Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Din 28 iunie, mai puţin…

Din 28 iunie, mai puţin ortodocşi?

Biserica Rusă condamnă asocierea R. Moldova la UE, Şevciuk cere ”divorţ” Chişinăului, Moscova şi Tiraspolul au blocat negocierile în ”problema transnistreană”, socialiştii lui Dodon se plimbă de două săptămâni pe uliţele Chişinăului, cerând unire cu Rusia, de la Comrat suntem somaţi să fim atenţi cu Acordul de Asociere, că s-ar putea să ne pomenim în sud cu frontiera la Cimişlia, în loc de Giurgiuleşti, Basarabeasca şi Ciumai… şi noi ce facem?”

Iunie s-a dovedit a fi o lună a provocărilor pentru R. Moldova. Şi toate motivate de data de 27 iunie, ziua în care R. Moldova, alături de Georgia şi Ucraina, va avea de semnat la Bruxelles Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană – cea de-a doua uşă deschisă nouă spre Casa Mare a Europei, după parafarea Acordului în noiembrie 2013, la Vilnius (Lituania). Emblematică această zi calendaristică de 27 pentru destinul post-sovietic al Moldovei de la est de Prut: în 1989, pe 27 August, ne proclamam independenţa faţă de un imperiu în care am fost mânaţi cu de-a sila, iar peste un sfert de veac, în aceeaşi zi nominativă de calendar a lui iunie (27), urmează să ne oficializăm ”logodna” cu Uniunea Europeană – o lume şi un spaţiu din care am fost furaţi odată cu intrarea trupelor sovietice în Basarabia, pe 28 iunie 1940 (ziua celei de-a doua crucificări a Basarabiei, de la care sâmbătă avem 74 de ani). Cât de aproape aceste două zile de 28 şi de 27 iunie şi cât de diferite în destinul nostru: o mare tragedie, la un pas de mare bucurie. Nu degeaba, vorba spune că binele şi răul merg pe acelaşi drum, doar că pe părţi diferite.

Cine sperie R. Moldova?

Ziceam la început că iunie s-a dovedit a fi o lună a marilor provocări pentru R. Moldova. Rusia (prin viceministrul de Externe Grigori Karasin), ne-a avertizat din nou că vom avea probleme de relaţie pe termen lung cu Rusia, dacă nu ne dezicem de asocierea la UE, tot din aceleaşi motive, vicepremierul rus D. Rogozin ne-a ameninţat că vom ”muri de foame dacă mergem cu UE”, ”Rosspotrebnadzor”-ul şi-a afişat din nou vechile pretenţii la calitatea vinurilor noastre, de la Comrat am fost somaţi (deputatul Ilia Uzun) să fim atenţi cu Acordul de Asociere, că s-ar putea să ne pomenim în sud cu frontiera la Cimişlia, în loc de Giurgiuleşti, Basarabeasca şi Ciumai, Moscova şi Tiraspolul au blocat negocierile în ”problema transnistreană”, Şevciuk de la Tiraspol cere ”divorţ” Chişinăului, socialiştii lui Dodon se plimbă de două săptămâni pe uliţele Chişinăului, cerând unire cu Rusia, Serviciile ruse de Spionaj s-au apucat din gros de treabă şi antrenează în Transnistria organizaţia paramilitară de tineret ”Zvezda” (trupe de intervenţie) şi acelaşi lucru îl fac în dreapta Nistrului, sub acoperirea organizaţiei subversive Antifa, specializată în diversiuni, lupte de stradă şi atentate la instituţiile statului… Toată agentura Rusiei şi Rusia caută să ne sperie cu Europa. Şi asta nu e tot, asta e doar ceea ce se vede, ce se aude. Mai ”la fund” lucrurile arată şi mai drăcos, dovadă că R. Moldova, aşa mică cum e, are preţ şi un preţ deloc de neglijat. La fel ca şi libertatea noastră, de care ne mai legăm o speranţă, cea din data de 27 iunie, de revenire la mama-Europă.

Ortodocşi, nu orto-ruşi

Pe ultima sută de metri, în arena luptei pentru ”salvarea” R. Moldova de UE a intrat şi biserica rusă. Mai întâi în mod subversiv, iar mai recent – în mod public. Să ne amintim că pe 5 iunie, la Bălţi, au ţinut adunare, în mare taină, Episcopul de Bălţi şi Făleşti Marchel, başcanul Găgăuziei, M. Formuzal, şi alţi câţiva gradaţi ai fostului kgb sovietic, deghizaţi în şefi de partide, mişcări şi organizaţii neguvernamentale proruse. Potrivit informaţiilor preliminare, ”adunarea” a discutat planul unei operaţiuni de destabilizare a situaţiei în R. Moldova în ajunul semnării Acordului de Asociere cu UE (27 iunie). Scenariul presupunea iniţierea unei rebeliuni armate împotriva puterii de stat, preluarea controlului asupra instituţiilor centrale şi proclamarea altor două republici separatiste pe lângă cea din Transnistria: una în sud cu capitala la Comrat şi alta în nord, cu reşedinţa la Bălţi. Planul a fost, însă, dejucat de Serviciul de Informaţii şi Securitate, care, pe urme proaspete, a şi început anchetarea cazului. Pentru a se desculpa, a doua zi de dimineaţă, toată suita, în frunte cu PS Marchel, s-a prezentat la Chişinău într-o conferinţă de presă şi a semnat, public, un aşa-zis Pact de unire a eforturilor pentru întărirea statalităţii şi principiilor duhovniceşti ale Moldovei multinaţionaliste (?!) (vedeţi ce a făcut frica şi graba din text – confuzie, nu şagă). Spre deosebire de scenariul iniţial, Pactul nu mai punea problema loviturii de stat şi nici a parcelării R. Moldova. ”Documentul”, sclipuit în grabă, a fost unul de mântuială, superficial, confuz, adunat la întâmplare şi de ochii lumii. În schimb, băieţii şi-au salvat pielea, fără să mai fie bănuiţi şi acuzaţi de tentativă de lovitură de stat sau schimbarea orânduirii constituţionale în R. Moldova. Curios, cine o fi intervenit pentru ei? Partea şi mai curioasă din tot ce a fost cu Pactul şi până la Pact e că ”mărita adunare” şi aventura pusă la cale s-a discutat nu în altă parte, ci la Bălţi şi nu oriunde, ci sub acoperământul Episcopatului de Bălţi, păstorit de PS Marchel, despre care se zice că după ce a dispărut, la începutul anilor ’90, cu haznaua mănăstirii Căpriana şi şi-a cumpărat la Moscova grad episcopal, de mai multă vreme şi-l doreşte şi pe cel arhiepiscopal. O fi sau nu, dar faptul că PS Marchel nu se lasă de politică, şi încă de una evident pro-rusă, s-a văzut şi la începutul acestei săptămâni, cu ocazia conferinţei internaţionale ”Civilizaţia Ortodoxă şi lumea modernă”, organizată, în deplasare, la Chişinău, de Fondul Internaţional pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe (Rusia), şi care i-a avut coparteneri de ”proiect” pe socialiştii lui Dodon şi episcopatele de Bălţi şi Tiraspol. Acţiunea a reunit reprezentanţi ai partidelor socialiste şi filialelor Fondului pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe din Rusia, Balarusi, Ucraina (Simferopol), R. Moldova, Serbia, Bulgaria, Polonia, precum şi o suită de preoţi din cele două episcopii. Mizele conferinţei, anunţată din start de Igor Dodon: ”noi, fie perturbăm semnarea Acordului de Asociere R. Moldova-UE, fie blocăm ratificarea lui în Parlament. Una din două”. Nu a fost mai puţin categoric, în declaraţii, nici Preasfinţitul: ”Aderarea la UE este trădarea R. Moldova… este un proiect criminal, care vrea să ne rupă din tradiţia pravoslavnică, în care am fost alături de fraţii noştri slavi”. Până la urmă, acţiunea s-a transformat într-o campanie politico-bisericească împotriva asocierii R. Moldova la UE şi de apărare a intereselor Rusiei în spaţiul ex-sovietic şi ex-socialist. Altfel cum am explica prezenţa în programul conferinţei a rapoartelor gen ”Rusia şi lupta ei pentru moştenirea bizantină în zona Mării Negre şi în Balcani” – ca să nu dăm toate titlurile. După cum era şi de aşteptat, acţiunea, pretins bisericească s-a transformat, până la urmă, în pură politică rusească. Nu s-a trecut şi fără un verdict pentru UE şi pentru guvernarea de la Chişinău. Potrivit ”comandamentului” conferinţei, asocierea R. Moldova la UE este un atentat la ”unitatea popoarelor ortodoxe” – alias ”unitatea sfintei Rusii”, cu care noi, de fapt, nu am avut niciodată nimic în cei 2000 de ani de creştinătate (cu excepţia perioadelor de ocupaţie ruso-sovietică a Basarabiei). ştiu că nu va place acest lucru organizatorilor conferinţei, dar asta e, două adevăruri nu există.

Mâine premierul Iurie Leancă va semna la Bruxelles Acordul de Asociere R. Moldova – UE. Vom fi de poimâine mai puţin ortodocşi? Dar ortodocşi, nu orto-ruşi.