Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Neoficial, despre justiţie

Neoficial, despre justiţie

În urmă cu câteva săptămâni, la ZdG a venit o doamnă cu probleme de justiţie. Avea cu ea toate documentele care-i confirmau, practic, nevinovăţia. Am vorbit cu ea de mai multe ori. La un moment dat, discuţia a ajuns să fie una neoficială. Adică, fără ca eu să am dreptul să public ceva din cele spuse, în numele ei.

Aşa am aflat că, pentru ca a obţine câştig de cauză la Curtea de Apel, femeia, care se crede nevinovată, a plătit trei mii de euro. Aşa a spus ea. Câte o mie pentru fiecare judecător. Totul s-a făcut prin intermediul avocatului. În prima instanţă, fără a plăti ceva, a fost declarată vinovată. A urmat Curtea Supremă de Justiţie. Se întâmpla asta în urmă cu vreun an şi jumătate. Ea spune că avocatul i-a cerut şi de această dată bani pentru a le da judecătorilor. Era vorba de 30% din suma pe care ea urma s-o achite, drept despăgubiri, dacă pierdea cazul. Adică, vreo 7 mii de euro. Femeia spune că a plătit. Doar că la CSJ a pierdut din nou, iar avocatul nu a mai răspuns de atunci la telefon. Am întrebat-o, tot neoficial, cum se făcea înţelegerea dintre avocat şi judecători.

Mi-a spus că nu a intrat în prea multe detalii, doar că l-a auzit pe avocat cum spunea: „Am acele trei documente. Vin acum să ţi le aduc”. Prin cuvântul documente, crede femeia, avocatul se referea de fapt la bani.

Tot într-o discuţie neoficială, de această dată cu un avocat, acesta povestea unui coleg cum se dă de cele mai multe ori mita către judecători, fără ca cineva să aibă de suferit. Respectivul apărător, fost coleg şi rudă cu un judecător, mergea la el acasă atunci când avea de rezolvat o problemă cu el sau cu vreun alt coleg de-al său la care avea dosar. De aici reies două lucruri. Că judecătorii şmecheri iau banii doar de la persoane pe care le cunosc şi în care au încredere, dar şi faptul că ei nu iau niciodată mita în birou sau undeva în oraş, unde organele de drept au acces, ci acasă, acolo unde şi pereţii sunt de partea ta.

În acelaşi context, discutând, tot neoficial, cu cineva de la CNA, aflam că, de fapt, organele de drept cunosc judecătorii corupţi. Ştiu cât au luat într-un caz sau altul. Cică s-ar fi dat câte 4 mii de euro judecătorilor care au emis încheieri ilegale în dosarul spălărilor a milioane de dolari veniţi din Rusia. Dar, cică, e greu, aproape imposibil de demonstrat.

Iar cazurile de corupţie din justiţie, despre care se cunoaşte, doar neoficial, sunt foarte multe. Ele au fost, sunt şi vor fi, indiferent de puterea care va fi şi indiferent de reformele care se fac. Pentru că, neoficial vorbind, de o justiţie coruptă au nevoie toţi. De la politicieni, la simpli justiţiabili, care, deşi nemulţumiţi de mersul lucrurilor în Moldova, continuă să-şi rezolve problemele în mod neoficial, plătind mită.

Evident, nu vreau şi nici nu pot să uit că totuşi, în ultimii ani, ceva s-a făcut în justiţia noastră. Nu degeaba doar de la începutul anului au plecat, sau mai bine zis au fost determinaţi să plece, peste 40 de judecători, mulţi dintre ei cu antecedente mai mult decât penale. Dar, adevărul este că încă e mult de muncă. Majorarea salariilor nu i-a ajutat decât pe cei cu adevărat oneşti, care nu şi-au permis să ia mită nici atunci când aveau 3-4 mii de lei pe lună. Pentru că cei care au luat atunci, cu siguranţă o fac şi acum. E deja un obicei. Problema e că şi CNA-ul, şi Procuratura ştiu despre aceste lucruri, dar nu fac nimic. Sper că nu fac asta doar pentru că nu pot demonstra, şi nu pentru că nu-şi doresc acest lucru.