[sondaj] Bani în Moldova vin. Dar unde-s?

De două săptămâni, 2017 a intrat în drepturile sale calendaristice, iar pe 20 ianuarie avem şi un an încheiat de la învestirea Guvernului Filip, care s-a obligat să ne facă viaţa mai bună, mai sigură, fără corupţie, cu o justiţie liberă şi dreaptă pentru toţi, să facă lumină în dosarul miliardului furat, să acorde mai multă atenţie ţăranului şi satelor, să deschidă mai multe locuri de muncă, să facă R. Moldova mai atractivă pentru investitorii străini şi mai confortabilă pentru propriii săi cetăţeni. A fost, nu  a fost? Va fi altfel în 2017?

2017, la început de drum.  Cu ce speranţe intraţi în noul an?

Valentin Krîlov, comentator politic

2016 a fost un an complicat, mai ales din cauza alegerilor care sunt o pată neagră pentru R. Moldova. Va fi mai bine în 2017? Personal nu văd cum. Dar nu cred că va fi mai rău decât în 2016. Ceea ce a fost bine e că guvernul a reuşit păstrarea stabilităţii politice, lucru foarte important pentru orice stat. Şi eu, ca cetăţean, îmi doresc și pentru 2017, în primul rând, stabilitate. Nu cred că vom avea anticipate. Faptul că acest lucru îl vrea Dodon încă nu e un motiv care trebuie luat în serios. Marea noastră problemă e că R. Moldova rămâne un stat falimentar pe plan financiar-economic. Noi trăim din contul remitenţelor, granturilor şi creditelor. Dacă guvernarea ar pune capăt economiei tenebre, lucrurile ar arăta mult mai bine, dar nu e în interesul lor. Sunt banii din care trăiesc ei.

Ludmila Bolboceanu, conferențiar universitar, doctor

Fiecare dintre noi ne dorim să trăim într-un stat în care viaţa să fie viaţă, legea să fie lege, guvernările să fie guvernări și fiecare să-şi facă treaba cinstit și deștept. Dar la noi, e ca la noi. E greu să-ți pui mari speranțe în 2017 când în guvern, practic, avem aceeași miniștri. „Șoferul” s-a schimbat, dar mașina este de ani la rând cu mai multe „piese” neschimbate, indiferent dacă „trag” sau nu. Partajarea politică a funcțiilor în stat e marea noastră tragedie. Și de aici se trag toate sau foarte multe. Din tot ce se întâmplă știți care este lucrul cel mai rău? Că tineretul pleacă. Fac școala, obțin studii, caută să-și aranjeze viața, nu au unde, dacă nu au „pile”, și pleacă. Și noi rămânem cu „pilele”. Într-o situație ca asta, Moldova nu are șanse.

Gheorghe Răileanu, primar de Cimişlia

În calitate de primar, mi-aş dori cât mai multe fonduri pentru dezvoltare. Dar ce va fi şi cum va fi, vom vedea. 2017 este un an preelectoral şi acest lucru se va lăsa resimţit. Guvernarea va face pe dracul în patru pentru crearea unei imagini electorale şi, în acest sens, s-ar putea să avem mai multe proiecte de dezvoltare socială, infrastructura drumurilor şi alte proiecte care dau bine pentru alegători. Senzaţia generală, însă, e că mergem spre dictatură. Nu una gen Lukaşenko, dar ceva se va întâmpla. Și lumea vrea mai multă ordine în stat. Vom avea o radicalizare a societăţii, dar şi a instituţiilor statului, în legătură cu situaţia care s-a creat după alegeri şi declarațiile prea categorice, pe care le face președintele Dodon.

Nicolae Osmochescu, profesor universitar

2016 nu a fost un an uşor, nici în plan politic, nici în plan socio-economic. Mă refer şi la alegerile prezidențiale, dar şi la negocierile destul de strânse cu FMI. Iar faptul că guvernarea a reușit să asigure o stabilitate relativă politică şi economică, este un merit pe care nu putem să nu-l recunoaștem, indiferent de alte lucruri pe care nu le-a făcut. Alegerile, spre deosebire de 2009, s-au încheiat fără revoluție, a fost semnat şi Acordul cu FMI, banii în Moldova vin şi acești bani sunt operabili. E foarte important. Eu sunt optimist şi sper ca 2017 să fie un an mai bun decât 2016. Iar ceea ce ţine de declarațiile războinice sau mai puțin războinice, pe care le face Igor Dodon, ele nu sunt decât declarații goale şi vor rămâne așa atât timp cât ele nu vor fi consimţite şi de prlament şi guvern.

Ion Oprea, pensionar

Speranțele mele şi ale celor ca mine rămân din an în an aceleaşi, pentru că guvernările promit, după care uită și îşi caută de interesele lor. Prim-ministrul Filip pare să fie om serios când îl asculți vorbind, dar dacă viața se scumpește, dacă veniturile nu-ţi ajung să acoperi cheltuielile, ce folos. E ca și cum guvernul nu ar face nimic. Să vedem ce va fi cu noua lege a pensiilor, că zarvă s-a făcut multă. Am fost de sărbători la țară. A nins, e frumos, dar lumea e foarte chinuită. Şi îmbătrânită de chinuri. Lumea ori moare, ori pleacă. Ce-i asta? Eu mai am o speranță: 2017 sau 2018. Trebuie să ne facem concluzii pentru următoarele alegeri şi să nu ne lăsăm duși de căpăstru așa cum au fost duși mulți la alegerile prezidențiale.