Apărarea drepturilor la Paris pe ruseşte

În peri­oa­da 3 — 5 sep­tem­brie capi­ta­la Franţei a deve­nit capi­ta­la Drep­tu­ri­lor Omu­lui dato­ri­tă unei con­fe­rinţe inter­na­ţio­na­le dedi­ca­te celor 60 de ani de la lan­sa­rea Decla­ra­ţi­ei Uni­ver­sa­le a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, orga­ni­za­tă de ONU în coo­pe­ra­re cu auto­ri­tă­ţi­le fran­ce­ze. A fost pri­ma reu­niu­ne inter­na­ţio­na­lă de aceas­tă amploa­re, chiar dacă eve­ni­men­tul de la Paris a con­sti­tu­it cea de-a 61-a Con­fe­rinţă a orga­ni­za­ţi­i­lor non­gu­ver­na­men­ta­le afi­li­a­te struc­tu­ri­lor Orga­ni­za­ţi­ei Naţiu­ni­lor Uni­te, care se reu­ne­sc în fie­ca­re an la sedi­ul ONU de la New York.

Orga­ni­za­rea aces­tui eve­ni­ment în metro­po­la pari­zia­nă se expli­că prin ani­ver­sa­rea celor 60 de ani de la adop­ta­rea Decla­ra­ţi­ei Uni­ver­sa­le a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, care a avut loc la 10 decem­brie 1948 la Pala­tul Cha­i­l­lot de la Paris. Locul de întâl­ni­re al celor 1399 de par­ti­ci­panţi a fost Mai­son de l’UNESCO de pe Ave­nue Suffren.

Pro­gra­mul celor 3 zile de con­fe­rinţă a fost gene­ros în dis­cur­su­ri biling­ve franco-engleze. Prin inter­me­di­ul unei inter­venţii video de la New York, secre­ta­rul gene­ral al Naţiu­ni­lor Uni­te, Ban Ki-moon, a adre­sat un mesaj par­ti­ci­panţi­lor. La fel a făcut şi Ingrid Betan­co­urt, ex-ostatica franco-columbiană a forţe­lor FARC, care a împăr­tă­şit din expe­rienţa şi ide­i­le sale pri­vind res­pec­ta­rea drep­tu­ri­lor şi liber­tă­ţi­lor fun­damen­ta­le ale omu­lui. După alo­cu­ţiu­ni­le din cadrul sesiu­ni­lor, cele mai dina­mi­ce dez­ba­te­ri au avut loc în pau­ze­le de cafea, în tim­pul căro­ra par­ti­ci­panţii au avut oca­zia să facă schimb de opi­nii, expe­rienţe şi con­tac­te.

Nu am bănu­it că voi fi şi eu în cen­trul unor dez­ba­te­ri aprin­se. N-a fost vor­ba de Bela­rus, Mol­do­va, Ucrai­na, Geor­gia sau de repu­bli­ci­le din Asia Cen­tra­lă, a fost vor­ba des­pre Esto­nia, stat mem­bru al UE. Dez­ba­te­rea a fost ini­ţi­a­tă de o cole­gă a mea, Olga, care a decla­rat că Esto­nia este un stat abso­lut “nede­mo­cra­tic”. Ea rela­ta cole­gi­lor de la New York cum NU sunt res­pec­ta­te drep­tu­ri­le mino­ri­tă­ţii ruse din Esto­nia. Ex abrup­to, am întrebat-o pe cole­ga din Esto­nia ce lim­bă vor­beş­te, la care răs­pun­sul a fost: “Rusa”. Atun­ci am întrebat-o dacă cunoa­ş­te şi lim­ba esto­ni­a­nă, la care

răs­pun­sul a fost din nou evi­dent: ”NU”. “Atun­ci nu e bizar să nu vor­beş­ti lim­ba unei ţări pe teri­to­ri­ul căre­ia te-ai năs­cut şi ai locu­it o via­ţă întrea­gă, nu e oare o lip­să de res­pect faţă de aceas­ta? Atun­ci când vor­beşti de drep­tu­ri, oare nu ar tre­bui să ştii şi des­pre obli­ga­ţii faţă de acest stat?”

Dez­ba­te­rea a depă­şit gra­ni­ţe­le per­so­na­le, pen­tru a ajun­ge la cele de natu­ră geo­po­li­ti­că în momen­tul în care inter­lo­cutoa­rea mea a afir­mat că pe cât de “nede­mo­cra­ti­că e Esto­nia, pe atât de demo­cra­ti­că e …Rusia, …unde exis­tă “o demo­cra­ţie în felul ei”. Am între­bat ce fel de demo­cra­ţie e în sta­tul în care jur­na­liştii care îndrăz­ne­sc să cri­ti­ce Pute­rea sunt ucişi ”din întâmpla­re”. Am făcut refe­ri­re şi la cazul recent al jur­na­lis­tu­lui Evlo­iev din Ingu­şe­tia, care a pri­mit “din întâm­pla­re” un glon­te în tâm­plă din revol­ve­rul unui repre­zen­tant al forţe­lor de ordi­ne ruse chiar cu câte­va zile în urmă. Dez­ba­te­rea a atras atenţia res­pon­sa­bi­li­lor noş­tri de la New York, care au fost “încân­ta­ţi” să con­sta­te că doi din­tre cei 15 stu­denţi inter­na­ţio­na­li par­ti­ci­panţi în cadrul Stu­dent Jour­na­lism Pro­gram şi-au exer­ci­tat din plin drep­tul la libe­ra expri­ma­re, cu atât mai mult cu cât ”pro­ta­go­nis­te­le” erau două repre­zen­tan­te ale spa­ţi­u­lui ex-sovietic, motiv pen­tru care am fost invi­ta­te în faţa came­rei video pen­tru a con­ti­nua dez­ba­te­rea.

De aceas­tă dată cole­ga din Esto­nia a folo­sit cuvin­te şi mai ”gre­le” la adre­sa guver­nu­lui esto­ni­an, nea­vând nici o reţi­ne­re în a afir­ma că actu­a­lul preşe­din­te al Esto­ni­ei este “o mario­ne­tă a SUA” şi întrebându-se retoric “ce cau­tă” un stat ca Esto­nia în UE dacă nu res­pec­tă drep­tu­ri­le mino­ri­tă­ţi­lor ruse, care “pot fi pro­te­ja­te doar de Rusia în pre­zent”. Îmi răma­se să zâm­besc amar, înche­ind dis­cu­ţia noas­tră, desfă­şu­ra­tă de alt­fel în lim­ba engle­ză (deşi ambe­le eram cunos­că­toa­re de lim­bă rusă), prin “Nu te îngri­jo­ra. Demo­cra­ţia rusă va ajun­ge pes­te tot. Azi e în Geor­gia, mâi­ne va fi în Ucrai­na, pes­te o zi în Mol­do­va şi poa­te într-o zi – în Esto­nia”.

De alt­fel, aces­tea au fost aştep­tă­ri­le pe care le-am avut din par­tea celor care au inter­ve­nit în cadrul reu­niu­ni­lor şi sesiu­ni­lor con­fe­rinţei. Am aştep­tat să se vor­beas­că franc şi des­chis, de la tri­bu­na ONU/UNESCO des­pre cazu­ri con­cre­te de abuz asu­pra drep­tu­ri­lor omu­lui, cri­ti­când şi con­dam­nând prin forţa cuvân­tu­lui sta­te care nu sunt nici pe depar­te pre­o­cu­pa­te de res­pec­ta­rea aces­tor valo­ri, doar că dis­cur­su­ri­le abs­trac­te au eclip­sat fap­te­le şi cazu­ri­le con­cre­te sem­na­la­te.

În fine, poa­te lip­sa unor ase­me­nea pozi­ţii se expli­că şi prin absenţa unor impor­tan­te orga­ni­za­ţii civi­le care n-au fost repre­zen­ta­te la acest forum. Or, cele 534 de ONG-uri, repre­zen­tând 74 de ţări, au fost în majo­ri­ta­te din SUA, Can­a­da, Euro­pa Occi­den­ta­lă. Dar ce se întâm­plă în ţări­le afri­ca­ne, lati­noa­me­ri­ca­ne şi ex-sovietice? Or, o sim­plă ana­li­ză între­prin­să cu o har­tă a lumii şi lis­ta par­ti­ci­panţi­lor în mâi­ni, mi-a rele­vat fap­tul că din spa­ţi­ul ex-sovietic au fost pre­zen­te doar câte­va orga­ni­za­ţii din Rusia şi una sin­gu­ră din Geor­gia, în timp ce cele­lal­te demo­cra­ţii post-sovietice au fost total absen­te.

Cert este că orga­ni­za­to­rii, vizi­bil deran­ja­ţi de aceas­tă pro­ble­mă a non­par­ti­ci­pă­rii sta­te­lor pro­ble­ma­ti­ce la acest for, adu­să în dis­cu­ţie şi susţi­nu­tă de sală prin apla­u­ze, s-au apă­rat prin a sub­li­nia că nu e vina lor dacă alţi par­ti­ci­panţi n-au reu­şit să ajun­gă la aceas­tă con­fe­rinţă din cau­za difi­cul­tă­ţi­lor finan­ci­a­re, a obţi­ne­rii vizei sau nea­fi­li­e­rii lor la struc­tu­ri­le ONU. În con­se­cinţă, mi-am per­mis să fac o suges­tie pri­vind schim­ba­rea loca­ţi­ei pen­tru con­fe­rinţa de anul vii­tor, pro­pu­nând să se renu­nţe la New York şi Paris, mer­gând mult mai aproa­pe de cei care au nevo­ie de spri­ji­nul comu­ni­tă­ţii inter­na­ţio­na­le. În final, am aflat că urmă­toa­rea con­fe­rinţă, într-adevăr, va avea loc în Ame­ri­ca Lati­nă.

Inessa Baban
Institut Français de Géopolitique
Paris, Franţa

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • ion

    “Nasc si la mol­do­va oameni”.Dar din paca­te foar­te rar cine­va de la noi ajun­ge cu pra­ji­na si la nasul pute­ri­lor internationale.Problemele noas­tre nu sunt si ale lor ,sunt ale Afri­cii, Ame­ri­cii lati­ne si a tari­lor din fos­tul lagar sovetic.”Cine poa­te oasae roa­de ,cine nu nici car­ne moa­le”

  • Rota­ru Doi­na

    Ine­s­sa Baban,am o deo­se­bi­ta pla­ce­re de a va rega­si!
    Sunt incin­ta­ta ca ati fost si ati ramas o per­soa­na remar­ca­ta!!!
    🙂