Desenu’ care stresează poliţia şi justiţia din R. Moldova
Tentativa de a-ţi imprima idealurile pe asfaltul sau pereţii din Chişinău este pedepsită cu câteva zile de arest în condiţii inumane: fără apă, fără mâncare, fără acces la o unitate sanitară şi cu o amendă de 20 lei. Pentru poliţia şi justiţia din R. Moldova, harta României din perioada interbelică, imprimată pe asfalt, reprezintă „tulburarea ordinii publice şi liniştii cetăţenilor”. Mai mult decât atât, tentativa de a-ţi exprima idealurile este considerată de un „cinism deosebit”, mai ales dacă, în această zi, preşedintele Voronin dă start raliului Cupei Independenţei.
Patru tineri din Chişinău au fost reţinuţi de poliţie, sâmbătă, 23 august 2008, şi ţinuţi închişi în condiţii inumane timp de două zile, pentru că intenţionau să imprime harta României Mari cu hotarele ei din perioada interbelică. Fără apă, mâncare şi în lipsa unei unităţi sanitare, aceştia au fost reţinuţi până luni, 25 august 2008, atunci când au fost escortaţi la Judecătoria Buiucani, unde au fost amendaţi cu câte 20 lei fiecare, pentru „huliganism”.
Reţinuţi fără acuzaţii
«La 23 august, cu intenţia de a sensibiliza opinia publică faţă de lipsa de atitudine în problema spaţiului istoric al românilor, împreună cu trei prieteni am hotărât să inscripţionăm pe asfalt, în apropierea monumentelor sovietice şi a instituţiilor superioare de învăţământ cuvintele – «Şi prin tăcere suntem vinovaţi», în cadrul conturului hotarului Regatului României Mari», explică Ion Ţărnă, unul dintre tinerii arestaţi.
Nu au reuşit prea bine să îşi aplice planul, că au şi fost reţinuţi în apropierea Arcului de Triumf. Era ora 20.00. «Aveam o pancartă în mâini. În câteva minute am fost înconjuraţi de cel puţin zece colaboratori ai poliţiei şi alţi civili care au desfăşurat pancarta spre clădirea Guvernului aşteptând indicaţiile superiorilor. Mai târziu ne-au forţat să urcăm într-o dubă în care am fost filmaţi, bruscaţi şi înjuraţi. Deşi aveam toţi acte de identitate, am fost reţinuţi fără să ni se aducă acuzaţii», îşi amintesc tinerii de acea seară în care preşedintele Voronin a dat start unui raliu pentru Cupa Independenţei.
Lecţii de istorie predate de poliţişti
În scurt timp, cei patru, Ion Ţărnă, 24 de ani, Valentin Şoimaru, 23 de ani, Anatol Caraion, 23 de ani, şi Eugen Enachi, 23 de ani, au ajuns la Comisariatul de Poliţie al sect. Buiucani. Acolo, închişi într-un hol separat de gratii, pe parcursul a trei ore, au dat explicaţii referitoare la acţiunile lor şi au fost interogaţi de «un bun cunoscător al istoriei» care insista asupra zilelor de 23 şi 24 august şi a evenimentelor istorice din aceste zile. «Răspunsurile noastre la întrebări de felul «Ce zi va fi mâine, 24 august 2008?», erau completate de dl în cauză cu „începutul operaţiei Iaşi-Chişinău, nu vă faceţi că nu ştiţi” – precum şi alte informaţii despre importanţa istorică a evenimentelor de atunci», spun băieţii. «După lecţia de istorie, pe rând, am fost invitaţi să facem cunoştinţă cu procesul verbal, întocmit în lipsa noastră», spun ei.
Potrivit procesului verbal întocmit lui Ion Ţărnă de către căpitanul de poliţie Eduard Buşan, „în timpul desfăşurării în PMAN a unui concert consacrat ediţiei a IV-a a autoralliy-lui naţional „Cupa Independenţei”, din intenţii huliganice, a făcut o tentativă de a imprima pe unul din pereţii Arcului de Triumf din PMAN din Chişinău, monument arhitectonic şi pe trotuarul din adiacent forma hărţii Romîniei în hotarele anului 1918 şi fraza „Şi prin tăcere suntem vinovaţi. Noi nu uităm” prin utilizarea unui spray cu vopsea albă, prin acţiunile sale tulburând astfel ordinea publică, însă din cauze independente de el intenţia nu a fost dusă până la capăt, fiind reţinut de angajaţii poliţiei” (n.r. Pasaj din procesul verbal citat cu exactitate).
„Stresat să vadă desenu’ ista”
Tinerilor le-a fost incriminată şi plasarea de materiale publicitare în locuri neautorizate. «Nu ni s-a spus unde e conţinutul publicitar al mesajului nostru. Am auzit un mârâit lung şi un reproş: Nu sunt obligat să-ţi răspund» », afirmă tinerii. «Referitor la calificarea acţiunilor noastre, drept huliganice, poliţistul Buşan a spus că ar fi „stresat să vadă desenu’ ista”. Am încercat să fac tangenţă cu un alt caz, în care un oarecare cetăţean ar desena pe asfalt un mesaj cu conţinut obscen, la care mi s-a reproşat că acţiunile respectivului în comparaţie cu ale noastre nu pot fi calificate drept huliganism, ca şi în alte cazuri în care s-ar desena tancuri, flori sau altceva», afirmă Ion Ţărnă. De menţionat că în procesul verbal s-a indicat că cei patru au fost reţinuţi în momentul în care intenţionau să imprime mesajul pe pereţii Arcului de Triumf şi că conturul reprezenta hotarul României în perioada interbelică, potrivit băieţilor, contrar explicaţiilor lor. «Din explicaţiile noastre s-a folosit doar faptul că eu şi Valentin imprimasem în amiaza zilei de 23 august 2008 pe asfaltul din apropierea Liceului „Gaudeamus” de la Ciocana şi pe peretele liceului pancarta respectivă», explică Ţărnă.
Într-adevăr, acest element nu lipseşte din procesul verbal: „Tot el, în aceiaşi zi, 23 august 2008, aproximativ pe la 18.00, fiind însoţit de cet. V. Şoimaru, din intenţii huliganice a imprimat pe unul din pereţii Liceului „Gaudeamus” din str. P. Zadnipru, 14 şi pe trotuarul adiacent forma hărţii României în hotarele anului 1918 şi fraza „Şi prin tăcere suntem vinovaţi. Noi nu uităm” prin utilizarea unui spray cu vopsea albă, prin acţiunile sale tulburând ordinea publică”.
În consecinţă, tinerii s-au pomenit încătuşaţi şi înghesuiţi în patru pe bancheta din spatele a unei maşini Lada 06, care s-a deplasat spre dispeceratul din str. P. Rareş pentru efectuarea unor probe la alcoolemie.
Miros de urină şi vomă în 9 m2
După miezul nopţii, cei patru au fost escortaţi înapoi la Comisariat pentru o nouă rundă de anchetă care a fost motivată de anchetator ca fiind necesară pentru „clarificare unor circumstanţe şi a mesajului de pe pancartă”. „S-a încercat insistent cu ameninţări de detenţie şi intimidări să forţeze declaraţii cu privire la conţinutul instigator al mesajului, organizare premeditată a acţiunii, scopul şi legătura cu evenimentele istorice din acele zile”, mai spune Ion Ţărnă. „Se mai insista şi asupra unor întrebări despre eventualele partide politice sau organizaţii din care am face parte, chiar dacă explicaţia mea conţinea o declaraţie expres de non-apartenenţă la vreo organizaţie politică sau apolitică. Am mai fost întrebaţi dacă am înfiinţa un partid, cum s-ar numi acesta?””
Aşa, toţi patru s-au pomenit într-o celulă de cel mult 9 m. p. fără sistem de condiţionare a aerului, cu o gaură în uşa de metal de 10 cm, singura noastră sursă de aerisire. „Acolo am stat toată noaptea în condiţii degradante, cu miros de urină şi vomă. Spaţiul rezervat pentru somn, o prispă de 50 cm înălţime şi tot atâta în lăţime, era acoperit de un strat de slin care ne-a îmbibat hainele, astfel încât, a doua zi, chiar şi poliţiştii ne urmau la distanţă. Toată noaptea ne-am sufocat şi am forţat uşa pentru ca să ne permită să mergem la WC, să ne potolim setea şi să ne lase cumva cu uşa întredeschisă pentru a avea mai mult aer. Nu făceau nimic, mai mult decât ne ameninţau că o „o să stăm lastocică”, rapoarte „pe fiecare râlă”, „o să staţi aici încă 30 de zile””, declară cei patru.
Tortura prin înfometare şi însetare, „ordonate de sus”
Interogările au urmat şi duminică, 24 august 2008. Când au fost conduşi înapoi spre celulă, cel care îi însoţea i-a informat că modul în care sunt trataţi, tortura prin înfometare şi însetare, e „ordonat de sus”, iar el nu a avut cum să îi ajute nici cel puţin cu o sticlă de apă de la robinetul Comisariatului.
«Afirmaţia care ne-a ajutat mai târziu să ne cerem drepturile prin a bate continuu în uşa de metal era scăparea pe care o avuse poliţistul care ne-a spus că s-a ordonat şi non-agresarea fizică a noastră, în comparaţie cu un alt deţinut, care inspirat de modul în care ne revoltăm noi, a lovit şi el în uşă, după care a încasat pumni şi picioare».
Pentru că în noaptea spre 24 august 2008 cei patru reuşiseră să deschidă uşa, au obţinut un telefon de la alţi deţinuţi, anunţând în afară despre detenţia lor. „Aşa, după mai bine de 16 ore de arest, reuşisem să facem rost de apă şi biscuiţi, adică tot ce a rămas după selecţia făcută de poliţişti. Am primit provizii de la apropiaţi de vreo trei ori şi în loc de patru sticle de apă, primeam doar una, din trei pachete de suc, doar unul».
Chiar dacă starea de sănătate a lui Anatol Caraion se agravase, poliţiştii au refuzat de mai multe ori de a-i oferi ajutor motivând prin faptul că îl vor putea face ceva doar atunci când îşi va pierde conştiinţa.
Amenzi de 20 de lei ca pedeapsă
Luni, 25 august 2008, pe la 11.00, tinerii au fost înghesuiţi într-o dubă împreună cu alţi patru deţinuţi, fiind transportaţi la Judecătoria Buiucani. «După 30 min. de aşteptat pe hol, am fost invitat în cabinetul judecătoarei Olga Cojocaru», spune Ion Ţărnă. «A insistat să iau loc, chiar dacă i-am mulţumit şi i-am spus că prefer să stau în picioare, ca după cinci secunde să-mi ordone să mă ridic pentru că ea începuse să-mi citească prevederile art. 254. Pentru a amâna şedinţa, a insistat de două ori asupra unui avocat, pe care-l refuzasem. Când mi-am început discursul, grefiera nu nota nimic, întrebând de ce, mi s-a răspuns că «ştie ea ce şi când să noteze». La întrebarea adresată instanţei cu privire la caracterul şi calificarea acţiunilor noastre drept huliganice şi incriminarea art. 164 CCA, 11/1, mi-a răspuns prompt că nu ţin de competenţa sa astfel de explicaţii şi că avem dreptul la un avocat pe care îl refuzasem. Când am vrut să pledez împotriva condiţiilor în care am fost reţinuţi, am fost oprit, ordonându-mi-se să părăsesc sala. Deliberarea a durat 15 min., sentinţa a presupus acuzarea noastră cu aplicarea unei amenzi în mărime de 1 u.c., 20 lei».
Tinerii nu au plătit încă amenda, contestând decizia judecătoarei Cojocaru. Ei intenţionează să atace în judecată şi acţiunile angajaţilor Comisariatului de poliţie care i-au ţinut închişi în condiţii inumane.
Anastasia NANI
