Dreptul la artă

Printr-un concurs de circumstanțe, o întâlnesc pe Maya Jaggi la Tbilisi, în Georgia. Știu că e jurnalistă, e din Marea Britanie, a intervievat numeroși scriitori și oameni de artă și că îmi va vorbi despre cultură. Maya a scris despre arta și cultura de pe cinci continente ale lumii și, cu timpul, a devenit o voce influentă în lumea literaturii.

Astfel, în opinia Mayei, „cultura este orice creează oamenii, iar facultatea imaginației este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le avem, în sensul artei și al altor activități creative. Cultura este, de asemenea, un mod de a face lucrurile, este ceva ce trebuie să înțelegi: să înțelegi societatea și de ce facem lucrurile așa cum le facem”.

„Cultura este un mod al societății de a se înțelege pe sine”

Jurnalista consideră că există o anumită „cantitate” de creativitate care se întâmplă indiferent de orice. Dacă o țară este săracă, poate „nu se vor face filme, de exemplu, dar va fi muzică, se vor face dansuri, se va face literatură, și asta le ajută oamenilor să depăşească sărăcia, să supraviețuiască. Aceste lucruri sunt la fel de vechi ca omenirea”.

Oamenii văd cultura ca pe un lux și „dacă o țară este săracă, nu ne putem permite să cheltuim prea mulţi bani sau prea multe resurse, când, de fapt, cultura este un mod al societății de a se înțelege pe sine. Lucru evident – arta este o oglindă a societății. Dacă mergi la o piesă de teatru sau mergi să asculți muzică, sau să vezi un film, adesea pricepi anumite trăsături ale societății. În acest sens, dacă societatea încearcă să se schimbe, este un element crucial legat de arta creată în această societate. Și… chiar nu este un lux – trăim prin poveștile pe care ni le spunem nouă și celorlalți despre viețile noastre. Și aceste povești sunt parte din cultură”, apreciază Maya.

Monetizarea culturii

Cu referire la țările care se află în proces de tranziție, așa cum este cazul R. Moldova, Maya spune că în cultură, și nu numai, „este întotdeauna folositor să înveți din experiența altora, să te uiți la alte țări în care oamenii au trecut prin tranziții similare sau situații politice similare și să observi cum au făcut-o ei. Și apoi, nu copiezi, ci adaptezi, te gândești la asemănări și deosebiri, la ce poți învăța de la ei și ce nu – asta e foarte important! Bineînțeles că fiecare e diferit, dar sunt multe de învățat din astfel de experiențe. Și e vorba nu doar de Estul Europei, ci de oricare altă țară, pentru că atât de multe țări au trecut prin perioade totalitare sau regimuri opresive și acum se află în aceeași situație”, relevă Maya.

Totodată, Maya Jaggi accentuează și faptul că cultura poate aduce profit economic statului. „Sunt mai multe căi pe care cultura poate ajuta o țară să crească economic. În primul rând, trebuie să-ți valorifici propria cultură și să cauți să înțelegi care ar putea fi lucrurile de care alți oameni să fie interesați, cum ar fi vizitatorii din alte părți ale țării, din străinătate. Ai putea duce oamenii din domeniul artei peste hotare. Și acesta e un mod de a monetiza cultura, de a ajuta oamenii să afle mai multe despre Moldova, nu prin politica sa, ci prin artiștii săi și oamenii de creație, prin felul în care ei își văd țara. Țările care nu sunt bine cunoscute pe plan internațional au un mare potențial. Oamenii sunt curioși, și dacă spun că mă duc în Moldova, de exemplu, luna următoare, oamenii vor fi interesați, pentru că nu prea cunosc multe lucruri despre această țară”, completează, zâmbind, Maya.

„Talentele nedescoperite sunt o pierdere teribilă”

După părerea Mayei, e important ca un stat să-și finanțeze sfera culturii, dar să lase în pace artiștii, să nu se implice în deciziile lor, iar din acest lucru, ulterior, ar beneficia țara, pentru că ar avea un sector cultural dinamic, atât în sine, ca imagine, cât și economic. „Mulți artiști și scriitori pot fi implicați în politică, dar ei trebuie să decidă în ce măsură asta se va vedea în munca lor. E un lucru individual”, adaugă Maya.

Maya Jaggi crede că educația artistică în școli este un drept fundamental al omului. Ea spune că „fiecare copil trebuie să fie în contact cu arta, să poată participa la crearea ei. În mai multe țări s-a decis că e benefic ca copiii să învețe să cânte la un instrument, de exemplu. Cred că în toate genurile de artă copilul trebuie să aibă oportunități. Talentele nedescoperite sunt o pierdere teribilă. Un lucru care ar putea ajuta în acest sens ar fi ca scriitorii, artiștii, muzicienii să meargă în școli și să vorbească despre munca lor. În Marea Britanie, există un program special în cadrul căruia scriitorii, fiind desigur finanțați, merg în școli și inspiră noile generații de copii”, concretizează jurnalista.

În context, Maya își amintește de o experiență deosebită din activitatea sa jurnalistică. Surâde: „pe Umberto Eco l-am cunoscut la Milano. Am mers la el acasă. Era un om foarte erudit, foarte educat, adică citea multe cărți, poți să deduci asta şi din cărțile sale. Avea o bibliotecă enormă, de formă circulară, ca un labirint. Știa unde se află fiecare carte. Mi-a spus: „Am avut un bibliotecar, dar nu puteam găsi nimic cu ajutorul lui și i-am zis să plece. Eu știu unde se află totul, fiecare carte”. Faptul de a-l vedea în propria bibliotecă… mă gândeam că astfel îi voi înțelege mai bine cărțile, despre care el spune că sunt cărți construite din cărți, pentru că fac referire la orice altceva. „Numele trandafirului” face referire la Aristotel, la Sherlock Holmes etc. Astfel, înveți lucruri cunoscând persoane. Cititul este ceva care salvează vieți. Oamenii pot fi salvați de disperare prin cărți. Cititul previne influența altor oameni asupra ta, pentru că ai acces la logică. În acest sens, lectura este salvatoare”, conchide Jaggi.