I-am convins să voteze, dar n-au primit buletine

Dra­gă ţară, mi-a luat mult timp să defi­ne­sc ce simt pen­tru tine după ale­ge­ri­le recen­te. M-am simţit ca un copil aban­do­nat de mama sa bio­lo­gi­că. Pe mine, mai noro­coa­să, m-a adop­tat o ţară blân­dă, deşi cam fri­gu­roa­să, Can­a­da. În lote­ria asta cu mame­le adop­ti­ve nu le-a mers tutu­ror la fel…unele mai cal­de, alte­le mai reci, une­le mai dui­oa­se, alte­le mai seve­re, dar toa­te adop­ti­ve. Eu am ple­cat doar de un an şi e puţin pen­tru a înţe­le­ge exact ce simt, ştiu bine că te-am iubit mereu, o dra­gos­te neîm­păr­tă­şi­tă, din păca­te.

Am simţit asta în ziua ale­ge­ri­lor. A fost o zi mira­cu­loa­să, or, ceea ce s-a întâm­plat în acea zi în dias­po­ră a fost o minu­ne. Poves­team unor pri­e­te­ni can­a­die­ni des­pre mobi­li­za­rea fără pre­ce­dent a dias­po­rei, des­pre mii­le de kilo­me­tri par­cu­rşi, des­pre plă­cin­te şi sar­ma­le, des­pre spe­ranţa pe care o aveam noi toţi, şi le venea să plân­gă de admi­ra­ţie. Mi-au tele­fo­nat după ale­ge­ri să mă între­be dacă am reu­şit. Le-am spus că eu nu. Eu nu am reu­şit să votez, nici cele trei fami­lii pe care le-am con­vins înde­lung să mear­gă la vot – nu au reu­şit să vote­ze. Eram indig­na­tă, am sem­nat peti­ţii, am scris pe Face­bo­ok. Totu­şi, am selec­tat cu gri­jă cuvin­te­le pe care le-am adre­sat Mol­do­vei şi oame­ni­lor ei.

Noi ştim că cei de aca­să sunt supu­şi mani­pu­lă­rii medi­a­ti­ce în doze can­ce­ri­ge­ne. Nu că asta nu s-ar întâm­pla şi în ţări­le dezvol­ta­te, mass-media este un instru­ment impor­tant pen­tru poli­ti­cie­nii din lumea întrea­gă, doar că în Mol­do­va mai mult ca ori­un­de mani­pu­la­rea adu­ce rezul­ta­te fru­moa­se celor de la pute­re.

De ce vă spun asta? Pen­tru că e inco­rect să dăm vina pe mâca, tâca, ruşi sau găgă­u­zi, homo­fo­bi sau alţi cetă­ţe­ni cu drept de vot. (VOT s.n. expri­ma­re a opi­ni­ei cetă­ţe­ni­lor unei ţări în legă­tu­ră cu ale­ge­rea repre­zen­tanţi­lor în orga­ne­le de con­du­ce­re.) Fie­ca­re cetă­ţean şi-a expri­mat pro­pria opi­nie. E desi­gur tra­gic că aceas­tă opi­nie a fost cum­pă­ra­tă sau impu­să, dar, pană la urmă, tre­bu­ie să ne accep­tăm ţara şi oame­nii ei.

Pen­tru mine e o nai­vi­ta­te să cre­zi că, pes­te noap­te, un mili­on de mol­do­ve­ni care nu au ieşit nici­o­da­tă din ţară (o mare par­te din­tre ei au învă­ţat doar câte­va cla­se, ba cu ruşii ba cu româ­nii) se vor lumi­na dintr-odată şi vor fi capa­bi­li să înţe­lea­gă şi să ana­li­ze­ze per­spec­ti­ve­le geo­po­li­ti­ce sau eco­no­mi­ce ale R. Mol­do­va. Prin­tre ei sunt o mulţi­me de tine­ri cu diplo­mă de stu­dii, cu con­tu­ri pe reţe­le­le de soci­a­li­za­re, cu acces la infor­ma­ţie, dar nu au votat, pen­tru că sunt tine­ri, pen­tru că nu au un sce­na­riu de via­ţă în R. Mol­do­va, pen­tru că nu le pasă…încă. Exis­tă şi cate­go­ria mea pre­fe­ra­tă, „bra­ta­nii cu ipho­ne, şmai­fon, jgu­tu­ri şi vse dela”, căro­ra le con­vi­ne ca în ţară să nu fie ordi­ne, pen­tru ca busi­ne­s­su­ri­le lor ile­ga­le să con­ti­nue pro­fi­ta­bil pen­tru cer­cu­ri­le lor res­trân­se. Aceş­tia din urmă au votat conş­ti­ent, aceş­tia au fost volun­ta­ri în cam­pa­nia elec­to­ra­lă pen­tru un can­di­dat din gaş­că.

Nu vreau în niciun caz să ofen­sez pe nime­ni. Eu admir oame­nii sim­pli, poa­te chiar necăr­tu­ra­ri, care îşi câş­ti­gă one­st şi în sudoa­rea fru­nţii bucă­ţi­ca de pâi­ne. Ei nu sunt de vină că sta­tul îi limi­tea­ză în edu­ca­ţie de cali­ta­te, în infor­ma­ţie echi­dis­tan­tă. Pe tine­ri sunt un pic supă­ra­tă, însă doar un pic, pen­tru că inde­ci­zia lor e fireas­că. Eu şi tova­ră­şi­lor „bla­t­nîie” le găsesc jus­ti­fi­ca­re, noi am fost o ţară asu­pri­tă ani la rând şi acest „blinc-blinc” dorit de mulţi mol­do­ve­ni e un pro­test, o dova­dă sau o recu­noa­ş­te­re a pro­pri­ei infe­ri­o­ri­tă­ţi.

Mol­do­va are şi o mulţi­me de oame­ni fru­moşi, oame­ni mun­ci­to­ri, edu­ca­ţi, talen­ta­ţi şi sin­ce­ri. Eu zic că mai avem nevo­ie de timp, pen­tru ca men­ta­li­ta­tea şi fri­ci­le soci­e­tă­ţii noas­tre să se schim­be. Eu am con­si­de­rat rezul­ta­te­le ale­ge­ri­lor pre­zi­denţi­a­le un mare suc­ces, pen­tru că nici­o­da­tă până acum nu am văzut mol­do­ve­nii atât de uni­ţi, sau cel puţin nu atât de mulţi. Urmea­ză să ana­li­zăm ce mai putem face pen­tru ţară, pen­tru mama noas­tră ale cărei gene le pur­tăm, al cărei grai îl cân­tăm şi ale cărei boli le moş­te­nim.

Lidia OPREA, Canada

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul sa nu publicam sau sa ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ura de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *