Lecţia românească de integritate
La 1 august 2016, în R. Moldova a intrat în vigoare legea cu privire la crearea Autorităţii Naţionale de Integritate, instituţie care vine să ia locul fostei Comisii Naţionale de Integritate, reformată la doar 4 ani de la înfiinţare. Autoritatea ce va trebui să verifice averile şi interesele funcţionarilor care activează în instituţiile publice din ţară a fost înfiinţată după modelul Agenţiei Naţionale de Integritate din România, care, la 9 ani de la fondare, a ajuns să fie apreciată în propria ţară, dar şi în rapoartele Comisiei Europene.
În România, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a fost înfiinţată în anul 2007. Instituţia a devenit funcţională la începutul anului 2008. Astăzi, aceasta numără peste 100 de angajaţi, dintre care 45 sunt inspectori de integritate, abilitaţi cu funcţia de a verifica averile, interesele şi incompatibilităţile funcţionarilor statului român. Instituţia este condusă de preşedinte, vicepreşedinte şi un secretar general. „Vă pot spune că din 2008, de când am devenit operaţionali, şi până în prezent am instrumentat undeva până la 15 mii de cazuri. O mare parte din aceste cazuri s-au finalizat şi cu incidente de integritate. Am descoperit aproximativ 2000 de cazuri de incompatibilităţi, vreo 500 de conflicte de interese, peste 100 de averi nejustificate. Avem foarte multe sesizări trimise la Parchet pe cazuri de conflicte de interese, câteva mii de sancţiuni contravenţionale pentru depunerea tardivă sau nedepunerea declaraţiilor de avere. Nu a fost însă de ajuns doar constatarea acestor fapte. Noi am urmărit aceste cazuri în instanţă şi ne-am asigurat că ele vor avea finalitate. Referitor la bani, până în prezent au fost confiscaţi aproximativ 3,5 milioane de euro şi aceşti bani chiar au intrat în bugetul de stat”, ne spune Silviu Ioan Popa, secretarul general al ANI, despre performanţele instituţiei.
Cum a început verificarea averilor în România
Nu totul a fost însă bine de la început. „Controlul declaraţiilor de avere şi de interese în România are o istorie lungă, dar a fost una din cele mai greu de promovat reforme în ţara noastră. În primul rând, a fost complicat să convingem politicienii să facă declaraţii de avere şi de interese publice. Ca şi la dvs., şi la noi s-a invocat faptul că, odată cu publicarea lor, politicienii vor deveni ţintele unor hoţi, care le vor sparge casele şi le vor fura tablourile de pe pereţi. Adevărul e că acest argument e folosit peste tot în lume atunci când se vorbeşte despre publicarea declaraţiilor de avere şi de interese, însă nicăieri nu s-a observat o creştere a cazurilor de furt odată cu publicarea declaraţiilor. E mai degrabă un pretext, o scuză, decât un motiv real”, menţionează Laura Ştefan, experta anticorupţie din România din cadrul organizaţiei „Expert Forum”.
„Înfiinţarea ANI a venit într-o perioadă în care demnitarii noştri, de pildă, îşi angajau rudele la cabinetele parlamentare fără să aibă nicio tresărire, nevasta consilier, sau fiica… Lucrurile astea erau o normalitate. Nu avea nimeni nicio jenă, nimic. Dincolo de faptul că era profund imoral, era şi ilegal. Din punctul ăsta de vedere, ANI a constatat de nenumărate ori, şi îmi aduc aminte că era o perioadă în care vreo sută şi ceva de parlamentari erau în această situaţie. Nepotism curat. Deşi au fost situaţii când a fost acuzată de nişte jocuri politice, atunci când era condusă de Horia Georgescu, fostul preşedinte, şi erau acuzaţii că face anumite jocuri politice în sensul în care îi caută doar pe demnitarii care fac parte din partidele din opoziţie a lui Traian Băsescu”, îşi aminteşte şi Gabriel Bejan, editor la portalul România Curată, care scrie despre averile şi integritatea funcţionarilor de peste Prut.
„Agenţia a apărut datorită nevoii unui organism de prevenţie cu privire la controlul averilor şi intereselor. Prima oară când s-a vorbit de înfiinţarea ANI a fost în 2004, când Transparency România a venit cu primul proiect de act normativ pentru înfiinţarea acestui organism. Ulterior, a fost susţinută şi prin proiectul Monicăi Macovei, pe atunci membră a Transparency România”, concluzionează Andreea Guşă, asistentă de cercetare în cadrul Transparency International (TI) România.
10 mii de euro între legal şi ilegal
Astăzi, în România, ANI este considerată o instituţie independentă. La fel cum se va întâmpla şi cu instituţia similară din R. Moldova, activitatea ANI-ului românesc este supravegheată de către un Consiliu Naţional de Integritate (CNI), format din reprezentanţii breslelor care sunt supuse verificărilor. Consiliul nu are însă nicio ingerinţă în activitatea de verificare a averilor, ne-a explicat Paul Chioveanu, reprezentantul societăţii civile în cadrul acestei entităţi. „CNI se ocupă de supravegherea ANI-ului. CNI-ul este o entitate numită de Senat pentru a-l ajuta în supravegherea Agenţiei. Supraveghere în sensul de a o sprijini în activitate. Consiliul nu poate interveni în examinarea declaraţiilor de avere. El intervine prin diverse recomandări sau ieşiri publice atunci când instituţia a fost atacată, în numeroase rânduri, cu rea-voinţă, de către alţi actori politici”, menţionează Chioveanu.
Declaraţiile de avere şi interese depuse în România sunt aproape similare cu cele din R. Moldova. Doar că ANI de peste Prut, spre deosebire de CNI-ul de la Chişinău, reformat între timp, are posibilitatea să verifice nu doar declaraţiile de avere, ci şi averea funcţionarului care o declară, putând face comparaţii între toate declaraţiile depuse de acesta pe perioada mandatului, dar şi după expirarea acestuia. În legislaţia românească există şi o sumă, egală cu 10 mii de euro, prin care se constată diferenţa vădită dintre averea şi veniturile funcţionarului. Dacă acesta are o avere mai mare cu 10 mii de euro decât veniturile pe care le-a declarat, atunci actul întocmit de inspectorul de integritate ajunge la procuror, care merge în instanţă, la Comisia de Cercetare a Averilor, care funcţionează pe lângă Curtea de Apel, şi cere confiscarea averii. Inspectorul poate aplica şi el sancţiuni, însă doar pentru nedepunerea declaraţiilor de avere sau pentru depunerea lor tardivă. După ce un act de constatare rămâne definitiv, fie prin necontestare, fie printr-o decizie a instanţei de judecată, inspectorul comunică acel act şefului instituţiei în care persoana investigată îşi desfăşoară activitatea. Acel şef are şase luni pentru a-i aplica o pedeapsă. Pe acest mecanism, au fost mai mulţi demnitari sancţionaţi disciplinar, de la reduceri salariale până la demiterea din funcţie. „Un inspector de integritate are autonomie deplină pe dosarul său. El finalizează dosarul şi îl trimite mai departe…”, susţine Silviu Popa.
Avertizorii de integritate, un instrument care funcţionează
În România, spre deosebire de R. Moldova, funcţionarii trebuie să depună declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate şi cele de interese până la data de 15 iunie. Doar că, acolo, acestea devin publice la câteva zile după depunerea lor, în timp ce la Chişinău, deşi ne aflăm deja în luna octombrie, majoritatea declaraţiilor de avere şi interese ale funcţionarilor lipsesc de pe site-ul defunctei Comisii Naţionale de Integritate. „Cu instrumentele pe care le are, ANI a crescut pe zi ce trece, ca Prâslea cel Voinic”, zice Paul Chioveanu, membru al CNI al ANI. „ANI este foarte apreciată în România. De altfel, dacă ne uităm la rapoartele pe ţară ale Comisiei Europene, în fiecare an ANI a fost nominalizată ca fiind instituţie performantă, deci a primit tot timpul o bilă albă, lucru foarte important pentru o ţară ca România, în care conflictele de interese, incompatibilităţile politicienilor, ale şefilor de instituţii erau, şi în unele cazuri continuă să fie, la ordinea zilei”, remarcă şi Gabriel Bejan.
Un instrument care vine în ajutorul ANI-ului de la Bucureşti este legea privind avertizorii de integritate, ce protejează funcţionarii care aleg să-şi demaşte colegii sau superiorii. „În România, în administraţia publică sunt protejaţi prin lege avertizorii de integritate, adică persoanele care semnalează nereguli ce afectează interesul public la locul de muncă, persoanele care semnalează fapte de corupţie, încălcări ale legii, lucruri de care iau cunoştinţă în timp ce lucrează în administraţia publică şi pe care vor să le spună, ca ele să nu mai aibă loc, să nu ajungă să producă efecte. Pentru garantarea integrităţii în funcţia publică este un lucru esenţial ca persoanele care ocupă funcţii publice să cunoască acest drept. Oricine poate fi avertizor”, explică Wendla Beyer, cercetătoare în ştiinţe politice la TI România.
„Să ne uităm la ţări care au probleme comune, mentalităţi comune”
Recent, Silviu Popa, secretarul general al ANI din România, a fost la Chişinău, unde a discutat cu oficialii moldoveni despre nou-creata ANI din R. Moldova, care urma să-şi înceapă activitatea din 1 august 2016. Instituţia de la Chişinău însă nu este funcţională nici astăzi, pentru că nu şi-a desemnat nici conducerea şi nici organigrama. Noua lege, care a dus la crearea ei, este însă una care practic preia experienţa României în acest domeniu, iar experţii de peste Prut consideră că aceasta are mari şanse să fie funcţională, dar ne atrag atenţia la faptul că oamenii desemnaţi să conducă noua structură sunt cei decisivi în încercarea de a urni lucrurile din loc. „ANI din România are o strânsă legătură de cooperare cu actuala ANI (fosta CNI, n.r.) din R. Moldova. Parteneriatul nostru a început undeva în 2013 şi de atunci am avut o serie de acţiuni comune de transfer de bune practici de la instituţia noastră spre cea din R. Moldova. Noi, împreună cu Institutul de Politici Publice de la Bucureşti, am dezvoltat un proiect de asistenţă tehnică pentru noua ANI de la Chişinău, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din România. Titlul proiectului este foarte simplu: „Creşterea capacităţii ANI din Moldova de a identifica, preveni şi combate conflictele de interese”. O primă etapă a proiectului a fost vizita la Chişinău, la sediul ANI, pentru a lua cunoştinţă de noile prevederi legislative, dar şi pentru a identifica nevoile concrete, pe care experţi din România, atât de la nivelul instituţiei noastre, cât şi de la nivelul ONG-urilor, le vor transforma în acţiuni concrete de asistenţă tehnică”.
„ANI-ul din România poate fi un exemplu pentru instituţia similară din R. Moldova. Cred că este important să luaţi nişte decizii de politică publică uitându-vă la ţări care au lucruri în comun cu R. Moldova. Pentru că dacă ceva funcţionează în Finlanda, nu e obligatoriu să funcţioneze în România sau Moldova. Ne interesează să ne uităm la ţări care au probleme comune, mentalităţi comune, mecanisme de control comune, pentru că dacă vorbim de ţările noastre, una din marile hibe pe care le vedem şi de o parte, şi de alta a Prutului este legată de incapacitatea instituţiilor de control fiscal de a-şi face cu adevărat datoria”, menţionează experta Laura Ştefan, unul din cei mai apreciaţi experţi din domeniul anticorupţie din România. În trecut, aceasta a fost de mai multe ori la Chişinău, unde a făcut inclusiv o evaluare a CNI-ului care a activat doar patru ani.
„Cheia este în primul rând la alegerea managementului”
„Cred că principala vină pentru ineficienţa CNI-ului a stat în legea care a fost în vigoare. Comisia putea verifica doar declaraţiile de avere, nu averea efectivă. Mai mult, din interpretarea pe care membrii Comisiei au dat-o prevederilor legale, rezulta că acea Comisie nu putea să verifice decât declaraţia din anul respectiv, fără să o poată compara, iar asta e o absurditate, pentru că nu poţi verifica averi decât prin comparaţie. O altă problemă ţinea de faptul că acea Comisie nu era abilitată să aplice sancţiuni. Ea trebuia să se adreseze altor instituţii ale statului şi să ceară aplicarea de sancţiuni…. Termenele de prescripţie erau foarte mici”, continuă Ştefan. Experta consideră că noua lege privind integritatea funcţionarilor din R. Moldova este una bună, însă susţine că cei care vor veni la conducerea ANI vor fi decisivi în buna funcţionare a instituţiei. „Este cu siguranţă o lege mai bună decât precedenta. Şi eu cred că are şanse să funcţioneze. Trebuie să începem s-o aplicăm. Depinde de voinţa politică şi, până la urmă, de şefii care vor fi aleşi… Oamenii contează peste tot în lume. Am avut experienţa DNA-ului, în perioada sa de început. Legea de azi e aproape identică, însă rezultatele atunci erau nesemnificative. De unde rezultă că oamenii contează. Şi nu mă refer doar la management, ci şi la oamenii care compun respectiva instituţie, pentru că pe noua lege, la dvs., inspectorii au foarte mare putere de decizie în ceea ce priveşte obiectul controlului. E important ca aceşti oameni să fie selectaţi corect şi să li se permită să-şi facă treaba”, concluzionează Laura Ştefan.
„Cheia este în primul rând la alegerea managementului. Acolo trebuie să fie persoane foarte bine pregătite, foarte buni manageri şi, nu în ultimul rând, persoane curajoase. Inspectorii de integritate trebuie să aibă studii şi pregătirea necesară pentru a desfăşura aceste activităţi şi să nu se lase intimidaţi. Nu în ultimul rând, foarte important de precizat, ei trebuie să aibă o atitudine proactivă. Să dea curs sesizărilor care vin pe adresa instituţiei, să colaboreze cu mass-media, cu societatea civilă, pentru că acestea acţionează ca nişte veritabili watch dogs (câini de pază, n.r.), care pot aduce foarte multe cazuri de încălcări ale legii în atenţia lor”, conchide Silviu Popa.
CNI tace, ANI încă nu funcţionează
În ultimele luni, în special după data de 1 august, când CNI a dispărut şi a apărut ANI, averile funcţionarilor nu le mai verifică nimeni în R. Moldova. Ultima şedinţă publică a CNI a avut loc la sfârşitul lunii iulie 2016. De atunci, deşi au trecut mai bine de două luni, declaraţiile de avere şi interese ale funcţionarilor sunt „în aer”. Eugeniu Viţu, şeful Serviciului informare şi relaţii cu publicul din cadrul CNI, a declarat pentru ZdG că acum instituţia se află într-o perioadă de tranziţie. „Toţi vin la serviciu. Acum are loc coaserea dosarelor şi predarea în cancelarie. Acum nu se fac verificări ale averilor. Dacă e vreun act de corupţie sau nereguli în declaraţiile de avere, se implică cei de la Centrul Naţional Anticorupţie, pentru că, şi atunci când activa CNI, materialele erau transmise către ei pentru a aplica sancţiuni”, spune Viţu. „E nevoie să fie numit vicepreşedintele şi preşedintele ANI, iar ulterior, aceştia vor efectua procedura de selectare a inspectorilor de integritate şi verificarea celor care au rămas din cadrul CNI. Nu ştim când se va întâmpla asta. E nevoie, până atunci, de numit cinci membri în cadrul Consiliului Naţional de Integritate”, explică purtătorul de cuvânt al CNI. Astăzi, în cadrul Consiliului au fost desemnaţi doar trei membri: Victor Micu, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Mircea Roşioru, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, şi Viorel Rusu, expert-coordonator al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM).
Reprezentanţii Ministerului Justiţiei, care urmează să selecteze alţi doi reprezentanţi în cadrul Consiliului din rândul societăţii civile, ne-au anunţat că abia la finele lunii septembrie a fost adoptată o hotărâre de Guvern prin care au fost stabilite regulile după care vor fi selectaţi candidaţii, iar la această etapă se discută despre formarea comisiei care îi va selecta. Reprezentanţii Comisiei Juridice, Numiri şi Imunităţi a Parlamentului ne-au anunţat că încă nu a demarat procedura de selectare a candidatului din partea legislativului, în timp ce reprezentanţii Guvernului, deşi au solicitat să trimitem întrebarea în scris, prin e-mail, nu ne-au răspuns la mesaj. Consiliul Naţional de Integritate va putea fi funcţional atunci când va avea cel puţin cinci reprezentanţi.
