Apărarea drepturilor la Paris pe ruseşte

În peri­oada 3 — 5 sep­tem­brie capi­tala Franţei a deve­nit capi­tala Drep­tu­ri­lor Omu­lui dato­rită unei con­fe­rinţe inter­na­ţio­nale dedi­cate celor 60 de ani de la lan­sa­rea Decla­ra­ţiei Uni­ver­sale a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, orga­ni­zată de ONU în coo­pe­rare cu auto­ri­tă­ţile fran­ceze. A fost prima reu­niune inter­na­ţio­nală de această amploare, chiar dacă eve­ni­men­tul de la Paris a con­sti­tuit cea de-a 61-a Con­fe­rinţă a orga­ni­za­ţi­i­lor non­gu­ver­na­men­tale afi­li­ate struc­tu­ri­lor Orga­ni­za­ţiei Naţiu­ni­lor Unite, care se reu­nesc în fie­care an la sediul ONU de la New York.

Orga­ni­za­rea aces­tui eve­ni­ment în metro­pola pari­ziană se explică prin ani­ver­sa­rea celor 60 de ani de la adop­ta­rea Decla­ra­ţiei Uni­ver­sale a Drep­tu­ri­lor Omu­lui, care a avut loc la 10 decem­brie 1948 la Pala­tul Cha­i­l­lot de la Paris. Locul de întâl­nire al celor 1399 de par­ti­ci­panţi a fost Mai­son de l’UNESCO de pe Ave­nue Suffren.

Pro­gra­mul celor 3 zile de con­fe­rinţă a fost gene­ros în dis­cur­suri bilingve franco-engleze. Prin inter­me­diul unei inter­venţii video de la New York, secre­ta­rul gene­ral al Naţiu­ni­lor Unite, Ban Ki-moon, a adre­sat un mesaj par­ti­ci­panţi­lor. La fel a făcut şi Ingrid Betan­co­urt, ex-ostatica franco-columbiană a forţe­lor FARC, care a împăr­tă­şit din expe­rienţa şi ide­ile sale pri­vind res­pec­ta­rea drep­tu­ri­lor şi liber­tă­ţi­lor fun­damen­tale ale omu­lui. După alo­cu­ţiu­nile din cadrul sesiu­ni­lor, cele mai dina­mice dez­ba­teri au avut loc în pau­zele de cafea, în tim­pul cărora par­ti­ci­panţii au avut oca­zia să facă schimb de opi­nii, expe­rienţe şi con­tacte.

Nu am bănuit că voi fi şi eu în cen­trul unor dez­ba­teri aprinse. N-a fost vorba de Bela­rus, Mol­dova, Ucraina, Geor­gia sau de repu­bli­cile din Asia Cen­trală, a fost vorba des­pre Esto­nia, stat mem­bru al UE. Dez­ba­te­rea a fost ini­ţi­ată de o colegă a mea, Olga, care a decla­rat că Esto­nia este un stat abso­lut “nede­mo­cra­tic”. Ea relata cole­gi­lor de la New York cum NU sunt res­pec­tate drep­tu­rile mino­ri­tă­ţii ruse din Esto­nia. Ex abrupto, am întrebat-o pe colega din Esto­nia ce limbă vor­beşte, la care răs­pun­sul a fost: “Rusa”. Atunci am întrebat-o dacă cunoa­şte şi limba esto­ni­ană, la care

răs­pun­sul a fost din nou evi­dent: ”NU”. “Atunci nu e bizar să nu vor­beşti limba unei ţări pe teri­to­riul căreia te-ai năs­cut şi ai locuit o viaţă întreagă, nu e oare o lipsă de res­pect faţă de aceasta? Atunci când vorbeşti de drep­turi, oare nu ar tre­bui să ştii şi des­pre obli­ga­ţii faţă de acest stat?”

Dez­ba­te­rea a depă­şit gra­ni­ţele per­so­nale, pen­tru a ajunge la cele de natură geo­po­li­tică în momen­tul în care inter­lo­cutoa­rea mea a afir­mat că pe cât de “nede­mo­cra­tică e Esto­nia, pe atât de demo­cra­tică e …Rusia, …unde există “o demo­cra­ţie în felul ei”. Am între­bat ce fel de demo­cra­ţie e în sta­tul în care jur­naliştii care îndrăz­nesc să cri­tice Pute­rea sunt ucişi ”din întâmplare”. Am făcut refe­rire şi la cazul recent al jur­na­lis­tu­lui Evlo­iev din Ingu­şe­tia, care a pri­mit “din întâm­plare” un glonte în tâm­plă din revol­ve­rul unui repre­zen­tant al forţe­lor de ordine ruse chiar cu câteva zile în urmă. Dez­ba­te­rea a atras atenţia res­pon­sa­bi­li­lor noş­tri de la New York, care au fost “încân­taţi” să con­state că doi din­tre cei 15 stu­denţi inter­na­ţio­nali par­ti­ci­panţi în cadrul Stu­dent Jour­na­lism Pro­gram şi-au exer­ci­tat din plin drep­tul la libera expri­mare, cu atât mai mult cu cât ”pro­ta­go­nis­tele” erau două repre­zen­tante ale spa­ţi­u­lui ex-sovietic, motiv pen­tru care am fost invi­tate în faţa came­rei video pen­tru a con­ti­nua dez­ba­te­rea.

De această dată colega din Esto­nia a folo­sit cuvinte şi mai ”grele” la adresa guver­nu­lui esto­nian, nea­vând nici o reţi­nere în a afirma că actu­a­lul preşe­dinte al Esto­niei este “o mario­netă a SUA” şi întrebându-se retoric “ce caută” un stat ca Esto­nia în UE dacă nu res­pectă drep­tu­rile mino­ri­tă­ţi­lor ruse, care “pot fi pro­te­jate doar de Rusia în pre­zent”. Îmi rămase să zâm­besc amar, înche­ind dis­cu­ţia noas­tră, desfă­şu­rată de alt­fel în limba engleză (deşi ambele eram cunos­că­toare de limbă rusă), prin “Nu te îngri­jora. Demo­cra­ţia rusă va ajunge peste tot. Azi e în Geor­gia, mâine va fi în Ucraina, peste o zi în Mol­dova şi poate într-o zi – în Esto­nia”.

De alt­fel, aces­tea au fost aştep­tă­rile pe care le-am avut din par­tea celor care au inter­ve­nit în cadrul reu­niu­ni­lor şi sesiu­ni­lor con­fe­rinţei. Am aştep­tat să se vor­bească franc şi des­chis, de la tri­buna ONU/UNESCO des­pre cazuri con­crete de abuz asu­pra drep­tu­ri­lor omu­lui, cri­ti­când şi con­dam­nând prin forţa cuvân­tu­lui state care nu sunt nici pe departe pre­o­cu­pate de res­pec­ta­rea aces­tor valori, doar că dis­cur­su­rile abs­tracte au eclip­sat fap­tele şi cazu­rile con­crete sem­na­late.

În fine, poate lipsa unor ase­me­nea pozi­ţii se explică şi prin absenţa unor impor­tante orga­ni­zaţii civile care n-au fost repre­zen­tate la acest forum. Or, cele 534 de ONG-uri, repre­zen­tând 74 de ţări, au fost în majo­ri­tate din SUA, Can­ada, Europa Occi­den­tală. Dar ce se întâm­plă în ţările afri­cane, lati­noa­me­ri­cane şi ex-sovietice? Or, o sim­plă ana­liză între­prinsă cu o hartă a lumii şi lista par­ti­ci­panţi­lor în mâini, mi-a rele­vat fap­tul că din spa­ţiul ex-sovietic au fost pre­zente doar câteva orga­ni­za­ţii din Rusia şi una sin­gură din Geor­gia, în timp ce cele­lalte demo­cra­ţii post-sovietice au fost total absente.

Cert este că orga­ni­za­to­rii, vizi­bil deran­jaţi de această pro­blemă a non­par­ti­ci­pă­rii sta­te­lor pro­ble­ma­tice la acest for, adusă în dis­cu­ţie şi susţi­nută de sală prin apla­uze, s-au apă­rat prin a sub­li­nia că nu e vina lor dacă alţi par­ti­ci­panţi n-au reu­şit să ajungă la această con­fe­rinţă din cauza difi­cul­tă­ţi­lor finan­ci­are, a obţi­ne­rii vizei sau nea­fi­li­e­rii lor la struc­tu­rile ONU. În con­se­cinţă, mi-am per­mis să fac o suges­tie pri­vind schim­ba­rea loca­ţiei pen­tru con­fe­rinţa de anul vii­tor, pro­pu­nând să se renu­nţe la New York şi Paris, mer­gând mult mai aproape de cei care au nevoie de spri­ji­nul comu­ni­tă­ţii inter­na­ţio­nale. În final, am aflat că urmă­toa­rea con­fe­rinţă, într-adevăr, va avea loc în Ame­rica Latină.

Inessa Baban
Institut Français de Géopolitique
Paris, Franţa

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • ion

    “Nasc si la mol­dova oameni”.Dar din pacate foarte rar cineva de la noi ajunge cu pra­jina si la nasul pute­ri­lor internationale.Problemele noas­tre nu sunt si ale lor ,sunt ale Afri­cii, Ame­ri­cii latine si a tari­lor din fos­tul lagar sovetic.”Cine poate oasae roade ,cine nu nici carne moale”

  • Rotaru Doina

    Ine­ssa Baban,am o deo­se­bita pla­cere de a va regasi!
    Sunt incin­tata ca ati fost si ati ramas o per­soana remar­cata!!!
    :)