(In)Justiţie cu două victime
Un bărbat de 74 de ani a rămas fără acoperiş deasupra capului după ce casa pentru care a muncit o viaţă s-a făcut scrum aproape în totalitate în urma unui incendiu. Judecătorii au găsit „vinovata” şi au obligat-o să-i plătească bătrânului despăgubiri de aproape jumătate de milion de lei. Aceasta însă prezintă mai multe acte care-i demonstrează nevinovăţia, inclusiv faptul că urmărirea penală a demonstrat că nu ea se face vinovată de producerea acelui incendiu.
Pe 13 iulie 2007, în jurul orei 17.00, în oraşul Străşeni a avut loc un incendiu, iar în urma căruia a ars casa lui Ion Barac. Despre acest caz, ZdG relata în luna iunie a anului trecut. A doua zi, Maria Granaci, cea care avea un magazin în vecinătatea casei arse, a fost vizitată de procurora Efimia Toderenco, iar peste câteva săptămâni, a fost iniţiată urmărirea penală pe acest caz. Dosarul penal a fost deschis în baza declaraţiilor Galinei Mărgineanu, cea care, în acea zi, a făcut curat pe teritoriul magazinului Mariei Granaci. Aceasta a declarat că locuinţa lui Ion Barac ar fi ars de la focul aprins de ea, la solicitarea proprietarei magazinului.
„Vinovata”, declarată nevinovată de procurori
Între timp, pe 16 august 2007, s-a efectuat prima expertiză, care urma să stabilească focarul şi cauza incendiului. Rezultatele au arătat că, într-adevăr, incendiul a izbucnit din cauza scânteilor de foc produse de arderea deşeurilor de la magazinul din vecinătate. „Am contestat rezultatele expertizei, dar instanţa mi-a respins cererile. Ulterior, am depus plângere pe numele expertului la procuratura Buiucani, dar nu există o soluţie finală, deşi suntem în 2014”, spune Maria Granaci. În septembrie 2007, Uniunea Cooperativelor de Consum Străşeni (URECOOP), la solicitarea lui Ion Barac, a efectuat un audit al bunurilor care ar fi ars în acel incendiu. În certificatul anexat la dosar se spune că suma daunelor provocate de foc a fost de 49 de mii de lei. Barac a fost recunoscut ca parte vătămată, iar Maria Granaci, pusă sub învinuire. Conform ordonanţei, aceasta era învinuită de faptul că i-a dat indicaţii Galinei Mărgineanu să aprindă focul, provocând incendiul. Totodată, suma totală a prejudiciului, stabilită de procurori, era de 349 mii de lei.
Totuşi, după mai multe contestări în instanţele de judecată, şi după ce procurora Efimia Toderenco, la solicitările Mariei Granaci, este exclusă de pe dosar, în ianuarie 2011, prin ordonanţa procurorei Daniela Buinovski, Maria Granaci este scoasă de sub urmărire penală. În ordonanţă se spune că, de fapt, în cadrul urmăririi penale, în acţiunile ei nu au fost stabilite elemente ale infracţiunii şi că, de fapt, Galina Mărgineanu, cea care a aprins focul, e persoana responsabilă. Doar că, după excluderea din Codul Penal a articolului în baza căruia aceasta putea fi condamnată, nici ea nu mai putea fi pedepsită penal.
Despăgubiri de jumătate de milion
Între timp, în septembrie 2008, procurora Efimia Toderenco depune în instanţa de judecată o cerere, în interesul lui Ion Barac. Aceasta face referire la rezultatele urmăririi penale încă nefinalizate şi aduce ca probă certificatul emis de URECOOP, care arăta cât valorau mărfurile arse în timpul incendiului. În total, procurora solicita încasarea de la Maria Granaci a sumei de 349 mii de lei. Ceilalţi 300 de mii de lei solicitaţi proveneau din estimarea valorii casei arse, raport de evaluare întocmit de către firma GeoInfoSistem SRL, care aparţine lui Mihail Barac, nepotul părţii vătămate. În evaluare se menţiona că aceasta a fost făcută nu pentru prezentarea în judecată, ci pentru a contracta un credit bancar. Ulterior, procurorii şi partea vătămată au cerut şi daune morale, de jumătate de milion de lei. În ianuarie 2011, la două săptămâni după ce Maria Granaci era scoasă de sub urmărire penală, vinovăţia ei neputând fi stabilită, Judecătoria Străşeni, prin magistrata Natalia Kiseliova, satisfăcea pretenţiile procurorilor şi părţii vătămate şi decidea încasarea de la Granaci a sumei totale de 500 mii de lei: 329 mii de lei – valoarea casei arse, 106 mii – valoarea bunurilor arse din casă, 50 mii de lei – prejudiciu moral şi 13 mii – cheltuieli de judecată.
Maria Granaci a mers la Curtea de Apel (CA) Chişinău. În mai 2011, un complet de judecători, condus de Nina Vascan, casa hotărârea Judecătoriei Străşeni şi respingea, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de procurora Efimia Toderenco. Magistraţii de la Apel motivau că „prima instanţă, deşi a constatat corect unele circumstanţe, le-a dat o apreciere greşită şi a aplicat eronat normele de drept penal”. Judecătorii au făcut referire la încheierea procurorilor care decideau scoaterea Mariei Granaci de sub urmărire penală şi constatau că, de fapt, persoana vinovată de comiterea incendiului era Galina Mărgineanu, cea care a aprins focul.
Şi judecătoarea, şi procurora, plecate din sistem
Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), care, în aprilie 2012, a decis să caseze integral decizia CA Chişinău, parţial hotărârea Judecătoriei Străşeni, în partea ce ţine de prejudiciul moral, în rest, menţinând-o. Astfel, Maria Granaci urma să-i plătească lui Ion Barac aproape 450 de mii de lei. Au urmat două recursuri în anulare depuse de către Maria Granaci, ambele însă respinse de către judecătorii CSJ. În instanţă, aceasta a prezentat un document, semnat de către şeful URECOOP, prin care se anula certificatul emis de instituţie în septembrie 2007, certificat care a stat la baza calculării prejudiciului cauzat lui Ion Barac în urma distrugerii mărfurilor. Vasile Grosu, şeful URECOOP, scria în document că „specialiştii URECOOP au fost induşi în eroare de către Ion Barac, certificatul fiind eliberat pentru ca acesta să-şi formeze o viziune asupra valorii bunurilor personale şi nu pentru a fi prezentat ca probă în instanţa de judecată”. La revizuire, judecătorii de la CSJ au precizat însă că „revizuenta nu a probat în niciun fel faptul că a fost în imposibilitate pe parcursul examinării cauzei de a obţine comunicarea respectivă de la URECOOP”. La CSJ, fără folos, Maria Granaci a prezentat şi un certificat emis de către Secţia Situaţii Excepţionale Străşeni, prin care se menţiona că, de fapt, vinovatul de producerea incendiului nu se cunoaşte.
Din aprilie 2012, executorul judecătoresc a început să bată la uşa Mariei Granaci. În iulie, două terenuri care aparţineau familiei Granaci au fost scoase la licitaţie. După multe contestaţii, pe 9 iunie 2014, unul dintre cele două terenuri a fost vândut, la licitaţie. Acum, mai este pus sechestru pe apartamentul familiei, pe magazin şi pe celălalt teren, încă nevândut. „La început, stăteam liniştită. Mă credeam nevinovată. Dar, pe parcurs, am înţeles că trăim într-o ţară a minunilor, cu o justiţie incurabil de coruptă”, concluzionează Maria Granaci. Între timp, Natalia Kiseliova, judecătoarea de la Străşeni care a emis prima hotărâre pe acest dosar, a fost demisă, anul trecut, din funcţia de judecătoare, pentru alte încălcări comise în activitate. Nici procurora Efimia Toderenco nu mai activează în Procuratura Străşeni, plecând, în 2011, din proprie iniţiativă, după ce a fost sancţionată prin ordinul procurorului general, ca urmare a plângerii Mariei Granaci pentru „îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu şi încălcarea normelor de etică ale procurorului”.
„Dosarul ăsta mi-a mâncat sufletul”
Ion Barac, cel a cărui casă a ars în 2007, la 74 de ani, a ajuns să trăiască într-o locuinţă fără uşi, în mare parte fără acoperiş, dormind pe un pat improvizat, iar iarna umplând sticle cu apă caldă ca să se poată încălzi. Istoria tragică a acestuia a fost relatată de ZdG şi în 2012, şi în 2013. Bărbatul susţinea că nu mai crede că va vedea vreun ban de la persoanele care se fac vinovate de faptul că locuinţa sa a ars. Anterior, pentru ZdG, Galina Mărgineanu, cea găsită de procurori principala vinovată de producerea incendiului, mărturisea că, pe parcursul acestor ani, a avut mai multe neînţelegeri cu Maria Granaci. „Eu am făcut întocmai ce mi s-a spus. N-am făcut nimic din capul meu. Am făcut curat. Am lăsat frunzele să se usuce, apoi le-am dat foc”. Femeia spunea că a participat şi ea la stingerea focului, dar Maria Granaci ar fi alungat-o acasă. „Ea mi-o tras o bleandă şi m-o alungat acasă”. De îndată ce a ajuns acasă, a venit şi poliţia, care a dus-o iarăşi la faţa locului. „A început să strige la mine – de ce am spus totul cum a fost? Mi-a zis să nu mă mai duc la judecată, şi cine o să mă întrebe – să nu spun că ea era acolo. I-am răspuns că nu pot spune minciuni”, declara Galina.
Efimia Toderenco, fosta procuroră, acum avocată, are şi ea amintiri neplăcute cu acest dosar. „Am muncit ca proasta. Totuşi, am făcut câştig de cauză moşneagului, dar cât am suferit eu… Da, am fost sancţionată. Dosarul ăsta mi-a mâncat sufletul. Granaci s-a plâns că am falsificat dosarul. Dar ce, eram expert să-l falsific? Dar, şi ăsta a fost un motiv pentru care am plecat din Procuratură. Granaci, vinovata, a depus multe plângeri pe mine”, zice fosta procuroră. „Eu nu ştiu cum a obţinut ea acea încheiere de la procurori, precum că nu este vinovată. Probabil, nu a avut cine contesta. Dna Galina e vai de capul ei. Ei au vrut s-o vâre pe ea, dar ea nu are nicio vină. Doar a făcut ce i-a spus stăpânul. Când eram procuror, i-am spus dnei Maria să se ducă să-i dea măcar ceva omului ăsta. Că el dormea afară, ca un câine”, rememorează Efimia Toderenco.
