Principală  —  Interviuri   —   Cine vrea să facă business,…

Cine vrea să facă business, să plece din Procuratură!

256-zubcoInterviu cu Valeriu Zubco, Procurorul General al R. Moldova

 

 

 

 

— Sunt două luni de când aţi făcut o turnură radicală, lăsând domeniul ONG şi avocatura şi trecând pe cealaltă parte a baricadei, într-un fotoliu de demnitar. Adică din cel care privea critic activitatea organelor de drept aţi devenit cel care conduce o structură de drept. Cum vă simţiţi în această ipostază?

— Eu cred că, într-un fel, aceste activităţi, care par a fi diametral opuse, au şi ceva în comun. Am făcut avocatură şi instruirea cadrelor din justiţie. Oricum am urmărit să respect cadrul legal. Ceea ce e diferit, însă, e că deja nu mai lucrez la analiza greşelilor Procuraturii, ci direct la repararea imaginii acesteia. Practic, mă ciocnesc zilnic de probleme care îşi trag originea din anii trecuţi şi care trebuie soluţionate.

Sarcina noastră e să schimbăm imaginea Procuraturii  ca instituţie, dar şi imaginea procurorilor. Or, procurorul nu e doar un acuzator de stat, ci şi un apărător şi garant al drepturilor  cetăţenilor. Se pare că această menire a Procuraturii a fost uitată.

— În R. Moldova există un singur lot de procurori. Aceştia au lucrat cu puterea care a comandat dosare şi pedepse. Credeţi că e posibil ca aceşti procurori să fie schimbaţi în bine?

— Cred că mulţi dintre ei şi-au dat seama că acţiunile lor trebuie să fie reglementate strict de lege. Am vizitat mai multe sedii ale procuraturilor raionale.  Am fost la Soroca, Orhei, Ialoveni, urmează să merg şi în alte raioane. Doar aşa poţi înţelege adevărata stare de spirit din instituţii şi modul în care putem schimba situaţia. E un volum foarte mare de lucru, sunt multe plângeri ale cetăţenilor pentru corectarea erorilor.

— Recent, Comitetul împotriva Torturii de la Geneva a emis un raport special pentru R. Moldova, în care era vizată în mod special şi Procuratura Generală. Veţi ţine cont de recomandările acestui raport?

— Da, reprezentantul Procuraturii în cadrul delegaţiei RM a fost la Geneva şi a prezentat raportul în faţa Comitetului. Tortura este o pată neagră pe imaginea R. Moldova.  Pentru a corecta situaţia, lucrăm asupra schimbării structurii Procuraturii şi elaborăm o nouă organigramă. În cadrul acestei noi structuri va fi şi o secţie care va investiga anume cazurile de tortură şi maltratare.

— Documentul de la Geneva mai spune că Procuratura de la Chişinău a deschis un număr limitat de anchete asupra cazurilor de tortură.

— Nu aş fi de acord. Rapoartele  prezentate de ONG-uri prezintă un număr diferit de victime ale torturii decât cele sesizate de Procuratură.  La Procuratura Generală au fost înregistrate 105 sesizări ale cetăţenilor pe cazurile de torutră din aprilie. ONG-urile au prezentat date despre vreo 600—700 de persoane.

— La momentul în care ONG-urile au făcut aceste rapoarte, eraţi şi Dvs. printre ONG-işti. Credeţi că aceste organizaţii au exagerat?

— Nu, dar mă refer la numărul de cazuri semnalate la Procuratură în urma depunerii sesizărilor.

— Procuratura, în aprilie, ar fi putut respinge unele solicitări?

— Nu cunosc nicio plângere care să fi fost respinsă. Dacă cunoşteam, era să reacţionez. Erau 103 de sesizări, recent s-au mai adăugat încă două. Am anunţat populaţia să se adreseze. Mai mult chiar, sunt unele  sesizări la care persoanele nu vin să depună mărturii. Chiar dacă  sunt citate, chemate şi prin telefon, şi prin citaţie, şi prin scrisoare. Vreau să mai adaug că din 105 de sesizări depuse avem 100 de  concluzii ale medicului legist. Astfel, 16 persoane au vătămări corporale uşoare, 39 – leziuni care nu prejudiciază  sănătatea, 9 persoane – leziuni corporale medii, şi 36 – nu li s-au depistat leziuni.

— Aveţi încredere în medicii legişti?

— Păi asta spun medicii legişti, eu nu pot să contest rapoartele de expertiză medicală. Acesta e  un drept al persoanelor care au depus plângerea. Dacă vom fi suspicioşi şi pe medicii legişti, atunci nu ştiu unde ajungem.

— Dacă oamenii nu vin să depună mărturii, dar acuză că au fost maltrataţi, poate că sunt traumatizaţi psihologic şi nu mai au încredere în instituţii?

— Nu putem pierde încrederea în toţi. Despre ce fel de societate vorbim? Trebuie să existe încredere. A trecut mult timp de la 7 aprilie încoace, e foarte greu, căci a fost şi o perioadă de blocaj, când pe aceste cauze nu se lucra deloc, şi chiar erau date indicaţii, de la MAI, când era vorba de audierea poliţiştilor  – să se eschiveze pentru a nu fi audiaţi. Totuşi, nu putem pierde încrederea în toţi, după o persoană nu poţi să judeci despre un întreg sistem.

— Sunteţi de acord cu concluzia expertului britanic în cazul lui Valeriu Boboc, care arată că a fost omorât prin  lovituri?

— Dar nici experţii autohtoni nu neagă acest lucru.

— Iniţial medicii legişti explicau că Boboc a murit intoxicat cu un gaz necunoscut. Ce încredere putem avea în ei şi cum putem înţelege în care caz au spus adevărul?

— Expertiza a fost efectuată în cadrul unei comisii. Sunt 3 versiuni ale leziunilor corporale care au cauzat moartea lui Boboc. Medicii autohtoni consideră  că un anumit tip de leziuni nu putea cauza moartea, dar celelalte două – da. Dar în general, s-a confirmat că nu gazul a cauzat moartea lui, ci consecinţele leziunilor corporale.

— Şi ce e de făcut cu medicul care a emis declaraţia injustă despre decesul din cauza unui gaz necunoscut?

— Nu pot spune. Pentru  asta există  legea. Avem cauza penală. În cadrul acesteia, pe cauza decesului lui Valeriu Boboc, este anchetată Brigada de poliţie cu destinaţie  specială  „Fulger”. Au fost deja audiaţi Cojocaru, fostul comandant al Brigăzii, ex-viceminiştrii  Şumleanschi,  Cosovan, Jizdan, Corduneanu, inclusiv Zubic. A fost citat de curînd şi fostul ministru Gheorghe Papuc, care va fi şi el audiat pe două dosare – 7 aprilie şi „Fulger”.

— Când va ajunge cazul Boboc la final?

— Cazul Boboc e integrat în dosarul „Fulger”, care are multe ramificaţii. E vorba şi de maltratări, şi de persoane care au purtat măşti, care au fost deghizate. Cu o lună în urmă am remis o interpelare la MAI, am solicitat toate ordinele  autorităţilor de Interne, scrise, verbale, telefonice, pentru  ziua de 7 aprilie. Ca să înţelegem cum au fost coordonate acţiunile.

— Dintre cele 105 plângeri depuse la Procuratură, câte dosare au fost deschise şi câte au ajuns în judecată?
— Nu am făcut încă o analiză a sentinţelor pronunţate, căci au fost examinate doar 4 dosare, dar şi acelea – în prima instanţă. Sunt şi persoane împotriva cărora au fost deschise dosare, este vorba de cei care  au comis jafuri, au sustras bunuri. Au luat  calculatoare, fotolii, scaune, băuturi alcoolice.

— Cum au fost documentate aceste cazuri?

— În baza filmărilor, în momentele în care sustrăgeau anumite bunuri. Dar fiecare caz a fost cercetat aparte, unora le-au fost aplicate contravenţii administrative, altora – dosare care sunt în cercetare, pe unele au fost încheiate acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, unele cauze penale au fost suspendate.

— Sunt şi minori?

— Da, 7 minori.

— E vreo diferenţă de fraudă morală între  minorul care a luat şampania din Parlament şi a băut-o, şi pentru asta i s-a deschis dosar penal,  şi funcţionarul public care, cu o zi înainte, bea sampania din bani publici în Parlament şi nu i s-a deschis dosar penal?

— Comiterea unei fapte ilicite se pedepseşte. Pe cazul acestor tineri au fost deschise dosare de urmărire penală. Noi am finalizat aceste cazuri. Probabil că aceşti tineri s-au simţit liberi să facă ce doreau atunci. E o expresie a libertăţii manifestată contrar prevederilor legale.

— Dar cu mobilierul furat? Unora le-au fost deschise dosare pentru ca s-au plimbat cu fotoliul pe Ştefan cel Mare, altora – care în zilele următoare au încărcat mobila în camioane – nu li s-a întâmplat nimic. ZdG a scris despre un asemenea caz, primarul unui sat a recunoscut că a primit covoare din Parlament.

— Solicităm pe toţi acei care au informaţii despre modul în care a fost împărţită mobila din Parlament – să ne informeze, noi neapărat ne autosesizăm în baza acestor cazuri. Am înţeles că a ajuns mobila pe la diverse persoane pe acasă, chiar la funcţionari. Nu vom porni campanii de percheziţie la domicilii, dar informaţiile primite ne vor fi utile.

— Cât de des vă autosesizaţi în baza materialelor din presă?

— Codul de Procedură Penală ne permite să ne autosesizăm în mod expres. Dar putem şi să nu ne autosesizăm la apariţia unui articol de presă care descrie un caz penal, dacă nu există o bănuială rezonabilă.

— Ce părere aveţi despre presa din R. Moldova?

— Dacă cineva a scris că eu m-am supărat pe presă, nu am fost înţeles corect. Dacă se întâmplă aşa ceva, e doar o chestie de moment. Consider că trebuie să existe o relaţie de colaborare. Am anunţat că ZdG va fi primul căruia îi acord un interviu, şi i-am dat colegei Dvs. răspunsuri la întrebări, chiar până la acea şedinţă a Parlamentului.  M-am ţinut de cuvânt. Dar nu îmi place că unii ziarişti spun în presă  că au auzit, că au presupus – asta nu face faţă unui jurnalist.

— Codul  Deontologic ne permite acest lucru, şi publicul ne cere şi răspunsuri la zvonuri.

— Înainte de a veni la Procuratura Generală vroiam să fac un proiect cu jurnaliştii care se specializează pe probleme de drept, împreună cu reprezentanţii Procuraturii, ai poliţiei. Nu am mai reuşit, dar cred că jurnalistul trebuie să reflecte un eveniment, dar nu să îşi spună propria opinie. Nu să interpreteze aşa cum crede el. Dacă eu voi interpreta aşa cum vreau eu –nu mai ajungem la un numitor comun. Nu întotdeauna interpretarea jurnalistului corespunde realităţii, chiar poate veni în contradicţie cu aceasta.

— Principiul operativităţii ne pune în condiţia să căutăm răspunsuri rapide de la 5 sau 10 instituţii odată. Şi tocmai atunci, unele instituţii, cum ar fi Procuratura, ne acceptă întrebarea doar dacă e scrisă pe o scrisoare oficială, răspunsul la care trebuie aşteptat 15 zile.

— Acţiunile Procuraturii se bazează pe alte principii legale. Dacă se cere informaţia în baza unei petiţii, petiţia în cauză se duce la persoana care investighează cazul.  Persoana respectivă poate să nu fie în birou în momentul în care vine petiţia, poate să nu fie disponibilă.

— Dar persoana poate să explice jurnalistului că nu poate răspunde în acel moment pentru că este la Judecătorie, de exemplu?

— Nu poate procurorul să raporteze oricărei persoane unde se află, poate raporta doar şefului superior. Legea îi dă dreptul procurorului să răspundă de la o zi până la 15, în funcţie de informaţia solicitată. Altfel, reiese că trebuie să lucrăm doar pentru mass-media.

— Nu pentru media, pentru public.

— E important să ne includem în termen legal cu răspunsul. Legea nu obligă procurorul să lase activitatea de bază şi să răspundă momentan la întrebările jurnaliştilor.

— De ce ni se cer întrebările în scris, dacă legea permite să cerem informaţii şi în mod verbal?

— Până la 7 octombrie aveam altă atitudine faţă de mass-media. Dar atunci când vorbesc una şi în presă apare ceea ce nu am spus, e foarte rău. S-au întâmplat într-o lună vreo 5-7 cazuri de acest fel. Această informaţie greşită e preluată apoi de alţii şi se manipulează.

— Aţi zis că vreţi să schimbaţi  imaginea procuraturii? Cum e posibil să schimbi oamenii care au lucrat zeci de ani în alt mod?

— M-am întrebat şi eu cum voi face asta, dar să vedeţi că, după primele 100 de zile, vor fi deja schimbări de 90 la sută.
Am discutat chiar cu adjuncţii. Mentalitatea trebuie schimbată. Unii procurori nu pot lucra, ei aşteaptă indicaţii. Le-am spus deodată: dreptul de decizie vă aparţine, imixtiune în activitatea voastră nu va fi. Atât timp cât veţi respecta legea. Dacă o încălcaţi – fiţi gata să răspundeţi.

— Aveţi pe birou mai multe telefoane guvernamentale. De ce natură sunt mesajele?

— Niciun apel telefonic venit nu contravine statutului. Sunt sunat cu privire la  interpelări sau petiţii. Am descoperit însă modul în care s-a lucrat până acum. 30 la sută dintre petiţiile care veneau erau de la secretarul Consiliului Suprem de Securitate. Toate veneau cu griful secret. Am solicitat Cancelaria să facă o analiză a tuturor petiţiilor cu inscripţia secret. Aşa erau comandate anchetele. La sfârşitul evaluării acestor petiţii, dar e vorba de un volum foarte mare din 2001 până în 2009, se va face o analiză a cazurilor: cine a ordonat şi ce fel de dosare au fost.

— Vor fi investigate persoanele care au dispus aceste anchete?

— Da, căci nu e legal ca cineva, folosind situaţia de serviciu, să dea asemenea indicaţii în interes personal.

— Mărimea salariilor în Procuratură asigură schimbarea mentalităţii angajaţilor?

— E cea mai mare problemă pe care o avem, şi rezolvarea acesteia nu depinde de noi, ci de legislativ. Prin Hotărârea Guvernului de la începutul anului 2009 a fost redus  Bugetul Procuraturii cu 20 la sută, adică cu 15 mln lei. S-a tăiat în primul rând din reparaţiile curente, din asigurarea cu transport şi carburanţi. Există un deficit bugetar de  10 mln lei pentru achitarea indemnizaţiilor de pensionare. Salariul unui procuror începător e de 3700 de lei pe lună.

— Salariul Dvs. de Procuror General e comparabil cu cel pe care l-aţi avut anterior?

— E incomparabil, dar mi-am asumat riscul pentru a deţine o funcţie publică. Am considerat că a venit o etapă în viaţa mea în care pot exercita această funcţie.

— Dacă aţi renunţa vreodată la procuratură, de ce s-ar întâmpla asta?

— Unicul motiv ar fi presiunile politice. Am spus inţial: nu voi accepta indicaţii, doar legea. Dar sunt convins că această influenţă politică nu va fi.

— Cu salarii mici – are vreun sens combaterea corupţiei printre procurori?

— Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei prevede foarte clar garanţiile prevenirii acestui fenomen. La moment, consider că această lege nu se întruneşte de facto. Principalul factor care împinge o persoană să comită un act de corupţie rezidă în situaţia materială.

— Aveţi semnale că se ia mită în cadrul Procuraturii?

— Da. Şi reacţionez prompt. Le-am spus clar că s-a terminat cu businessul în Procuratură. Dacă vreţi business – plecaţi şi vă ocupaţi cu afacerile, dar nu aici. La Bălţi – procurorul a fost reţinut în flagrant, se investighează cazul. N-are  treabă culoarea politică, religia, sexul – toţi sunt egali în faţa legii.

— Ce nou în dosarul Cubreacov?

— A fost elaborat un plan de acţiuni în baza căruia se lucrează la acest dosar. Dosarul fusese suspendat la comanda sau indicaţia cuiva, nu vă spun cine era, dar s-a convenit ca dosarul să stea neatins un timp îndelungat. Acum se lucrează, la sfârşitul lunii ianuarie se va finaliza. Va fi audiat numaidecât şi Cubreacov. Căci în mass-media s-a scris că timp de doi ani nu a fost audiat. Cum să fie audiat dacă la indicaţia cuiva dosarul a fost suspendat? Şi Roşca va fi audiat.

— Sunt 17 ani de când au fost iniţiate dosare pe numele liderilor de la Tiraspol. Ce e cu acestea?

— Dosarele în privinţa acestora nu pot fi instrumentate, căci procurorii nu au acces pe partea cealaltă de Nistru. Sunt dosare istorice, dar trebuie să fie instrumentate în baza legii, care nu funcţionează acolo.  În această situaţie dosarele lor nu pot fi văzute.

— Pe când vom avea un caz de corupţie cu un demnitar trimis în judecată?

— Mă întrebam şi eu până a veni încoace. Acum nu deţinem informaţii pe un demnitar anume că ar fi comis acte de corupţie. Dacă deţineţi – aşteptăm. Până atunci – toţi se bucură de prezumţia nevinovăţiei.

— Ce se mai întâmplă cu Varvara Zingan, femeia care pichetează Procuratura nonstop?

— Am invitat-o în audienţă. Fiul ei e condamnat la 12 ani de detenţie pentru participare la un caz de omucidere. Cazul a ajuns până în Plenul CSJ, care a menţinut sentinţa instanţei de fond. Ea însă a venit cu două genţi de acte, explicând că a fost falsificat procesul-verbal de audiere a fiului ei.  Am numit un procuror care se ocupă acum de expertiza acelor documente.  Aşteptăm concluzia expertizei.

— Cum sunt oamenii care vin în audienţă?

— Mulţi sunt cumsecade, aduşi aici de nevoi şi de probleme.  Sunt însă oameni care dau dovadă de şmecherie şi brutalitate, venind aici doar ca să obţină avantaje.

— Cum intră persoanele cu disabilităţi locomotorii la Procuratură? Văd că nu aveţi pandusuri?

— Nici măcar ascensorul  nu funcţionează. Nu sunt bani. N-am avut plângeri de la invalizi încă, dar ştiu că nu au căi de acces. Dacă vor veni în audienţă, vor fi primiţi în sala de primire a procurorului de serviciu.

— Cazul cu bărbatul care ameninţa cu grenada în pragul Procuraturii a fost soluţionat?

— Procuratura sect. Râşcani a încetat cauza penală în privinţa cet. Zubin Leonid cu tragerea la răspundere administrativă a acestuia. Bărbatul şi-a recunoscut vina şi nu a împiedicat desfăşurarea acţiunilor de urmărire penală. Mai mult decât atât, anterior acesta nu a mai fost în conflict cu legea. Din aceste considerente, procurorii au decis aplicarea art. 55 Cod penal, care statuează că persoana care a săvârşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi eliberată de răspundere penală şi trasă la răspundere administrativă, în cazurile în care şi-a recunoscut vina. Procurorii au constatat că corectarea acestuia este posibilă fără a fi supus răspunderii penale şi au decis aplicarea unei amenzi în mărime de 75 unităţi convenţionale (1500 lei.). În privinţa persoanelor care i-au comercializat bărbatului explozibilul cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată şi remisă spre examinare conform competenţei în Procuratura sect. Centru.

— Şi cazul cu grenada explodată în PMAN?

— La instrumentarea cazului am acumulat mai multe versiuni, sunt examinate fiecare în parte. Multe dintre acestea au venit chiar de la cetăţeni, care au furnizat date în scopul ajutorării anchetei. Toate versiunile lor de asemenea au fost cercetate. În urma acestor adresări am descoperit foarte multe infracţiuni care ţin de arme. Oamenii au fost de ajutor, informând despre cazuri de deţinere ilegală de grenade, arme, gloanţe. Cred că acest caz va fi descoperit. În prezent se face expertiza, inclusiv ADN, în străinătate.

Pentru conformitate,
Alina RADU