Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Un avion cu 200 de…

Un avion cu 200 de femei se prăbuşeşte zilnic

Violenţa domestică ucide zilnic câte 200 de femei din întreaga lume. „Anual, peste 60.000 de femei mor din cauza violenţei domestice. Dacă am compara aceste statistici cu cele din aviaţie, am putea spune că, zilnic, în lume se prăbuşeşte câte un avion cu 200 de femei la bord. Ne cutremurăm atunci când vedem la ştiri că s-a produs un accident aviatic, ne este milă de acei oameni care au urcat la bord şi şi-au pierdut viaţa, dar rămânem reci şi indiferenţi când vorbim despre victimele violenţei domestice”, susţine Ulziisuren Jamsran, reprezentanta UN Women Moldova.

„După ce mă bătea începea să râdă şi-mi spunea că e doar începutul”. Aceasta este „povestea” Nataliei Genunchi, una dintre victimele violenţei domestice. Femeia a răbdat timp de 10 ani.

Natalia Genunchi
Natalia Genunchi

Crescută la o casă de copii, Natalia s-a căsătorit cu un bărbat din satul Mărculeşti, raionul Floreşti. Spune că soţul său a început să o bată, deoarece ştia că nu are cine să-i sară în apărare. „Era mereu enervat, şi dacă nu eram în casă, lovea cu picioarele în motan, câine, în păsările din curte. Însă a devenit şi mai agresiv după ce am născut primul copil. Mă bătea şi-mi spunea că nu voia un băieţel, ci o fetiţă. Peste un an a început să-l bată şi pe copil. O seară eram eu bătută, o seară el. M-am adresat şi soacrei, ca să discute cu el, dar ea m-a trimis acasă, spunând că primesc încă puţină bătaie. După acea seară a început să mă bată şi mai mult, nemulţumit că am scos gunoiul din casă”, îşi aminteşte Natalia.

O săptămână în comă – portiţa spre libertate

A fost nevoită de mai multe ori să fugă de acasă când soţul o ameninţa cu moartea. „Dormeam prin păpuşoi, iar pe copii îi lăsam acasă, fiindcă, dacă nu mă vedea, se liniştea şi nu-i lovea pe ei. Le-am povestit şi nănaşilor, asistentei sociale şi poliţistului de sector, dar ei m-au sfătuit să mă împac cu soţul şi să rabd. Nu ştiam unde şi la cine să mă adresez. Nu mai suportam atunci când lovea în copii”, îşi aminteşte femeia.

După o bătaie cruntă, a stat în comă o săptămână. „Atunci am zis că nu am să mai rabd. Am depus o plângere la poliţie. Apoi, m-am adresat la Linia Fierbinte. Cei de acolo mi-au făcut legătura cu Centrul maternal „Ariadna” din oraşul Drochia, care luptă împotriva violenţei în familie. Am stat acolo, împreună cu copiii, şapte luni. Acolo am făcut consultaţii psihologice, pentru că eram terminaţi moral. Am divorţat. M-am angajat la muncă, mi-am închiriat un apartament şi deja se împlinesc doi ani de când trăim departe de el şi nu mai suntem nevoiţi să-l suportăm”, ne mărturiseşte Natalia.

Fostul soţ al Nataliei a mai avut câteva tentative de a o agresa, însă cei de la poliţie l-au avertizat că în cazul în care va încălca ordonanţa de protecţie va fi arestat. „Şi el s-a liniştit”, zâmbeşte femeia, care spune că nu îi mai este frică de nimeni şi că a înţeles că trebuie să lupte pentru a avea posibilitatea să-şi crească copiii în linişte şi armonie. „În toţi cei 10 ani, el mă lovea în cap şi în spate. Chiar şi acum am probleme grave de sănătate. Suferă şi băiatul meu, pe care l-a lovit de nenumărate ori după cap. Şi acum îl aud cum strigă în timpul somnului. Are coşmaruri. Visează că tata intră în casă şi ne bate… Am luptat pentru copiii mei, pentru că nu voiam să crească şi să creadă că violenţa este o normalitate”, recunoaşte ea.

O singură palmă nu există. Se va repeta neapărat

În ultimele şase luni, Natalia s-a implicat în mai multe acţiuni de suport a circa 600 de femei-victime ale violenţei în familie. „Încurajez femeile să vorbească, să nu le fie frică şi să lupte pentru drepturile lor. De obicei, femeile tac pentru că le este frică şi ruşine. Şi atunci le întreb: Dar oare este mai bine să suferim şi să-i facem pe copiii noştri să treacă prin acest calvar? Găsiţi-vă un serviciu, fiţi independente şi luptaţi pentru viitorul vostru. Nicio palmă nu trebuie iertată. Dacă ţi-a tras o palmă, cu siguranţă că va urma a doua şi multe altele”, este de părere Natalia.

„Violenţa în familie” este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violenţă, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violenţa în familie este un comportament intenţionat, pentru stabilirea şi exercitarea puterii şi controlului asupra altei persoane, susţin reprezentanţii Centrului de Drept al Femeilor.

„Drepturile se pierd foarte uşor, dar se câştigă foarte greu. Te-ai căsătorit, ai făcut un copil, soţul te-a lovit, apoi şi-a cerut scuze, a venit soacra, prietena şi au zis că se mai întâmplă. Te-ai dat cu un fond de ten sau ţi-ai mai pus pastă de dinţi ca să nu se vadă atât de tare vânătaia. La serviciu spui că te-ai lovit de uşă şi ai căzut. Trece un an, doi, trei, patru… şi continui să fii umilită, dar taci, pentru că spui că este ruşine să vorbeşti despre problemele tale. Taci pentru că nu vrei să crească copiii fără tată”, explică Veronica Teleucă, membră a Coaliţiei Naţionale „Viaţă Fără Violenţă în Familie”.

„Copiii suferă cel mai mult”

Violenţa împotriva femeilor este o încălcare a legii în majoritatea ţărilor, însă rămâne deseori nesancţionată corespunzător. Serviciile specializate sunt vitale pentru a oferi siguranţă femeilor şi copiilor şi le ajută să regăsească forţa pentru a-şi clădi o viaţă eliberată de violenţă, susţine reprezentanta UN Women Moldova, Ulziisuren Jamsran. „Astăzi lumea, în sfârşit, recunoaşte că violenţa împotriva femeilor şi fetelor este o încălcare a drepturilor omului. Violenţa în familie are un caracter ciclic, care nu se opreşte de la sine. După „explozii de violenţă” vine o perioadă de împăcare, momente în care agresorul promite că „nu se va mai întâmpla”, după care vine o altă „furtună”. Cu timpul, actele de violenţă devin tot mai frecvente şi mai grave”, subliniază oficialul.

Maria Scorodinschi
Maria Scorodinschi

Maria Scorodinschi a trăit drama violenţei încă din copilărie. „Practic toată copilăria mea am văzut cum tata o bătea pe mama. Tata este un om agresiv, iar mama chiar şi acum, din păcate, suportă toate acestea. Este foarte greu când vezi că tata loveşte în cel mai drag om din viaţa ta. Acestea sunt amintirile din copilăria mea. De fapt, copiii suferă cel mai mult în astfel de situaţii. Am deja 33 de ani, dar şi până acum am coşmaruri în care visez că tata o bate pe mama, iar noi plângem, strigăm şi suferim că nu o putem ajuta”, ne spune Maria, o femeie micuţă, firavă, cu ochii mari şi mâinile strânse în poală. Însă istoria cu agresorii din familie nu se încheie aici. Şi Maria a ajuns în cercul violenţei. S-a căsătorit cu un bărbat atunci când a aflat că este însărcinată. „Soţul a fost agresiv chiar de la început, însă am preferat să rămân cu el, după ce am aflat că aştept un copil. Mi-a spus: fie avortez, fie rămân cu el. Aşa am trăit în frică timp de opt ani. Mă bătea şi-mi spunea că sunt o povară pentru el. Fiinţele care m-au ajutat să ies din acest cerc vicios au fost copiii mei. Ei m-au motivat să lupt. Odată ce eu suportam această violenţă, îi supuneam la stres pe ei, le umpleam copilăria de traume. Persoanele de la Centrul Maternal m-au susţinut să depăşesc starea de frică, teamă morbidă în care am trăit”, recunoaşte Maria.

„Bărbaţii trebuie să înţeleagă că suntem egali. Din păcate, încă mai există acel stereotip că bărbatul este superior femeii”, conchide Maria Scorodinschi.

„Avem o singură viaţă, nu 100 de repetiţii”

„Trăim o singură viaţă. Nu putem face sute de repetiţii ca apoi să trăim bine. Nu răbdaţi să fiţi lovite. Am fost tânără şi îndrăgostită. Dar cel pe care-l iubeam mă lovea cu bestialitate. Am plecat fără nimic, mi-am luat inima în dinţi şi am început de la zero. Munceam, îmi educam copilul. Fiţi puternice şi luptaţi pentru voi şi copiii voştri, pentru că tot prin ce treceţi o să-i marcheze pentru toată viaţa”, susţine interpreta Victoria Lungu, şi ea victimă a violenţei domestice.

Ghenadie Neamţu, locotenent-colonel de poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Securitate Publică a IGP, menţionează că sesizările pot fi depuse la Poliţie, atât de victimă, cât şi de orice persoană care cunoaşte informaţii despre un caz de violenţă. El susţine că poliţia are obligaţia să reacţioneze. „Poliţistul vine la faţa locului, analizează, evaluează riscurile, constată fapta, însă nu este factorul de decizie. Până în 2010, conform legislaţiei, bărbatul care şi-a lovit soţia era amendat. Însă acest lucru nu era tocmai corect, pentru că agresorii achitau amenda cu bani din bugetul familiei. Începând cu 16 martie 2017, vor intra în vigoare mai multe pârghii pentru descurajarea agresorilor, cum ar fi: aplicarea ordinului de restricţie, când poliţistul, în urma evaluării riscurilor, va avea posibilitatea să emită ordinul de restricţie de urgenţă şi agresorul va fi evacuat din casă la decizia poliţistului. Iar în cazul în care va fi încălcat acest ordin de restricţie, agresorul riscă să fie arestat”, susţine reprezentantul MAI.

Potrivit statisticilor oficiale, în primele 9 luni ale anului au fost înregistrate 1500 de cazuri penale cauzate de violenţa domestică.

„Bărbatul puternic nu loveşte nici în femeie şi nici în bărbat. De ce se face mare erou cu o persoană mai slabă decât el? Dacă vrea să lovească, să bată cu pumnul în perete”, este de părere Oleg Donţu, cântăreţ din satul Boşcana.

În R. Moldova, 7 din 10 femei din spaţiul rural şi 6 din 10 femei din mediul urban au suferit pe parcursul vieţii de cel puţin un tip de violenţă din partea partenerului. Circa 12% dintre femeile din R. Moldova au fost supuse tuturor formelor de violenţă – fizică, sexuală, psihologică, economică şi spirituală. În anul 2015, 36 de femei au fost ucise şi peste 80 grav rănite în urma violenţei. În pofida cifrelor alarmante, fenomenul violenţei pare a fi tolerat în R. Moldova. Astfel, circa 41% dintre bărbaţi şi 19% dintre femei sunt de acord, total sau parţial, cu faptul că uneori femeile merită să fie bătute, iar circa o treime dintre bărbaţi şi a cincea parte dintre femei consideră că femeia trebuie să rabde violenţa pentru a-şi păstra familia.

R. Moldova s-a angajat să pună capăt violenţei împotriva femeilor prin ratificarea Convenţiei ONU privind eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeii (CEDAW) şi adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. În iulie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat prin lege un set complex de măsuri menite să asigure un grad sporit de securitate victimelor violenţei. Astfel, noul cadru legislativ prevede aplicarea ordinului de restricţie de urgenţă pe un termen de 10 zile, care presupune înlăturarea imediată a agresorului din locuinţa familiei.