Încă trei zile între Est şi Vest
Gata cu statul acasă la alegeri. Supărările în ziua alegerilor nu rezolvă nimic, trebuie să învăţăm să ne scoatem supărările în stradă, nu la alegeri, dar în perioada de până la ele. Gata cu votatul la întâmplare sau cu „barterul” electoral: un vot contra unei sticle de rachiu, a unei torbe de făină, a unui sac de cărbuni, a unui concert pe gratis ori a unei îmbrăţişări în public. Nu de alta, dar „coţcarii electorali” uită de tot ce v-au promis în chiar clipa din care v-au dat banul ori v-au întins braţul şi fac glume, şi râd pe seama voastră că v-au putut păcăli ca pe nişte copii. Gata cu experimentele, cu cititul în stele şi cu ghicitul în boghi – unde ne e locul în lume? Ultimii 23 de ani sunt destui ca să putem face diferenţele între Est şi Vest şi să nu mai confundăm harta lumii de până la 1991 cu cea de după el. Gata cu statul în două luntri, cu statul pe la răscruci şi cu răşchiratul între Rusia şi Europa, că de atâţia ani de răşchirat, Putin ar putea intra, într-o bună zi, în Moldova, printre picioarele noastre, nu pe jos, dar cu tancurile.
Un vot de blam, dar mai târziu
Duminică mergem la alegeri. Va fi greu. Va fi ca niciodată de complicat să luăm o decizie din care să nu avem nişte mustrări de conştiinţă. Dacă am avea un electorat mai omogen, nesterilizat politic şi liber de prejudecăţile colonialismului sovietic, capabil să se solidarizeze la nivel naţional şi să boicoteze aceste alegeri (vot de blam partidelor de la guvernare, dar şi partidelor de buzunar, intrate sau infiltrate de Rusia în această campanie electorală), am face cea mai bună alegere pentru noi şi pentru Moldova. Am amâna acest scrutin pentru, cel mult, un an, timp de ajuns pentru apariţia unei lumi noi în politica moldovenească, o lume trecută prin experienţa Europei, nu prin cazinourile Moscovei sau prin barurile Chişinăului. De mult e timpul. Clasa noastră politică (cu foarte mici excepţii) s-a învechit în lene, în rele şi în păcate (primitivă, imorală, searbădă, trufaşă, mincinoasă, schimbătoare (Moţoci, nu Lăpuşneni), clientelară, coruptă, criminală) şi merită o „palmă” publică, iar prin asta – scoasă din „joc”. Dacă vreţi să vă convingeţi, o dată în plus, de surzenia şi muţenia acestei clase politice (e vorba de cea intrată în alegeri şi, iarăşi, cu mici excepţii), mai parcurgeţi, o dată, cu ochii listele concurenţilor electorali şi încercaţi să vedeţi câţi dintre cei peste 100 de candidaţi (din diferite liste), suspectaţi între timp de tot felul de fraude, crime şi alte nelegiuiri, au fost retraşi din liste. Niciunul. De ce? Pentru că sunt oameni cu bani. Iar la noi banul (murdar, de regulă) face politica. Şi nu invers.
„Maina” pentru Usatîi şi Dodon
Mai avem la mijloc 3 zile, doar 3, până la ora de vot, în care trebuie să decidem „Încotro, Moldova?”. La Est? La Vest? Depinde ce vrem? Dacă vrem să trăim ca în Europa, alegem Europa, dacă nu vrem – alegem Rusia, în care, la doar 150 kilometri de Moscova, potrivit unor reportaje realizate de posturi TV din Ucraina, se trăieşte ca în Moldova de după război. Doar foamete, deocamdată, nu e. Putin nu are când se îngriji de ruşi, grija lui sunt războaiele. Vrem să murim în Abhazia sau Osetia – mergem cu Rusia, vrem să murim în Crimeea, Doneţk, Luhansk şi oriunde va face războaie Putin – mergem cu Rusia şi îl votăm pe Usatîi, Dodon sau Voronin. Ce alegem, pentru noi şi pentru copiii noştri? Sondajele de până acum încearcă să ne convingă că niciuna dintre cele două tabere adverse (pro-Europa şi pro-Rusia) nu are şansa să întrunească o majoritate confortabilă în Parlament.
Deşi ştim că aceste sondaje sunt şi ele nişte jocuri politice, în funcţie de cine plăteşte, nu putem să neglijăm faptul că aproape toate dau 5 câştigători ai scrutinului: PCRM, PLDM, PDM, PL şi „Patria”. În unele sondaje, „Patria” lui Usatîi cedează socialiştilor lui Dodon, în altele, socialiştii cedează „Patriei”, dar, până la urmă, niciunul dintre cele două flancuri adverse: PLDM, PDM, PL (pro-Europa) şi PCRM, „Patria” (sau PSRM) – pro-Rusia, nu întrunesc o majoritate absolută de voturi. Câştigul pro-europenilor variază de la 36 la 44%, iar al stângii pro-ruse de la 29 la 38%.
Contează acum votul indecişilor. Iar indecişii, la fel ca orice alt alegător, trebuie să înţeleagă că, pe 30 noiembrie, avem altfel de alegeri decât am avut. E foarte important să înţelegem şi, în funcţie de asta, să facem abstracţie de la regula obişnuită de vot. Votăm PLDM, PL sau PDM, pentru că între ei şi PCRM, „Patria” sau PSRM nu avem o altă alegere. Votăm PLDM, PL, PDM nu pentru că Filat, Leancă, Corman, Diacov, Ghimpu, Fusu… ar fi tot ce ne-am dori cel mai mult în viaţă, ci pentru că, prin ei, ne votăm viitorul nostru european, votăm Europa. Şi alternativă lor, nu avem astăzi. Usatîi nu e Iohannis al României şi, deci, nu poate fi o alternativă actualei guvernări. Usatîi este trimisul special al Rusiei, un Ostap Bender, venit să cumpere Moldova pe banii Rusiei, prin votul moldovenilor. Cine vine în politică cu sacii cu bani nu vine pentru alegător, vine pentru el sau pentru stăpânii săi. Şi asta e important să se ştie.
Da, cei 5 ani de guvernare de după 7 Aprilie nu au fost ani de glorie pentru R. Moldova şi nici ceea ce ne-am dorit cel mai mult, dar noi, spre deosebire de Ucraina, am putut evita vărsările de sânge, deşi Moscova a încercat de mai multe ori să „dea foc” R. Moldova în Găgăuzia. Dacă vrem în Europa, scrâşnim din dinţi şi votăm PL, PLDM şi, mai puţin, poate, dar şi PDM. E un fel de „brac po rasciotu”. Nu e cea mai bună soluţie, dar alta nu avem. Partidele care ar fi fost capabile să facă alternativă celor 3 fie că nu s-au manifestat prea activ în campanie, fie că sunt în curs de apariţie pe orbita politică moldovenească. Diaspora, în acest sens, va trebui în cel mult un an de zile să dea de ştire. E bine să aducem din străinătate bani pentru Moldova. Dar nu e deloc mai puţin important să aducem în Moldova experienţe politice europene, cu lume trecută prin şcolile şi experienţele Europei. Va veni şi ora asta pentru Moldova. Până atunci, capul sus şi înainte. „Vira” (sus) pentru Moldova, „Maina” (jos) pentru Usatîi şi Dodon, cum spun constructorii.
