Gura de pace de pe Euromaidan

Fără focuri de artificii, fără muzică şi fără dansuri în jurul bradului. Astfel au sărbătorit ucrainenii începutul anului 2015. Imaginile celor întâmplate pe Euromaidan parcă au înţepenit pe chipurile trecătorilor, care arareori îşi ridică privirile spre cei din jur. Doar în faţa portretelor celor trecuţi în nefiinţă, aceştia îşi descreţesc frunţile, după care iarăşi coboară privirile, lăsând lacrimile să curgă pe obraji.

Peste o sută de oameni au fost ucişi de lunetişti în Piaţa Independenţei de la Kiev. La un an de la tragedie, oamenii continuă să vină şi să depună flori în memoria celor ale căror  suflete  încă  mai  dăinuie  asupra  Maidanului.  Pe    1 ianuarie, când toată lumea sărbătorea un nou început, pe strada „Герої Небесної Сотні” (Cei O Sută de Eroi Celeşti), ucrainenii s-au adunat în piaţă să-şi amintească trecutul, teroarea căruia continuă.

„Ştiţi cum a murit? Împuşcat. Şi era doar un copil…”

În noaptea de 31 decembrie 2014 spre 1 ianuarie 2015, cetăţenii Ucrainei au ieşit în piaţă să asculte discursul actualului preşedinte. „N-a spus nimic pentru popor. Nici măcar verbal nu ne-a susţinut. Numai vorbe, vorbe goale şi atât. Nu ne aşteptăm la nimic bun în anul care vine. Acum, circulă zvonuri că iar se va efectua mobilizarea. Ne iau bărbaţii şi-i aruncă în mijlocul luptelor. O fac special, pentru că oamenii sunt nemulţumiţi şi se tem că vom organiza încă un Maidan şi uite că au găsit soluţia – să ne alunge bărbaţii de acasă. Ei cred că femeile nu se pot răscula”, spune, indignată, Irina.

În noiembrie 2013, pe Maidan, au început protestele paşnice ale ucrainenilor, care s-au răsculat împotriva Guvernului, după ce acesta a decis suspendarea procesului de pregătire pentru semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. În dimineaţa zilei de 20 februarie 2014, circa 35 de oameni, care se aflau în Piaţa Independenţei de la Kiev, au fost ucişi de către lunetişti. Acesta, însă, a fost doar începutul. Cine se face vinovat de masacrul de pe Euromaidan rămâne o întrebare retorică, fiecare parte dând vina pe adversar. Cert rămâne faptul că, într-o perioadă foarte scurtă, protestul paşnic s-a transformat într-un adevărat măcel. Astăzi, portretele celor decedaţi se află în Piaţa Independenţei, iar oamenii, indiferent de faptul dacă i-au cunoscut sau nu, vin să depună flori la locul unde, recent, răsunau împuşcături şi strigăte ale oamenilor, iar mirosul de pneuri arse se răspândise în tot oraşul.

Protestatarii de atunci sperau că o nouă guvernare va schimba situaţia din ţară, care nu va mai fi condusă de cei care-şi doresc doar putere şi bani. În prezent, însă, cetăţenii par dezamăgiţi. „Atâţia oameni au murit în zadar. Nu s-a schimbat nimic. La putere au rămas tot cei care au fost. Au promis că vor pune capăt războiului. Acum, însă, îl aţâţă şi mai tare”, spune Irina, privind fotografia unuia dintre cei O Sută de Eroi Celeşti. „Ştiţi cum a murit? Împuşcat. Şi era doar un copil. Mama lui credea că a plecat la prieteni. Numai o mamă poate înţelege ce a simţit ea atunci când au anunţat-o că fiul ei nu mai este”, adaugă aceasta cu lacrimi în ochi, privind fotografia unui copil al cărui zâmbet a rămas înveşnicit pe acea coală de hârtie. Nazar avea doar 17 ani.

Sufletele eroilor, stând de strajă

Florile sunt reînnoite zilnic în Piaţa Maidan, iar floriştii, de fiecare dată, întreabă cumpărătorii pentru ce le cumpără. În câteva clipe, am înţeles scopul întrebării. Vânzătorii reduc preţul pentru cei care vor să depună flori pe strada „Герої Небесної Сотні”, redenumită în memoria celor ucişi în Maidan. De-a lungul străzii, vezi sute de portrete ale celor decedaţi, flori şi candele, iar urmele gloanţelor, incrustate practic în fiecare copac, te transferă în perioada sângerosului atac. Găurile din copaci rămase de pe urma gloanţelor sunt încă o dovadă a celor petrecute acum un an. „Uitaţi-vă ce găuri adânci au lăsat gloanţele în copaci. Închipuiţi-vă ce urme au lăsat în corpurile oamenilor, şi asta doar pentru că s-au revoltat, nemaiputând să trăiască în minciună”, spune un trecător.

Înaintând alături de alţi tineri, brusc am rămas ţintuiţi locului, privind mulţimea de fotografii aranjate în jurul unei cruci create din mai multe candele. Parcă aş fi simţit prezenţa a O sută de Suflete, stând de strajă crucii, care este, de fapt, un monument închinat ucrainenilor decedaţi în luptele pentru apărarea democraţiei. „N-o să-i uităm niciodată. Ei au murit, pentru ca noi să ne putem astăzi bucura de soare”, ne atrage atenţia un bărbat. În acea clipă, într-adevăr, răsărise soarele, luminând plăcile funerare ale celor care şi-au dat viaţa pentru această rază de pace.

În masacrul din februarie 2014, pe Maidan, lunetiştii au ucis peste 100 de protestatari. Confruntările, însă, nu s-au încheiat. În estul Ucrainei, şi astăzi luptele armate continuă. În aceste lupte au decedat peste 4000 de persoane.