Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Pacienţii „dulci”

Pacienţii „dulci”

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. De azi, spunem: corpul care v-a „servit” bine multă vreme, încetează să o mai facă. E vorba de diabet. De astăzi, zi de zi, oriunde aţi merge şi orice aţi face, va trebui să luaţi medicamentele cu voi, va trebui să cântăriţi fiecare gram de mâncare, va trebui să citiţi enorm despre ce înseamnă să fii un asemenea pacient, să luptaţi cu sistemul de sănătate şi cu sine, adesea să cereţi şi ajutor. Nu e viaţa noastră de acum, dar e viaţa multora dintre noi.

Datele Ministerului Sănătăţii arată că peste 90 mii de persoane, sau aproape 3% din populaţia R. Moldova, suferă de diabet. Totuşi, în lipsa unui Registru Naţional de Diabet, numărul real al acestora este estimat a fi de aproape patru ori mai mare.

„Trebuiau să mă ţină mama şi tata de mâini şi de picioare”

Diana stă de câteva zile la Spitalul Clinic Republican. Suferă de diabet zaharat de tipul I. Despre diabet a aflat când „am slăbit foarte tare într-o perioadă scurtă de timp. Atunci am şi făcut analizele şi am aflat că am diabet. Apoi, am ajuns la spital, am început tratamentul”, spune tânăra.

Partea cea mai dificilă dintre toate este că „mi-e tare frică de injecţii. Chiar şi atunci când trebuie să dau analize de sânge. Trebuiau să mă ţină mama şi tata de mâini şi de picioare”, mărturiseşte pacienta.

593-diabet„Şi când ţi se spune că vei face insulină mult timp înainte, asta te sperie. Am 26 de ani, de la 19 am descoperit că am diabet. Acum stau în spital pentru că mi-au depistat ceva şi la glanda tiroidă, dar, dacă mă simt bine, nu vin des aici, poate o dată pe an. M-am obişnuit deja cu toate, primii ani a fost mai greu”, povesteşte Diana, adăugând că o singură dată a fost o problemă cu medicamentele, dar că s-a rezolvat foarte repede.

Tipul I de diabet apare la aproximativ 5 până la 10 % din totalul cazurilor de diabet. Acesta se dezvoltă, cel mai frecvent, la copii şi tineri.

„Când a dat peste mine la 45 de ani, nu mai ştiam de nimic”

Gheorghe Doloşcan este din Costeşti, Ialoveni. Suferă de diabet de 15 ani. Boala i-a slăbit vederea. Astfel, când merge la piaţă să cumpere ceva, îi întinde vânzătoarei mâna să-şi ia singură plata. „Atât iau cât costă produsul meu, mai mult nu”, ţine să ne spună vânzătoarea.

„De văzut, nu văd. Am căpătat diabet”, spune omul. „Întotdeauna am fost în putere, om voinicuţ aşa, şi când a dat peste mine, la 45 de ani, nu mai ştiam de nimic. Am crezut că-s rărunchii la început. Acum, primesc câte 5 injecţii pe zi”, povesteşte Gheorghe Doloşcan.

Spune că luna viitoare trebuie să meargă la spital, „că trebuie să se interneze cel puţin o dată pe an. Îmi pun varza la murat şi mă internez. Deşi, trebuie de două ori pe an să stau în spital, mă duc măcar o dată. S-a schimbat câte ceva în toţi aceşti ani în sistemul medical. De exemplu, starea de curăţenie, căldura, dar, ce ţine de medicamente – nu. Eu cumpăr totul”, spune Gheorghe Doloşcan.

„Recent, am fost la farmacie, după medicamente pentru vasele sanguine, că degetele de la mâini şi de la picioare noi nu le simţim şi luăm medicamente speciale. Am întrebat farmacista cât costă, şi preţul pentru zece fiole din acel medicament este 740 de lei”, se plânge Doloşcan.

„Nu vi le dau gratis?” – îl întreb.

593-spital12„Doamne fereşte! Gratis ne poate da, dar produse ieftine, cum ar fi sistemul de picurătoare, apă distilată, seringi. Gata! Mai departe – nimic! Eu cumpăr totul”, completează Doloşcan.

Gheorghe Doloşcan suferă de diabet de tipul II, aceasta fiind cea mai frecventă formă de diabet. Circa 90-95 % din totalul persoanelor cu diabet au diabet de tip II. Acest tip de diabet se asociază cu vârsta mai înaintată, cu obezitatea şi cu inactivitatea fizică.

„Am creat un întreg necrolog”

În R. Moldova activează şi o Asociaţie care se ocupă de tinerii care suferă de diabet, Asociaţia Tinerilor cu Diabet. Veronica Volcov spune că totul a început acum câţiva ani. „Am cunoscut mai mulţi tineri şi ne vedeam în parcul Ştefan cel Mare. Ne vorbeam despre greutăţi. Am observat, apoi, că în alte ţări acest gen de comunicare are loc altfel. Aşa am creat o asociaţie”, spune Veronica.

„Pe parcurs, au mai aderat tineri şi, cu timpul, inevitabil, am creat un întreg necrolog, o listă a celor care se duceau treptat din viaţa asta. Este o afecţiune foarte costisitoare, or, aceste costuri nu şi le pot asuma mulţi pacienţi. Cei pozitivi îi zic stil de viaţă, însă lucrurile stau un pic altfel. La noi, sistemul de sănătate îşi asumă doar o mică parte din cheltuieli şi asta duce după sine nenumărate dificultăţi”, adaugă Veronica.

La 4 noiembrie, curent, Raportul ONU privind Drepturile Omului, în cadrul Evaluării Periodice Universale, a evaluat situaţia din R. Moldova. Recomandările făcute autorităţilor se referă la creşterea accesului la analogi de insulină prin includerea acestora în lista de medicamente compensate; aprobarea noului Program Naţional de Diabet; crearea Registrului Naţional de Diabet; creşterea accesului către tehnologii de administrare a insulinei şi de monitorizare a glicemiei cu prioritate pentru copii şi tineri; aprobarea standardelor naţionale de Educaţie Terapeutică în Diabet; transpunerea prevederilor din ghidurile internaționale de tratament al diabetului în Protocoale clinice naţionale în diabetul complicat, tip I, tip II şi gestaţional şi actualizarea acestora o dată la doi ani.