De ce lucrătorii sexului comercial au nevoie de umbrele roșii?

În 2001, lucrătorii sexului comercial folosesc pentru prima dată umbrela roşie ca simbol pentru drepturile lor. Aceasta se întâmplă în Veneţia, Italia, în timpul unui marş. În 2005, Comitetul Internaţional pentru Drepturile Lucrătoarelor şi Lucrătorilor Sexuali din Europa (ICRSE) adoptă umbrela roşie ca simbol al rezistenţei la discriminare. Ulterior, în martie 2016, aceeaşi instituţie vine cu un document ce se referă la condiţiile de muncă dificile ale lucrătorilor sexului comercial. Azi, în numeroase state, inclusiv în R. Moldova, lucrătorii din acest domeniu sunt discriminaţi, umiliţi, agresaţi psihic şi fizic.

„Lucrătorii şi lucrătoarele sexuale din Europa şi Asia Centrală trăiesc şi lucrează adesea în condiţii precare şi periculoase. Motivele pentru aceste situaţii sunt incriminarea sexului comercial, precarizarea muncii lor, feminizarea sărăciei şi violenţa structurală, instituţională şi interpersonală împotriva femeilor şi a persoanelor LGBT”, se spune în documentul amintit anterior.

Pe de altă parte, în Codul Contravenţional al R. Moldova, art. 89, „Practicarea prostituţiei”, se menţionează că aceasta „se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore”. Nu se spune nimic despre o eventuală pedeapsă pentru „client”.

Da sau nu pentru decriminalizarea sexului comercial?

Amnesty International a adoptat o politică „Cu privire la lucrătorii sexului comercial”. Astfel, directoarea executivă Amnesty International Moldova, Cristina Pereteatcu, susţine că „această politică, la momentul actual, scoate la iveală faptul că lucrătorii sexului comercial sunt, de fapt, cei mai marginalizaţi. Această politică vine să protejeze drepturile umane ale lucrătorilor sexuali, pentru că aceştia, în activitatea lor, sunt hărţuiţi, sunt şantajaţi, sunt chiar torturaţi, li se aplică tratament inuman. Şi cea mai mare grijă a Amnesty este de a pune capăt stigmatizării şi marginalizării acestor persoane”.

În viziunea Amnesty, adaugă Pereteatcu, „lucrător sexual înseamnă o persoană adultă, de la 18 ani, iar relaţii sexuale comerciale înseamnă relaţii între doi adulţi în schimbul unor bunuri sau cadouri. Ceea ce ţine de prostituţie, acesta este un termen foarte vechi, este un termen misogin, care, din păcate, s-a infiltrat foarte bine în legislaţia foarte multor ţări. Lucrătorii sexului comercial consideră acest termen umilitor şi evită să-l folosească, deşi sunt şi lucrători sexuali care consideră că, cu cât mai des va fi utilizat acest termen, cu atât se va destigmatiza mai mult”.

Cristina Pereteatcu afirmă că decriminalizarea sexului comercial oferă libertate lucrătorilor acestuia „şi asta înseamnă că ei pot lucra independent, nu sunt discriminaţi, pot decide când şi unde să lucreze. Legalizarea înseamnă că statul reglementează oficial această activitate sau Ministerul Sănătăţii elaborează legi care obligă lucrătorii sexului comercial să treacă o dată la câteva luni un control medical obligatoriu, sau pot fi politici şi legi fiscale care obligă lucrătorii să se înregistreze şi să plătească impozite, sau să existe legi care permit deschiderea anumitor locaţii pentru practicarea sexului comercial şi deci aceste activităţi să se desfăşoare doar în acele arii”, opinează directoarea executivă Amnesty, adăugând că în R. Moldova nu cunoaşte mai nimic despre sexul comercial, „pentru că este folosit cuvântul prostituţie şi la asta se rezumă toate”.

„Nu există un singur motiv…”

Prezentă la un eveniment organizat recent de către Grupul de Iniţiative Feministe din Moldova, Boglárka Fedorkó, din partea Comitetului Internaţional al Drepturilor Lucrătorilor Sexului Comercial din Europa, spune că a început această activitate (n.r.: în Comitet) acum şapte ani cu un grup de lucrători ai sexului comercial în Ungaria. Iniţial, au început să promoveze o campanie de stopare a violenţei din partea colaboratorilor de poliţie, „pentru că noi ştiam că există un asemenea fenomen. Am început să stabilim relaţii cu lucrătoarele sexului comercial care practicau această meserie atât în stradă, cât şi în interior, în apartamente, şi dacă acestea au fost expuse actelor de abuz, noi le recomandam jurişti care să le ofere asistenţă specializată şi, în acelaşi timp, organizam multe evenimente la nivel de comunitate, ne întâlneam unii cu alţii pentru a afla mai multe despre noi”, spune Fedorkó, subliniind că în societate există încă multe stereotipuri faţă de lucrătorii sexului comercial.

„Aceste stereotipuri diferă, fiecare om are concepţia lui despre cum arată şi ce face un lucrător al sexului comercial. Unii cred că aceste femei practică meseria dată pentru că astfel se poate câştiga un ban uşor, pentru a-şi face unghii drăguţe, pentru a-şi face implanturi…, alţii consideră că ele au fost victime ale abuzului în copilărie şi au ajuns aici din cauza acestor trăiri. Este important, deci, să arătăm că realitatea este mult mai diversă, că lucrătoarele sexului comercial fac acest lucru din diferite motive, multe dintre ele sunt mame singure care au divorţat şi fac totul pentru a câştiga un ban şi a aduce de mâncare copiilor. Şi mai sunt şi studente care, pur şi simplu, practică meseria dată pentru a-şi câştiga un ban ca să achite taxa de studii, sunt femeile transgender, care nu ar avea posibilitatea să-şi găsească alt loc de muncă, şi sunt multe alte tipuri de persoane care fac acest lucru din diferite motive. Trebuie să arătăm acest fenomen în toată diversitatea sa. Nu există un singur motiv”, explică Fedorkó. Tot ea spune că, de regulă, organizaţia în care activează lucrează cu persoanele care practică această meserie de bunăvoie, dar şi că a întâlnit persoane care sunt exploatate, abuzate. „De asemenea, pentru că de multe ori ceea ce fac este criminalizat, aceşti lucrători devin victime ale traficului de fiinţe umane. Sunt foarte multe persoane care au suferit de pe urma abuzurilor fizice, dar nu asta este cel mai şocant pentru mine…”, zice Fedorkó.

Un caz şocant

În continuare, Boglárka Fedorkó relevă un caz care a marcat-o profund. Este vorba despre o femeie care locuia împreună cu partenerul său şi acesta o forţa să se drogheze ca să rămână mai mult timp în stradă. O şi bătea, pe lângă asta. Aveau doi copii şi lucrul care a şocat-o pe Boglárka a fost că niciun adăpost nu a dorit s-o ajute pe această femeie sau pe copiii ei, pentru că femeia era de etnie romă şi lucrătoare a sexului comercial. „A trebuit s-o aducem pe ea şi pe unul dintre copii la noi în oficiu. Am fost profund impresionată de faptul că acest copil, fetiţa femeii, care avea patru ani, a văzut pentru prima dată în viaţa ei caşcaval. Întregul sistem social nu a observat faptul că acest copil nu frecventa o instituţie preşcolară”, spune Fedorkó, făcând ochii mari de uimire.

Totuşi, povestea a luat sfârşit pe o notă pozitivă: s-a reuşit plasarea femeii şi a celor doi copii ai săi într-un adăpost. „Mai apoi, ea a mers la nişte cursuri de pregătire şi a reuşit să se angajeze ca asistentă medicală. Şi-a revenit după acea experienţă, a întâlnit un alt bărbat şi, de atunci, locuiesc împreună. Şi copiii, de asemenea, se simt foarte bine.

Sunt multe exemple când aceste lucrătoare ale sexului comercial fac în mod conştient această alegere, se hotărăsc să lucreze câţiva ani, să facă bani, şi apoi merg şi-şi aleg o altă profesie. De multe ori, practicarea sexului comercial este o trambulină pentru femeile care, momentan, nu au posibilitatea să facă altceva sau să avanseze”, conchide reprezentanta ICRSE.

Polina Ceastuhina, cofondatoarea Grupului de Iniţiative Feministe din Moldova, s-a referit în acest context şi la cele două moduri de abordare a sexului comercial de către valul feminist din anii ’60-’70: o parte considerau că sexul comercial oprimă femeile, de fapt, prin însuşi acest act şi o altă parte, feministele pro, care spuneau că problema nu constă în acest fenomen, ci în felul în care sunt reprezentate femeile în aceste relaţii. „Cumva, de aici, s-a ajuns şi la faptul că au apărut organizaţii ce pledează pentru protejarea drepturilor lucrătorilor sexuali. Există, deci, o poziţie radicală şi una liberală, potrivit căreia este dreptul persoanei să-şi exploreze corpul aşa cum îşi doreşte”, concluzionează Ceastuhina.