Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Medicii din ecuaţiile diabetului

Medicii din ecuaţiile diabetului

Se face seară şi, totuşi, în curtea Spitalului Clinic Republican roieşte multă lume. Apelez medicul cu care preconizasem să discut. „Urcaţi la etajul şapte, dar pe scări, nu luaţi liftul!” Mă conformez. Găsesc biroul. Înăuntru stau la întâmplare câteva scaune, un dulap şi o masă aglomerată cu tot felul de hârtii, iar după ea – halatul alb.

Lorina Vudu este conferenţiară universitară şi doctor în ştiinţe medicale. Provine dintr-o familie de medici, şi a ştiut dintotdeauna că vrea să fie medic. A devenit endocrinolog şi nu regretă. Mereu recomandă mişcarea, „sigur, aţi venit pe scări?”, pentru că, spune ea, acum sunt prea multe afecţiuni de care suferă tinerii şi care, odinioară, se considerau boli ale vârstnicilor.

Tratamente „flexibile”

Lorina afirmă că un medic nu încetează nicio clipă să fie medic, chiar şi atunci când nu este cu pacientul. De altfel, un medic care se ocupă de afecţiuni de diabet petrece destul de mult timp cu pacientul, „începând cu investigaţiile de până la internare şi continuând până la externare, dar şi după. Să nu uităm că tratamentul pacientului cu diabet zaharat se modifică permanent, în funcţie de cât şi ce vrea acesta să mănânce”, specifică Vudu.

„Una dintre indicaţiile internării la Spitalul Clinic Republican este şcolarizarea pacientului”, spune Lorina Vudu, arătând spre un volum impresionant de pe etajeră. „Este tot ce trebuie să înveţe un pacient care suferă de diabet”, spune Vudu, adăugând că, din păcate, nu toţi pacienţii ţin cont de sfaturile medicilor şi nu toţi înţeleg cât de mult contează ca lucrurile să fie făcute corect.

Numărul pacienţilor cu diabet zaharat creşte nu doar în R. Moldova, ci şi în lume. „În anul 2015, au fost înregistrate 415 milioane de persoane cu diabet. Aproximativ 90% dintre persoanele care au diabet zaharat suferă de diabet de tip II, care se dezvoltă, de regulă, după 40 de ani. E important că acesta se dezvoltă pe fundal de masă corporală excesivă. Deci, e clar că una dintre cauzele creşterii numărului persoanelor cu diabet este alimentaţia incorectă. O altă cauză este sedentarismul, lipsa efortului fizic”, completează Vudu.

Lorina Vudu, conferenţiară universitară și doctor în știinţe medicale
Lorina Vudu, conferenţiară universitară și doctor în știinţe medicale

Lorina Vudu mai spune că ceea ce încearcă din răsputeri să facă e să-i ajute pe oameni. „Un endocrinolog trebuie să cunoască cu mult mai mult decât endocrinologia”, afirmă medica, căreia deseori i s-a întâmplat să se ocupe de cazuri de diagnosticare care sunt departe de specializarea sa.

Îmi vorbeşte de ziua unui medic, care pare mult mai lungă şi mai puţin previzibilă, uneori, decât a celor din alte meserii şi decât a pacienţilor, pe care pare să îi înveţe, zi de zi, lucruri banale la prima vedere, dar care îi ţin în viaţă.

Cel mai greu e când pacientul nu conștientizează rolul său în succesul tratamentului

Elena Bivol este și ea medic endocrinolog, doar că la Spitalul Clinic Municipal „Sf. Treime”. Am fost dintotdeauna pasionată de jocuri logice, de puzzle-uri, de aceea am ales medicina. Medicina și endocrinologia îndeosebi, este un adevărat puzzle: zilnic vezi pacienți cu patologii diferite, cu diverse evoluții a bolii. Specificul bolilor endocrine este că, de obicei, nu este afectat un singur organ, dereglările hormonale influențează mai multe organe concomitent, sau întreg organismul. O mare parte dintre pacienți fiind nevoiți să consulte mai mulți specialiști înainte de a ajunge la noi”, relevă Elena.

Medicul susține că comunicarea cu pacienții este o latura foarte importantă a activității unui endocrinolog. „Pentru mulți dintre pacienții este un șoc să afle că au diabet sau altă boală endocrină pentru care tratamentul de substituție și schimbarea stilului de viață și de alimentare este absolut vital. Sunt persoane care se considerau sănătoase și, brusc, slăbesc, sau le scade capacitatea de muncă, etc. Frecvent, prima lor reacție este că boala le-a dat viața peste cap. E destul de greu să îi înveți că orice lingură de mâncare pe care o consumă, orice efort trebuie calculat, că totul trebuie dozat, măsurat. Este greu pentru ei, dar nu e imposibil. Cei ce conștientizează importanța monitorizării devin persoane mult mai organizate atât în tratament,cât și în activitățile lor zilnice”, spune Elena.

Mi-ar plăcea totuși să avem posibilitate și timp pentru a comunica mai mult cu pacienții la toate nivelurile – medic de familie, specialist de sector, educator în diabet. Mi-ar plăcea de asemenea, să avem psihologi care să-i poată consilia măcar la stabilirea diagnosticului. Mă bucur că în ultima perioadă tot mai mulți tind să se informeze, să respecte recomandările medicilor, însă mai există suficient de mulți pacienți care renunță la tratament după o perioadă scurtă de timp, pentru că „văd că nimic rău nu li se întâmplă, diabetul nu doare”. Apoi, apar complicații, iar în diabet, complicațiile odată apărute, sunt ireversibile. Pot fi stopate, însă nu înlăturate.

„Pentru asta rămân în sistemul medical”

Cel mai dificil este când nu-și poate ajuta pacientul, când pacientul nu conșientizează rolul său în succesul tratamentului. „Uneori, pacienții consideră că există o pastilă minune care vindecă. Nu este așa. Pe lângă recomandări, este nevoie de implicarea fiecărei persoane în parte pentru a obține un rezultat”, completează Elena Bivol.

Totuși, partea cea mai frumoasă din munca sa, spune Elena, este, când vezi satisfacția pacientului, evoluția pozitivă a bolii, când un pacient venit în stare gravă se ridică și merge acasă: „pentru asta rămân în sistemul medical. Când nu va mai fi asta, voi pleca”. Și oferte a avut deja destul de multe pentru a pleca peste hotare. A renunțat la ele, fără să poată să-și explice pentru moment, de ce.

Elen Bivol spune că ar vrea ca pacienții să-și recapete încrederea în personalul medical, să nu alerge mereu de la un medic la altul pentru mai multe păreri, timp în care se amână inițierea tratamentului pentru luni, sau chiar ani. „Aș vrea să fim respectați. Nu aștept lauri sau mulțumiri. Aștept respect.

Noi nu suntem superiorii pacientului, nu suntem nici subordonații lui, suntem egalii lui și tot ce ne dorim și la ce tindem este să putem ajuta”, încheie Elena Bivol.

În condițiile în care infrastructura de îngrijire a diabetului este subdezvoltată (din septembrie 2015, unica secție de Endocrinologie pediatrică a fost închisă și ulterior comasată cu secția Ginecologie pediatrică din cadrul Institutului Mamiei și Copilului; doar două secții de Endocrinologie pentru adulți, din spitalele de stat sunt insuficiente), numărul deceselor în diabetul tip 1 s-a triplat în perioada 2012-2014, iar speranța de viață cu diabet tip 1 este mai mica decât în țările europene, mulți copii și tineri cu diabet se tratează în țările vecine sau emigrează cu familia”, arată un raport recent al Asociației Tinerilor cu Diabet.

Centrul medical „Cristian Șerban” 5 pentru copii și tineri cu diabet tip 1 de la Buziaş (România) acceptă anual sute de pacienți din R. Moldova, în aceleași condiții ca și cei din România (cazare, alimentare și tratament gratuit), indiferent de posedarea cetățeniei române, se arată în același document.