Ghidul Procesului Penal

Din câte vă amintiţi, în articolul precedent am vorbit despre pârât, reclamant, instanţa de fond, apel, recurs, proces civil etc. Pentru acest articol vă propun să analizăm şi să „dezghiocăm” procedura penală.

Ei bine, care este diferenţa dintre procesul penal şi procesul civil, vă întrebaţi, probabil. Procesul penal este bazat strict pe infracţiuni, cum ar fi: furt, viol, omor, ameninţări, atentarea la viaţa şi securitatea unei persoane etc.

Spre deosebire de procesul civil, procesul penal are două etape distincte, fiecare de o importanţă deosebită: urmărirea penală şi judecata.

Faza de urmărire penală are drept scop strângerea tuturor probelor pentru a stabili dacă s-a săvârşit o infracţiune, care este identitatea făptuitorului şi pentru a se stabili răspunderea acestuia. Urmărirea penală se efectuează de organele de poliţie (organe de urmărire penală) sub supravegherea procurorului (anumite acte se efectuează doar personal de către procuror, cum ar fi ordonanţele).

Procesul penal se declanşează:

• din oficiu sau autosesizare – adică organul de urmărire penală ia atitudine de sine stătător asupra unei infracţiuni ce a fost comisă;
• ca urmare a unui denunţ – formulat de oricine ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni;
• ca urmare a unei plângeri formulate de persoana vătămată (persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârşirii infracţiunii);
• autodenunţ – înştiinţarea benevolă făcută de persoana fizică sau de persoana juridică despre faptul comiterii unei infracţiuni.

* * *
Astfel, în cadrul urmăririi penale, după ce organul de cercetare penală stabileşte identitatea făptuitorului, strânge toate probele care să-i demonstreze vinovăţia. Se audiază persoanele implicate: bănuitul, martorii, persoana vătămată (dacă aceasta există), se efectuează expertizele necesare (după caz: medico-legală, auto etc.) şi se administrează orice altă probă apreciată ca utilă în aflarea adevărului. Atunci când organul de urmărire penală consideră că există suficiente probe, întocmeşte un referat de terminare a urmăririi penale şi înaintează dosarul procurorului cu o propunere. Aceasta propunere poate fi:

1. Clasarea dosarului – când nu există învinuit în cauză.
2. Scoaterea de sub urmărire penală – atunci când se constată că:
   1. fapt„a nu există;
   2. fapta nu este prevăzută de legea penală sau fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;
   3. fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
   4. faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii;
   5. există vreuna dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, adică legitima apărare, starea de necesitate – când se săvârşeşte fapta pentru a înlătura un pericol mai mare ce s-ar fi putut produce, constrângerea fizică şi constrângerea morală (se are în vedere impunerea forţată de a face ceva), cazul fortuit – când fapta este consecinţă unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute –, iresponsabilitatea, beţia – din cauze independente de voinţa făptuitorului, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt – când făptuitorul la momentul săvârşirii faptei nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
3. Încetarea urmăririi penale are loc când:
   1. lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
   2. a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor;
   3. a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;
   4. s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
   5. există autoritate de lucru judecat.

* * *

Constatând că probele administrate sunt concludente şi suficiente pentru a termina urmărirea penală, organul de urmărire penală înaintează procurorului dosarul însoţit de un raport, în care consemnează rezultatul urmăririi, cu propunerea de a dispune una dintre soluţiile enumerate mai sus. Raportul trebuie să cuprindă fapta care a servit ca temei pentru pornirea urmăririi penale, informaţii cu privire la persoana învinuitului, încadrarea juridică a faptei şi probele administrate.

La rândul său, procurorul dispune prin ordonanţă motivată clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, sau pune sub învinuire făptuitorul, după care întocmeşte un rechizitoriu prin care decide trimiterea dosarului în judecată.

Rechizitoriul se compune din două părţi: expunerea şi dispozitivul. Expunerea cuprinde informaţii despre fapta şi persoana în privinţa căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta şi vinovăţia învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa şi rezultatele verificării acestor argumente, circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea învinuitului, precum şi temeiurile pentru liberarea de răspundere penală. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana învinuitului şi formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acţiunilor lui şi menţiunea despre trimiterea dosarului în instanţa judecătorească competentă. Rechizitoriul se semnează de procurorul care l-a întocmit, indicându-se locul şi data întocmirii lui.

La rechizitoriu se anexează o informaţie cu privire la durata urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte şi locul lor de păstrare, acţiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, precum şi cheltuielile judiciare.

Este important să cunoaşteţi faptul că învinuitul poate prezenta în scris referinţă la rechizitoriu, care se anexează la dosar, prin care să combată argumentele din rechizitoriu.

4. Trimiterea in judecată

Cauza se trimite în judecată de către procurorul care a întocmit rechizitoriul. În cazul în care învinuitul se abţine de a se prezenta pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei şi a primi rechizitoriul, procurorul trimite cauza în judecată fără efectuarea acestor acţiuni procesuale, dar cu anexarea la dosar a probelor care confirmă abţinerea învinuitului, iar în cazul sustragerii – şi a informaţiei despre măsurile luate pentru căutarea acestuia, dacă judecarea cauzei este posibilă în lipsa învinuitului. În acest caz, copia de pe rechizitoriu se înmânează, în mod obligatoriu, apărătorului învinuitului şi reprezentantului lui legal, cărora li se prezintă şi materialele cauzei pentru a lua cunoştinţă de ele.

Dacă procurorul a dispus întocmirea rechizitoriului şi trimiterea în judecată, urmează cea de-a doua etapa importantă a procesului penal, şi anume faza de judecată.

Judecata propriu-zisă:

Instanţă de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părţi sau administrate la cererea acestora, inclusiv să audieze inculpaţii, părţile vătămate, martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire rapoartelor de expertiză, proceselor-verbale etc. Totodată, la judecarea cauzei, instanţa de judecată creează părţii acuzării şi părţii apărării condiţiile necesare pentru cercetarea multilaterală şi în deplină măsură a circumstanţelor cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti pot apărea o serie de situaţii:

• dacă se constată că cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent, cauza se restituie pentru refacerea urmăririi penale;
• instanţa poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, adică recalificarea infracţiunii;
• instanţa poate dispune extinderea acţiunii penale şi pentru alte acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi fapte;
• se poate extinde şi procesul penal, inclusiv pentru alte fapte descoperite în sarcina inculpatului;
• se poate extinde procesul penal şi asupra altor persoane.

Soluţia finală a instanţei poate fi:

• de condamnare, atunci când fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;
• de achitare sau încetare a procesului penal, când există vreuna dintre cauzele enumerate mai sus pentru care procurorul dispune scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi.

* * *
În linii generale, cam aşa decurge un proces penal. Sper însă ca niciodată să nu vă confruntaţi cu ceva din cele explicate mai sus.

Corina Oprea, jurist