Dreptul la artă

Printr-un con­curs de cir­cum­stan­țe, o întâl­ne­sc pe Maya Jaggi la Tbi­li­si, în Geor­gia. Știu că e jur­na­lis­tă, e din Marea Bri­ta­nie, a inter­vi­e­vat nume­ro­și scri­i­to­ri și oame­ni de artă și că îmi va vor­bi des­pre cul­tu­ră. Maya a scris des­pre arta și cul­tu­ra de pe cin­ci con­ti­nen­te ale lumii și, cu tim­pul, a deve­nit o voce influ­en­tă în lumea lite­ra­tu­rii.

Ast­fel, în opi­nia Mayei, „cul­tu­ra este ori­ce cre­ea­ză oame­nii, iar facul­ta­tea ima­gi­na­ți­ei este unul din­tre cele mai impor­tan­te lucru­ri pe care le avem, în sen­sul artei și al altor acti­vi­tă­ți cre­a­ti­ve. Cul­tu­ra este, de ase­me­nea, un mod de a face lucru­ri­le, este ceva ce tre­bu­ie să înțe­le­gi: să înțe­le­gi soci­e­ta­tea și de ce facem lucru­ri­le așa cum le facem”.

„Cultura este un mod al societății de a se înțelege pe sine”

Jur­na­lis­ta con­si­de­ră că exis­tă o anu­mi­tă „can­ti­ta­te” de cre­a­ti­vi­ta­te care se întâm­plă indi­fe­rent de ori­ce. Dacă o țară este săra­că, poa­te „nu se vor face fil­me, de exem­plu, dar va fi muzi­că, se vor face dan­su­ri, se va face lite­ra­tu­ră, și asta le aju­tă oame­ni­lor să depă­şeas­că sără­cia, să supra­vie­țu­ias­că. Aces­te lucru­ri sunt la fel de vechi ca ome­ni­rea”.

Oame­nii văd cul­tu­ra ca pe un lux și „dacă o țară este săra­că, nu ne putem per­mi­te să chel­tu­im prea mulţi bani sau prea mul­te resur­se, când, de fapt, cul­tu­ra este un mod al soci­e­tă­ții de a se înțe­le­ge pe sine. Lucru evi­dent – arta este o oglin­dă a soci­e­tă­ții. Dacă mer­gi la o pie­să de tea­tru sau mer­gi să ascul­ți muzi­că, sau să vezi un film, ade­sea pri­ce­pi anu­mi­te tră­să­tu­ri ale soci­e­tă­ții. În acest sens, dacă soci­e­ta­tea încear­că să se schim­be, este un ele­ment cru­ci­al legat de arta cre­a­tă în aceas­tă soci­e­ta­te. Și… chiar nu este un lux – tră­im prin poveș­ti­le pe care ni le spu­nem nouă și celor­lal­ți des­pre vie­ți­le noas­tre. Și aces­te povești sunt par­te din cul­tu­ră”, apre­cia­ză Maya.

Monetizarea culturii

Cu refe­ri­re la țări­le care se află în pro­ces de tranzi­ție, așa cum este cazul R. Mol­do­va, Maya spu­ne că în cul­tu­ră, și nu numai, „este întot­dea­u­na folo­si­tor să înveți din expe­rien­ța alto­ra, să te uiți la alte țări în care oame­nii au tre­cut prin tranzi­ții simi­la­re sau situ­a­ții poli­ti­ce simi­la­re și să obser­vi cum au făcut-o ei. Și apoi, nu copi­e­zi, ci adap­te­zi, te gân­dești la ase­mă­nă­ri și deo­se­bi­ri, la ce poți învă­ța de la ei și ce nu – asta e foar­te impor­tant! Bine­în­țe­les că fie­ca­re e dife­rit, dar sunt mul­te de învă­țat din ast­fel de expe­rien­țe. Și e vor­ba nu doar de Estul Euro­pei, ci de ori­ca­re altă țară, pen­tru că atât de mul­te țări au tre­cut prin peri­oa­de tota­li­ta­re sau regi­mu­ri opre­si­ve și acum se află în ace­eași situ­a­ție”, rele­vă Maya.

Tot­o­da­tă, Maya Jaggi accen­tu­ea­ză și fap­tul că cul­tu­ra poa­te adu­ce pro­fit eco­no­mic sta­tu­lui. „Sunt mai mul­te căi pe care cul­tu­ra poa­te aju­ta o țară să cre­as­că eco­no­mic. În pri­mul rând, tre­bu­ie să-ți valo­ri­fi­ci pro­pria cul­tu­ră și să cauți să înțe­le­gi care ar putea fi lucru­ri­le de care alți oame­ni să fie inte­re­sa­ți, cum ar fi vizi­ta­to­rii din alte păr­ți ale țării, din stră­i­nă­ta­te. Ai putea duce oame­nii din dome­ni­ul artei pes­te hota­re. Și aces­ta e un mod de a mone­ti­za cul­tu­ra, de a aju­ta oame­nii să afle mai mul­te des­pre Mol­do­va, nu prin poli­ti­ca sa, ci prin artiș­tii săi și oame­nii de cre­a­ție, prin felul în care ei își văd țara. Țări­le care nu sunt bine cunos­cu­te pe plan inter­națio­nal au un mare poten­ți­al. Oame­nii sunt curi­o­și, și dacă spun că mă duc în Mol­do­va, de exem­plu, luna urmă­toa­re, oame­nii vor fi inte­re­sa­ți, pen­tru că nu prea cunosc mul­te lucru­ri des­pre aceas­tă țară”, com­ple­tea­ză, zâm­bind, Maya.

„Talentele nedescoperite sunt o pierdere teribilă”

După păre­rea Mayei, e impor­tant ca un stat să-și finan­țe­ze sfe­ra cul­tu­rii, dar să lase în pace artiș­tii, să nu se impli­ce în deci­zi­i­le lor, iar din acest lucru, ulte­ri­or, ar bene­fi­cia țara, pen­tru că ar avea un sec­tor cul­tu­ral dina­mic, atât în sine, ca ima­gi­ne, cât și eco­no­mic. „Mul­ți artiș­ti și scri­i­to­ri pot fi impli­ca­ți în poli­ti­că, dar ei tre­bu­ie să deci­dă în ce măsu­ră asta se va vedea în mun­ca lor. E un lucru indi­vi­du­al”, ada­u­gă Maya.

Maya Jaggi cre­de că edu­ca­ția artis­ti­că în șco­li este un drept fun­damen­tal al omu­lui. Ea spu­ne că „fie­ca­re copil tre­bu­ie să fie în con­tact cu arta, să poa­tă par­ti­ci­pa la cre­a­rea ei. În mai mul­te țări s-a decis că e bene­fic ca copi­ii să învețe să cân­te la un instru­ment, de exem­plu. Cred că în toa­te genu­ri­le de artă copi­lul tre­bu­ie să aibă oport­u­ni­tă­ți. Talen­te­le nedes­co­pe­ri­te sunt o pier­de­re teri­bi­lă. Un lucru care ar putea aju­ta în acest sens ar fi ca scri­i­to­rii, artiș­tii, muzi­cie­nii să mear­gă în șco­li și să vor­beas­că des­pre mun­ca lor. În Marea Bri­ta­nie, exis­tă un pro­gram spe­cial în cadrul căru­ia scri­i­to­rii, fiind desi­gur finan­ța­ți, merg în șco­li și inspi­ră noi­le gene­ra­ții de copii”, con­cre­ti­zea­ză jur­na­lis­ta.

În con­text, Maya își amin­teș­te de o expe­rien­ță deo­se­bi­tă din acti­vi­ta­tea sa jur­na­lis­ti­că. Surâ­de: „pe Umber­to Eco l-am cunos­cut la Mila­no. Am mers la el aca­să. Era un om foar­te eru­dit, foar­te edu­cat, adi­că citea mul­te căr­ți, poți să dedu­ci asta şi din căr­ți­le sale. Avea o bibli­o­te­că enor­mă, de for­mă cir­cu­la­ră, ca un labi­rint. Știa unde se află fie­ca­re car­te. Mi-a spus: „Am avut un bibli­o­te­car, dar nu puteam găsi nimic cu aju­to­rul lui și i-am zis să ple­ce. Eu știu unde se află totul, fie­ca­re car­te”. Fap­tul de a-l vedea în pro­pria bibli­o­te­că… mă gân­deam că ast­fel îi voi înțe­le­ge mai bine căr­ți­le, des­pre care el spu­ne că sunt căr­ți con­stru­i­te din căr­ți, pen­tru că fac refe­ri­re la ori­ce alt­ce­va. „Nume­le tran­da­fi­ru­lui” face refe­ri­re la Aris­to­tel, la Sher­lo­ck Hol­mes etc. Ast­fel, înveți lucru­ri cunos­când per­soa­ne. Citi­tul este ceva care sal­vea­ză vie­ți. Oame­nii pot fi sal­va­ți de dis­pe­ra­re prin căr­ți. Citi­tul pre­vi­ne influ­en­ța altor oame­ni asu­pra ta, pen­tru că ai acces la logi­că. În acest sens, lec­tu­ra este sal­va­toa­re”, con­chi­de Jaggi.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *