Treuca cu minuni
Ultimii ani nu ne lasă fără noutăţi bizare. Ai impresia că toată lumea şi-a ieşit definitiv din minţi, sau eu nu mai înţeleg nimic din tot ce se întâmplă. În fiecare dimineaţă, băgând nasul în net, sunt sigur că voi da peste o nouă porcărie: britanicii ies din UE, englezii sunt nişte bufoni înfumuraţi, Trump-preşedinte, americanii sunt nişte xenofobi anticulturali, ruşii bombardează oraşul Alepo plin de civili, ruşii sunt nişte satane false şi haine, moldovenii îl aleg pe Dodon, moldovenii sunt nişte ţărani smintiţi, de altfel, cum au fost tot timpul. Porcăriile au însă şi efecte pozitive. Ieşind din UE, britanicii au înţeles rostul unităţii, americanii cu Trump-preşedinte au înţeles rostul libertăţii, ruşii în urma experienţei din Siria ar fi trebuit să înţeleagă rostul umanităţii, dar nu ştiu dacă l-au înţeles… Dar ce au înţeles moldovenii cu Dodon la putere?
Dodon Unificatorul
Dodon Unificatorul Neamului Moldav trebuie să devină sloganul principal al campaniei Socialiştilor în alegerile următoare, şi va fi un slogan adevărat. Cum aşa şi de ce? Fiind acasă de revelion, am vorbit cu câţiva găgăuzi care votaseră altfel decât mine – au votat Dodon, deci erau pentru mine, până acum, cumva pe o altă baricadă. Ei însă mi-au zis că, doar în câteva luni, s-au dezamăgit deja de Dodon. Văzându-se la putere, acesta s-a dezis de intenţia nobilă de a ridica lumea din sărăcie prin majorarea pensiilor la care sperau bătrânii, şi în loc să se ducă la întâlniri cu oamenii din satele şi raioanele care l-au votat, a şters-o în Transnistria la pus flori… Şi tot aşa… Doar trebuia să-şi ungă covoraşul spre Putin. Umilinţa cu care mi-a povestit găgăuzul despre dezamăgirea sa m-a făcut dintr-odată să mă simt mai aproape de găgăuzul cu care discutam şi de toate rudele lui fraierite de Dodon.
O altă istorie. Nu că sunt prea moldovean, dar nu-mi place nici ideea patriotismului ieftin manifestată prin mătăhăitul drapelelor şi dezbaterile stupide despre cum şi de ce să numim limba şi istoria: română sau moldovenească. La urma urmei, aceasta contează mai puţin, de-ar fi restul problemelor rezolvate, că revenim şi la limbă. Astfel, toate mişcările unioniste sau, invers, secesioniste, de orice tip, le privesc cu reticenţă, ca potenţiale instigatoare la dezordine publică şi violenţă. Iar studenţii patrioţi de o zi, dornici să verse sânge pentru cârpe şi cântece, îmi par nişte infantili, care nu-şi dau seama de costul pe care vor trebui să-l plătească ei şi tot restul, dacă se ajunge la mişcări violente de amploare. Dodon, însă, a reuşit şi aici să schimbe atitudinile – mie, dar şi multora de-alde mine. Odată securizându-şi poziţia, a scos limba română de pe site-ul prezidenţial şi a atacat cetăţenia moldovenească recent primită de Băsescu. Culmea! Medicina s-a îmbunătăţit, pensiile şi salariile s-au mărit, corupţia a dispărut, climatul investiţional a crescut, mai pe scurt, toate s-au soluţionat, oare ce mai este de făcut? Aaaaa, da, trebuie schimbată limba de pe site. Dar care-i problema cu Băsescu? E contra lui Dodon, e inteligent, e actor internaţional respectat, a făcut mult mai multe pentru ţara sa şi ar putea face şi pentru noi. Nu ca Dodon al nostru. Toate astea îl fac nedorit de către Dodon, dar respectat de noi toţi, cei moldoveni şi români. În aşa fel problema cu limba de pe site şi cetăţenia lui Băsescu m-au făcut să fiu şi eu mai aproape de fraţii români. De-acum înainte mă văd şi eu, ca şi alţii, alături de unionişti în marşuri de protest, pentru că avem o cauză comună. Dodon ne uneşte. Trăiască Dodon, preşedintele tuturor locuitorilor, cetăţenilor şi al emigranţilor Moldovei, care a reuşit într-un timp atât de scurt să ne unească!
Mark Mazureanu, Mannheim, Germania
