Nicolae Cuşchevici: Referendumul, fiul (A)IEpei
Referendumul s-a stins. S-a stins în ardoarea creatorilor săi. Ceea ce s-a dorit a fi un pas important pe calea democraţiei nu a fost decât un braţ de buruieni fumegânde.
După ce datele anunţate de Comisia Electorală Centrală au clarificat lucrurile, unele partide au şi organizat conferinţe de presă pentru a-şi serba „victoria”, anunţând că Moldova „s-a trezit” (deşi rata de participare la referendum arată că ţara a sforăit de a zguduit graniţele) sau pur şi simplu mulţumind cetăţenilor pentru (i)”responsabilitate”.
Nici AIE nu a stat „la priveghi” şi a început să caute ţapul ispăşitor. Unul a fost mass-media, pentru că a preferat să hrănească poporul cu milionari acuzaţi de corupţie şi cu foşti consilieri prezidenţiali decât cu referendum. Şi, chiar dacă, parţial, aceasta are dreptate, până la urmă de rezultatul referendumului nu este nimeni vinovat şi, în acelaşi timp, toţi au o parte din vină.
Dar dacă vina mass-mediei poate fi trecută uşor cu vederea din simplul considerent că, în realitatea de azi, latura financiară e mai cotată decât cea educativă, atunci visătoarea alianţă chiar nu poate fi iertată. Nici nu se uscase cerneala de pe decizia privind desfăşurarea referendumului constituţional, că au şi început hârjonelile în sânul AIE privind cine e mai bun pentru funcţia de preşedinte. Vorba ceea: mânzul e-n iapă, da’ ei îi fac căpăstru.
Ei au preferat să se întreacă în declaraţii şi replici, în loc să meargă prin sate şi să le explice oamenilor ce înseamnă un plebiscit şi de ce trebuie să meargă la votare. În schimb, asta au făcut-o, cu o sârguinţă de invidiat, comuniştii, doar că, după cum li-i felul şi portul, aceştia nu s-au ostenit să le explice de ce anume nu trebuie să iasă la votare, ci doar că trebuie să boicoteze referendumul.
S-o fi bazat AIE pe datele sondajelor de opinie, care arătau că peste 70 la sută din respondenţi vor vota „pentru” la referendum (BOP, mai 2010), sau o fi crezut că poporul e atât de dornic să-şi restituie dreptul de a-şi alege prin vot direct preşedintele, furat în 2000, încât nu mai trebuie să-i explici nimic. Oricare ar fi cauzele, AIE a dat-o în bară, din propria-i naivitate. Spun asta pentru că, cu câteva zile înainte de referendum, într-o discuţie cu nişte cunoştinţe din regiune, la întrebarea dacă vor merge la referendum primesc drept răspuns o altă întrebare: Da’ pentru ce votăm de data asta? Ca să nu mai zic şi de faptul că ei nu aveau nicio idee despre ceea ce înseamnă un referendum și că votarea, în cele din urmă, este o obligaţie, şi nu un moft.
PS. Marţi a trecut pe la redacţie un bărbat ca să ne „anunţe” că toţi cei care au mers la votare duminica trecută sunt nişte „curve”. Chiar dacă acesta prezenta semne clare de tulburări psihice, afirmaţia lui mi-a provocat o întrebare: Oare nu e mai bine să fii „curvă” independentă şi liberă, nemulţumită de faptul că o mână de indizivi, o bună parte dintre care au ajuns în Legislativ numai nu datorită capacităţilor intelectuale, să decidă cine să reprezinte ţara şi cele câteva milioane de persoane, decât să fii un cetățean iresponsabil, iraţional, cu mentalitate de turmă, dar „necurvă”?
Nicolae Cuşchevici, [email protected]
