Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Românii slavi

Românii slavi

„Ai văzut? Au trecut cu vreo 10 steaguri ale României, în plină stradă! Dacă erau cu steagurile Rusiei, să vezi ce scandal era să fie,” îi explica pe 1 decembrie un paznic de la Casa Presei altuia. Ambii „grăiau moldoveneşte”, deci sunt născuţi din părinţi români. Oameni, ca paznicii de la Casa Presei, erau mulţi la 1 decembrie. Ei cred că trecerea unui tricolor românesc pe stradă e o ofensă, iar trecerea tricolorului rusesc prin viaţa noastră înseamnă stabilitate.

La 1 decembrie în centrul municipiului Chişinău s-au perindat mai multe coloane cu drapele tricolore, de la Ştefan cel Mare – la Rebreanu, de acolo – la Lupoaică, apoi în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceşti tineri erau deschişi şi expliciţi în mesajul lor. Ei s-au născut din părinţi români şi au dreptul să spună în glas că reprezintă această etnie şi acest popor. În acelaşi timp, de prin geamuri, de după colţuri de stradă, de prin tufişuri – îi priveau unchii, buneii şi verişorii lor, români şi ei, după actele de provenienţă, dar moldoveni rusificaţi după ceea ce simt. Aceşti oameni îi priveau cu supărare, frică şi necaz, de parcă faptul că aceşti tineri care declară că sunt români şi că sărbătoarea de 1 Decembrie este şi a lor, ar însemna că aceşti tineri s-au vândut Satanei.

La Chişinău sunt consemnate zilele naţionale ale diverselor etnii care locuiesc în R.Moldova. De ani de zile sunt consemnate zilele scrisului slav, dar şi zile ale culturii slave, armene, evreieşti. În aceste momente se găsesc unii care îşi exprimă dezacordul cu prezenţa acestor festivităţi sau a acestor etnii în Moldova. Dar, de regulă, aceştia erau reprezentanţii unei alte etnii. În cazul românilor, însă, moldovenii sunt cei care se tem cel mai mult de „unire”.

Fiind în Cambodgia, zilele trecute, am remarcat atitudinea deosebit de pioasă a cambodgienilor faţă de străini, în special faţă de europeni. Le cedează drumul, pleacă capul în faţa lor, se închină. Pol Pot a omorât milioane de cambodgieni, în special pe cei cu studii şi educaţie. În câţiva ani, Cambodia a rămas fără învăţători, medici, jurişti. Pol Pot a zis că are nevoie doar de agricultori şi a învins. Astăzi, cambodgienii de rând abia de pot număra sau citi, pentru că nu mai are cine le preda la şcoală matematica şi citirea. De aceea, ei acceptă că europenii care vin merită toată închinarea lor, căci aceştia au facultăţi.

În Moldova elitocidul românilor a durat de asemenea ani de zile. Cei care nu au fost deportaţi au putut supravieţui doar dacă repetau în glas lecţia: Românii bat, românii vor unire, românii sunt răi.

Moldovenii-români slavizaţi nu sunt acuma gata să înţeleagă altfel lucuruile. Ei trăiesc o dramă profundă, o frică că li se va întâmpla ceva rău. Sunt suficient de mulţi ca să nu se ţină cont de ei şi sunt suficient de tineri ca să se aştepte trecerea lor biologică. Ei sunt o provocare, încă o provocare pentru tinerii care doresc o Moldovă europeană. Ei au dreptul să li se explice istoria proprie pe înţelesul lor.

Alina Radu 
alinaradu.zdg@gmail.com