Miniafacere “de tip familial”

Acum un an, Victor şi Parascovia Bârsan şi-au deschis o mică afacere, pe care o dezmiardă „tractoraşul”. Achiziţia i-a ajutat să reducă cheltuielile pentru întreţinerea celor patru copii aflaţi în casa lor de tip familial. Astăzi, întreaga familie poate să mai câştige chiar şi-un ban în plus, lucrând pământul pe la vecini. Mai mult decât atât, familia nu mai pierde atâtea zile pentru a prăşi cele două hectare de pământ. Astfel dedică mult mai mult timp copiilor.

Cei 4 copii sunt în grija acestei case de tip familial deja de doi ani. Teoretic, ei pot sta într-o asemenea familie până în momentul în care vor fi adoptaţi. Între timp, cei 4 copii au şi părinţi biologici, dar care nu le sunt aproape. Acum, doi dintre cei patru merg la şcoală şi doi la grădiniţă. Trei dintre ei sunt fraţi: cel mai mare,Viorel, e în clasa a şasea, iar Olga şi Adrian sunt la grădiniţă. Nu şi-au mai văzut mama biologică de jumătate de an. Ultima dată când au vorbit cu ea la telefon i-a întrebat cum le mai merg treburile şi le-a promis că o să le încarce cu bani contul telefonului, să discute mai mult. Viorel spune că mama lor nici nu ştia măcar că unul dintre ei era la spital. Cu tatăl său s-a întâlnit odată pe drum şi au schimbat vreo două vorbe, dar fugitiv. Viorel nu doreşte să se mai întoarcă acasă. Când vorbeşte despre trecutul său, apleacă capul în jos şi tace. Ochii trişti ascund multe amintiri neplăcute din perioada cât a locuit cu părinţii săi. A spus doar că cel mai des lua bătaie atunci când îl trimiteau după băutură prin sat şi nu găsea sau când vânzătorii nu-i mai dădeau pe datorie. Apoi mai erau şi zile când stăteau flămânzi. Poartă în suflet pecetea acelor zile, iar unii colegi de şcoală „au grijă” să îi amintească de vechile probleme. La şcoală unii îi aruncă câte un: „orfanu’-orfanu’”. Viorel se preface că aceşti colegi nu există. În această casă se simte bine.

Oricum, bucuriile lui Viorel există. E într-o familie cu fraţii săi. Şi cu o soră nouă, Maria, care e şi ea găzduită în această casă de tip familial. Maria e o copilă blondă, veselă, dar şi tristă totodată. Fata e în clasa a treia. E deja de trei ani în sânul familiei Bârsan. Parascovia spune că e harnică . Are nişte mătuşi care o mai vizitează periodic. „E o fetiţă dulce şi ascultătoare, şi la şcoală are note bune, dar seamănă cu Viorel, chiar dacă nu sunt fraţi. Mai ales atunci când cad pe gânduri şi tac în anumite momente”.

Banii statului oferiţi pentru întreţinerea unui copil orfan fac o sumă simbolică – 450 de lei lunar. Parascovia Bârsan spune că aceşti bani le ajung doar de pâine, lapte şi transport. Restul cheltuielilor le acoperă din banii munciţi de ei. Aşa au ajuns să caute soluţii pentru a supravieţui în şase.

Un motoraş pentru două hectare

„Afacerea a luat naştere într-o seară de toamnă, când ograda era plină cu strujeni proaspeţi de porumb. În vizită la noi venise Fiodor Sâdnic, directorul Asociaţiei pentru abilitarea copilului şi familiei „Aşchiuţă”, să mai vadă cum merg treburile în familia noastră. Era cu un bărbat din stânga Nistrului. Stăteam cu copiii roată în jurul mormanului de strujeni, pe care-i curăţam. La un moment dat, domnul cela, Vorona, m-a întrebat dacă un tractor nu ne-ar uşura munca şi nu ne-ar scuti de unele cheltuieli. Cum să nu-ţi prindă bine la cele două hectare de pământ un motoraş?!”, spune emoţionată Parascovia Bârsan.

Oaspetele lor vorbea în cunoştinţă de cauză. La scurt timp s-au reîntâlnit şi au aflat că e posibil să pornească o mică afacere, dacă vor face un plan şi vor participa la un concurs pentru a cere susţinere financiară. Soţii Bârsan s-au pus pe treabă, au alcătuit un business-plan, în care au menţionat de câţi bani au nevoie şi cum vor implica copiii cazaţi la ei în dezvoltarea acestei afaceri. Au mai discutat, au mai recroit bugetul, dar au câştigat suma de 1000 de dolari, bani din care şi-au cumpărat un tractor. A fost necesară şi o contribuţie financiară din partea familiei lor. Au adunat 4000 de lei. „Iniţial, aşa şi era prevăzut în acel plan, că ei finanţează doar o parte din afacere, iar cu restul contribuim noi”, precizează femeia. Acum toţi sunt încântaţi de noul lor ajutor în muncile agricole – tractoraşul. „Nici nu vă închipuiţi cât de mult ne ajută. Toate lucrările agricole le efectuăm cu el. Toamna şi primăvara arăm pe la vecini contra cost”, explică Parascovia.

„Afacerea îi ajută să supravieţuiască”

Fiodor Sâdnic, directorul Asociaţiei pentru abilitarea copilului şi familiei „Aşchiuţă”, spune că suportul acordat de stat copiilor orfani aflaţi în casele de tip familial este insuficient. „Afacerea îi ajută să supravieţuiască. Dar cel mai important e să implicăm şi copiii în acest business, care e o pregătire de viaţă pentru ei. Noi nu doar finanţăm afacerile, dar şi avem grijă ca copiii să nu fie exploataţi în acest business. Un alt element important este că, lunar, părinţii-educatori poartă o discuţie cu ei privind gestionarea banilor proveniţi de pe urma afacerii”, explică Sâdnic.

Potrivit directorul Asociaţiei „Aşchiuţă”, patru familii din cele şase pe care centrul le are sub protecţia sa au iniţiat afaceri mici, a cincea urmând să iniţieze un business pe parcursul acestui an. Pentru susţinerea fiecărei afaceri centrul a prevăzut câte 1000 de dolari.

Deşi atunci când au cumpărat tractorul acesta avea doar un plug, pe parcursul anului 2012, Victor Bârsan a reuşit să adune bani şi pentru o remorcă. şi tot din banii câştigaţi de pe urma tractoraşului, au cumpărat un porc, pe care l-au tăiat chiar zilele trecute. E deja al doilea din anul acesta. “Acum cumpărăm mai puţine produse alimentare. Ne putem permite să creştem şi porci, şi păsări, pentru că banii destinaţi lucrărilor de toamnă, care ne costau în jur de 3000 de lei, iar primăvara suma se repetă, se investesc în întreţinerea copiilor. Că ei au nevoie nu numai de mâncare, dar şi de rechizite şcolare, de haine, iar copilului nu poţi să-i spui că azi vei mânca la amiază doar un borş, pentru că banii pentru întreţinerea lunară s-au cheltuit de mult. Un kilogram de zahăr le ajunge pentru două zile, iar la o masă se consumă aproape două pâini. Calculaţi şi voi ce poţi să cumperi din 450 de lei pe lună”, zice Parascovia Bârsan.

Bani de buzunar

Femeia spune că afacerea cu tractoraşul a fost concepută în totalitate pentru copii. „Ei trebuie să fie implicaţi în lucrările agricole cât le permit puterile. Nu am dreptul moral să-i trimit pe deal la prăşit, când sapa e cât copilul de mare. Cei mai măricei, Viorel şi Maria, ajută cum pot: la vie, copiii ridică lăstarii atunci când soţul merge cu tractorul printre rânduri şi cultivă, ajută şi la alte lucrări, în limita posibilităţilor”, menţionează doamna Bârsan.

Viorel nu simte vreo diferenţă de când tractoraşul le-a mai redus din problemele financiare, pentru că el şi până la cumpărarea lui mânca la timp şi dormea în cearşafuri curate. Ce-i drept, de ceva timp, mama Parascovia îi dă zilnic bani de buzunar, lucru care nu se întâmpla anterior. „Deja am ceva bănuţi grămădiţi în puşculiţă. Când o să fiu mai mare, o să-mi cumpăr maşină şi-o casă mare, mare, mare”, îşi destăinuie băiatul visele.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *