Scrisoare către cine?
Vreau să plec…Iarba-i verde și stufoasă la vecinu-mi după casă…De ce-aș pleca? Vreau o viață decentă. Ce înseamnă viață decentă? Când cei din jur se respectă reciproc. De ce se respectă? Pentru că, în lumea decentă, respectul e un lucru obișnuit, indiferent de cine sunt cei de alături.
O retrospectivă a proprie-mi zile de azi – glasul conștiinței. De ce trebuie să fiu respectat? Un dialog cu mine însumi.Când am ieșit din casă, am fumat o țigară şi, pentru că nu era niciun coș pe alături, am aruncat mucul jos. “D-apoi de ce nu sunt coșuri?”
“La ce dracu’ am fumat, când știam de la bun început că nu sunt coșuri? Nu am putut fuma undeva unde știam că sunt coșuri, oare coșurile au dispărut azi? Nu mai zic că țigara mea a împuțit totul în jur de 3 metri. Chiar atâta egoism?”
M-am băgat în rutiera bucșită. Idioții de șoferi lasă lumea să se ticsească pân’ nu ai cu ce răsufla. Și toți mă împing în spate şi put ca niște țapi a sudoare, parfum puturos, da’ mai ales de țigară. “Azi am cam dat-o cu parfumul, dar e din cauză că am parfum nou și vreau să impresionez puțin, mai ales că am tras și o țigară chiar înainte de a intra. Azi întârzii la lucru, de aceea m-am ticsit în rutieră, că de altfel aș fi mers pe jos.”
“Nu știam eu oare că la această oră toți se grăbesc și se ticsesc? Oare șoferul e cel care trebuie să decidă câți să intre în rutieră? De ce nu am ieșit mai devreme? De ce nu m-am dus pe jos, dacă tot mă respect atât de mult, că îmi ia maximum 20 de minute în plus și este mai sănătos?”
Înainte de lucru trebuie să mă întâlnesc cu un prieten ca să vorbim despre o afacere, dar acesta întârzie cu 20 min. Să-l ia dracul cu întârzierile lui, că tot timpul întârzie. Şi eu voi întârzia azi la lucru… „Nu-i nimic. Lasă că la noi toți întârzie, asta-i normal. E tot din cauza transportului, e din cauza ascensorului, e din cauza ceasului care nu a sunat… Of, câte cauze sunt!”
„De parcă ieri m-am născut și nu știu cum merge transportul, de parcă nu puteam pune ceasul mai devreme… Mai pe scurt, las’ să mă aștepte, că n-or muri.”
Europa e frumoasă prin lumea care se respectă. O fac din obișnuință. Se respectă necondiționat. Ei simt că altfel nu pot. Respectul vine de la fiecare pentru fiecare și se manifestă în cele mai mici detalii și acțiuni. Lumea nu caută scuze sau excepții.
Care este problema noastră? Oare trebuie neapărat să plecăm la respect de-a gata? Oare nu putem și noi să respectăm necondiționat? Să-i stimăm și să le zâmbim celor din jur, chiar dacă de la început va trebui să facem față fețelor iritate? Nu putem să nu scuipăm, când toți scuipă? Să nu înjurăm, când în jur se înjură?
Mark Mazureanu, Germania
