Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   DIASPORA: Mâinile pe Roată sau…

DIASPORA: Mâinile pe Roată sau Mâinile pe Volan

Când am emigrat în SUA, în martie 2002, vorbeam o engleză decentă. Astfel, primul meu scop, de a obține un loc de muncă, a fost realizat într-o lună. Al doilea scop, de a obține un permis de conducere, a fost mai greu de realizat. Am fost nevoită, săptămâni la rând, să citesc regulile de conducere ale statului Washington, înconjurată de dicționare, până am trecut testul în scris. Doar după trei încercări am reuşit. Făceam glume că engleza mea a fost suficientă pentru a obține un loc de muncă, dar insuficientă pentru a obține o licență de conducere! Acum îmi dau seama că, probabil, aveau dreptate cei de la biroul de licenţe să tărăgăneze certificarea mea.

Acest lucru a devenit foarte clar într-o duminică obişnuită, la o lună după ce luasem licenţa, când conduceam maşina mea nou-nouţă. Eram un șofer începător, şi repetam regulile de bază în capul meu: pune centura de siguranță; respectă limita de viteză; priveşte în oglinda retrovizoare.

Am crezut că mă descurc binişor la volan, când am văzut în oglindă o mașină de poliție cu lumini intermitente. Am mutat mașina mea în banda din dreapta pentru a face loc vehiculului de urgență (conform regulilor de conducere). Mașina de poliție m-a urmat. Nedumerită de ce m-ar urmări o mașină de poliție, am început să caut cu disperare un loc de parcare. Trecând de vreo unsprezece blocuri, am parcat, în sfârşit, la un shop. Mașina de poliție, care m-a urmat tot timpul acesta, s-a oprit în stânga mea. Cu coada ochiului, am văzut alte trei mașini de poliție, care m-au înconjurat din trei părţi.

Polițistul din stânga a ieșit din mașină cu pistolul în mână și a strigat la mine: „Hands on the wheel!” (cuvântul „wheel” se traduce „roată”, aşa că o traducere directă ar fi: „Mâinile pe roată!”). Când m-a văzut nedumerită, a repetat la fel de aspru. Mi s-a părut o comandă foarte ciudată, dar îmi era frică să întreb ce are în vedere, așa că am încercat să-l ascult, şi am deschis ușa mașinii. El a strigat la mine din nou: „Stay in the car! Hands on the wheel!” („Staţi în mașină! Mâinile pe roată!”). Nu puteam să-mi imaginez cum pot să execut ceea ce vrea ofiţerul în timp ce trebuie să stau în mașină, dar el era insistent, așa că am închis uşa şi am deschis fereastra maşinii. Am întins mâna stângă cât se poate de departe.

„Doamnă, ce faceţi?“ – m-a întrebat ofițerul. „Mi-aţi spus să pun mâinile pe roată. Roata este pe pământ“, am răspuns şi i-am arătat cu degetul la roata maşinii. Expresia feței ofițerului s-a schimbat de la furios la confuz. „On the steering wheel!” – a explicat el. „Steering wheel” se traduce „volan”. Doar atunci mi-am dat seama că ofiţerul îmi cerea să pun mâinile pe volan, şi nu pe roată. Eram șocată. Cum poate să spună cineva „wheel” în loc de „steering wheel” şi să se aştepte să-l înţeleg, fiind înarmat cu un pistol?

Când şi-a dat seama că s-a ciocnit cu un caz sever de alterare a sensului la traducere, comportamentul ofițerului s-a schimbat într-o clipă. El a pus arma în toc şi a început să vorbească politicos, rar, ca să înțeleg bine ce spune. Diferenţa dintre ofiţerul cu armă şi cel fără armă părea una ireală. De parcă erau două persoane diferite.

Povestea s-a încheiat cu o amendă pentru că nu am cedat calea vehiculului de urgență. Deși motivul pentru care ofiţerul m-a oprit a fost că el nu putea vedea inscripíile maşinii mele pentru anul curent. De obicei, ele se plasează pe placa de înmatriculare din spatele maşinii. Eu (o altă greșeală!) le-am plasat pe placa din față. Ofițerului, probabil, i se făcuse milă de mine, or, până la urmă, m-a sfătuit să contest amenda în judecată. Așa am și făcut.

Deşi prima mea experienţă cu poliţia americană a fost una neobişnuită, a fost cea mai bună lecţie despre legile americane.

Iată câteva lucruri ce par destul de evidente pentru americani, dar nu şi pentru noi, imigranții post-sovietici: Poliția rutieră te poate opri doar dacă are un motiv valabil. Poliţiştii nu estorchează mită de la șoferi. Ofițerii tratează cetățenii (chiar și pe cei care nu au cetățenie, ca mine) cu respect, și chiar îi sfătuiesc cum să combată amenda aplicată în trafic. Și, crème de la crème, m-am dus la judecată, și am primit o decizie echitabilă. Acest eveniment, cel mai rău, dar și cel mai bun, în acelaşi timp, îmi amintește până azi de botezul meu de integrare în societatea americană.

Irina VanPatten