Cum e să fii student în Italia?
Când intri la cursul de economie s-ar putea să-ți vezi profesorul cum intră în clasă și își pune pe masă casca de protecție. Tocmai a coborât de pe motocicletă. Chiar dacă m-am obișnuit cu ei, tot îmi vine să le zic rebeli acestor tip de profesori. De fapt, e un lucru normal.
E al cincilea an de când îmi fac studiile în Italia și în tot acest timp nu am auzit de mită sau cadouri. Este o rușine pentru un student să copieze. Nu că te-ar prinde profesorul. E o rușine pur și simplu. Notele le obții pentru ce ai în cap în momentul examenului. În dependență de facultate, examenele pot fi preponderent în scris sau oral. În trei ani la Verona, am scris doar un examen. Iar cel mai lung examen față în față cu profesorul a durat 50 de minute.
Diferit de sistemul de notare de acasă, zecele în Italia e un 30, iar minimul trecător este 18. Dacă ai fost bravo, ți se adaugă și lode (laude), care intră în punctajul final, la absolvire. Gama de note este, prin urmare, mai largă, iar asta, probabil, o face mai dură.
Unul dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult în sistemul italian este că poți să fii student obișnuit la zi, fără să frecventezi cursurile. Aceasta îți permite să combini studiile cu un loc de muncă, adică să-ți organizezi timpul după propriu-ți plac, fără să fii discriminat sau privit mai rău de profesori. De fapt, la multe facultăți, profesorii nici macăr nu își cunosc pe nume studenții și poate că nici nu îi cunosc la față, pentru că sunt prea mulți în aulă, iar interacțiunea e aproape inexistentă. Desigur, dacă stai în prima bănc[, șansa să fii memorat e mai mare. Total diferit este, totuși, la masterat, unde numărul de studenți este mai mic, existând posibilitatea interacțiunii în timpul orelor. Comunicarea, aș zice eu, este în general o problemă. Căldura profesorilor de acasă nu am simțit-o la fel de puternic și în Italia.
Tot despre examene. Sistemul italian îți permite să alegi singur când să le susții. În fiecare sesiune sunt 2-3 date din care poți alege să mergi la examene. Dacă nu ești gata în sesiunea de iarnă, le susții la vară, la toamnă sau chiar mai târziu. Studentul e liber să aleagă și să decidă cum crede că e mai bine. Poate refuza nota primită, repetând examenul de câte ori vrea, fără a fi penalizat. Astfel, licența de trei ani de zile poate fi încheiată și în patru, cinci, șase ani. Contează timpul și ritmul de învățare a fiecărui student.
Neluând în considerare faptul că în Italia tinerii pleacă târziu de acasă, cred că acest sistem care oferă multă libertate îi ajută să devină mai responsabili. Absolvirea pentru ei este o adevărată petrecere, iar atâta timp cât munca aduce roade, bucuria e pe măsură.
Diana Frumosu, Italia
