriva statului, scăpând de plata cheltuielilor pentru instruire.
Marcel Covrig, fost militar în Batalionul cu Destinaţie Specială şi beneficiar al unei burse în Statele Unite prin intermediul programului IMET, ne-a confirmat că, deşi nu a activat 5 ani în Armata Naţională după revenirea din SUA, nu a fost dat în judecată. De plată a scăpat şi Sergiu Stefanco, un alt fost militar care nu a lucrat cei 5 ani la întoarcerea de la studii: „Eu nu ţin minte să fi semnat aşa un contract şi nu au cum să mă oblige să lucrez, pentru că statul nu mi-a achitat nimic în timpul acelor studii, doar salariul, dar şi acela redus. Să văd factura pe care a achitat-o statul. Dacă-i aşa, atunci ar trebui să mă dea în judecată statul american, nu al nostru”.
Sergiu Danilov are un caz practic similar cu cel al lui Sergiu Andronachi. Şi el fost la studii în SUA şi a plecat din structurile MA înainte de termen din cauza situaţiei familiale – se căsătorise şi soţia sa era din Ucraina. Danilov de asemenea a fost acţionat în judecată de către Ministerul Apărării. Singura deosebire este că Danilov a câştigat procesul: „Cazul meu e încheiat. Avocatul a pregătit setul de documente şi nimeni nu a mai avut pretenţii. Mie nu-mi ajungeau 2 ani, dar m-am prezentat la judecată şi am arătat toată activitatea mea. Judecătorii au văzut că am fost de trei ori în Transnistria, de două ori în Irak, am participat şi la misiuni de deminare şi nu au mai zis nimic. Eu am plecat din armată pentru că soţia mea e din Ucraina şi eu m-am mutat cu traiul acolo”.
Studii prin intermediul programului IMET a făcut şi fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuţa, care confirmă că, deşi mai mulţi foşti colegi de-ai săi nu şi-au respectat angajamentul de a lucra 5 ani după întoarcerea de la studii, nu toţi au fost acţionaţi în judecată: „Sunt unii care au învăţat peste hotare, apoi au plecat din structurile armatei şi nu au păţit nimic, în timp ce alţi colegi, cu care au învăţat împreună, au fost daţi în judecată şi obligaţi să plătească. Sunt şi unele situaţii când militarului i-a rămas puţin timp până la expirarea acelui termen de 5 ani şi atunci instituţia militară consideră că nu este rezonabil de a-l acţiona în judecată. Dar sunt şi cazuri în care statul pierde procesele. Nu ştiu care-i logica judecătorilor, e o justiţie selectivă în aceste cazuri. Unii judecători consideră că aceşti bani sunt acordaţi ca asistenţă guvernului Republicii Moldova şi că guvernul îi investeşte în educaţia unui militar care, la întoarcere, trebuie să lucreze în armată pentru a valorifica investiţia făcută în el. Alţi judecători consideră că într-adevăr aceştia sunt banii americanilor şi guvernul nostru n-are niciun drept asupra lor. Este diferit de la caz la caz. Totuşi eu consider că atunci când semnezi ceva îţi asumi o responsabilitate şi trebuie să-ţi respecţi angajamentele”, conchide Marinuţa.
ZdG a solicitat opinia Ministerului Apărării pe margine acestui caz, dar timp de două săptămâni nu a parvenit niciun răspuns.
Anatolie Eşanu
