Alegeri în stânga Nistrului: şase pro-ruşi la fotoliul de preşedinte

La 11 decembrie, locuitorii din regiunea transnistreană îşi aleg liderul. În aşa-zisa cursă prezidenţială s-au lansat şapte candidaţi, unul dintre ei, însă, a fost descalificat pentru difuzarea materialelor publicitare care nu conţin date despre tipar. La şefia regiunii, nerecunoscută de autorităţile de la Chişinău, aspiră şi actualul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk. Campania electorală a fost marcată de mai multe încălcări şi scandaluri, iar experţii susţin că se duce o luptă dintre câteva clanuri oligarhice din regiune, de aceea nu putem vorbi despre procese electorale autentice, dar că, indiferent de rezultatele alegerilor, teritoriul din stânga Nistrului va rămâne în continuare „o anexă a intereselor Moscovei în regiune”.

Fotoliul de preşedinte este râvnit de „spicherul” sovietului suprem al rmn, Vadim Krasnoselski, liderul Partidului Comunist, Oleg Horjan, procurorul regiunii separatiste autoproclamate, Alexandr Deli, directorul filialei de la Tiraspol a Academiei Juridice din Odesa, Vladimir Grigoriev, şi Irina Vasilachi, o locuitoare de 41 de ani din satul Sucleia. Ex-ministrul de Interne, Ghenadi Kuzmicev, a fost eliminat din competiţie la 5 decembrie, printr-o decizie judiciară, după ce un cetăţean semnalase că pretendentul nu a locuit acolo în ultimii 10 ani şi că distribuie pliante pe care nu este indicat tirajul şi tipografia. Ulterior, Kuzmicev a declarat că sistemul judiciar este unul „anarhic”. Politologul Ernest Vardanean declara anterior că Ghenadi Kuzmicev este un apropiat al lui Evgheni Şevciuk şi că ar fi intrat în cursă doar pentru a atrage cât mai multe voturi de la contracandidatul lui Şevciuk, Vadim Krasnoselski.

Potrivit unui sondaj al companiei ruse Global Socium Consulting, publicat la 29 noiembrie, aşa-zisele alegeri prezidenţiale din Transnistria ar putea fi câştigate din primur tur de actualul lider, Evgheni Şevciuk, cu 52,9%, iar principalul său contracandidat, preşedintele „legislativului”, Vadim Krasnoselski, ar obţine 30,4% din sufragii. Sondajul mai arată că cele mai mari probleme cu care se confruntă regiunea sunt criza economică, cea valutară, blocarea şi nerecunoaşterea independenţei rmn. Alte sondaje îl plasează pe Şevciuk pe locul secund, în timp ce Krasnoselski câştigă teren.

Înregistrarea candidaţilor a demarat la 12 septembrie şi s-a încheiat la 10 noiembrie, timp în care aceştia au trebuit să colecteze semnături a 2-3% din totalul alegătorilor înscrişi în listele electoare. Potrivit datelor Comisiei Electoale Centrale a rmn, în regiune sunt înregistraţi 417 mii de alegători. Comisia a deschis 286 secţii de votare. Pentru ca scrutinul să fie validat, la el trebuie să se prezinte cel puţin 25% dintre alegători. Dacă niciun candidat nu va acumula 50% plus un vot, va urma al doilea tur.

Şase candidaţi pro-ruşi

Evgheni Şevciuk este primul candidat care a depus numărul necesar de semnături pentru înregistrarea în scrutinul prezidenţial, respectiv, va figura pe poziţia nr. 1 în buletin. Acesta aspiră la cel de-al doilea mandat, după ce, în 2011, a preluat şefia de la Igor Smirnov, care a condus regiunea din 1991. Şevciuk se prezintă ca fiind apărător al statului, furnizor de securitate şi stabilitate în plan intern, precum şi garant al unor bune relaţii cu F. Rusă. Politicianul s-a pronunţat categoric împotriva retragerii trupelor armate ale Moscovei din regiune, numindu-le „garantul păcii”. În septembrie, curent, Şevciuc, a semnat un decret privind aplicarea rezultatelor referendumului din 2006, în cadrul căruia 97% dintre participanţi au votat pentru independenţa regiunii şi aderarea ulterioară la Rusia. Mai mulţi experţi, printre care şi directorul executiv al Asociaţiei „Promo-Lex”, Ion Manole, califică iniţiativa drept una populistă, prin care Şevciuk încearcă să obţină capital electoral. Ratingul lui Şevciuk a scăzut semnificativ odată cu accentuarea crizei ecnomice şi financiare din regiune.

Vadim Krasnoselski are 46 de ani şi este considerat unul dintre principalii pretendenţi la funcţia de așa-zis preşedinte la alegerile din 11 decembrie. În 2011, după victoria lui Şevciuk, Krasnoselski a devenit şef al Serviciului securitate al preşedintelui, apoi preşedinte al Comitetului vamal. Ulterior a devenit ministru de Interne (2007-2012). Principalele puncte din programul său electoral sunt: dezvoltarea businessului mic şi mijlociu, reforma în sănătate, susţinerea învăţământului, ajutor social pentru persoanele defavorizate. Deşi se prezintă ca fiind candidat independent la preşedinţia rmn, Krasnoselski este susţinut activ atât de deputaţi din partidul „Obnovlenie”, cât şi de foşti colegi care lucrează şi acum sub umbrela „Sheriff”, imperiul de business fondat de oligarhii Victor Guşan şi Ilia Kazmalî. Ca şi Şevciuk, fostul deputat are experienţă de lucru în cadrul holdingului. În anii 2012—2015, el a fost consilierul directorului companiei „Interdnestrkom”, singurul operator de telefonie mobilă din stânga Nistrului, fondată de aceiaşi Guşan şi Kazmalî. Numele lui Krasnoselski figurează într-un scandal mediatic, după ce artistul rus Iosif Kobzon, tot el deputat în Duma de Stat a F. Ruse, a declarat că-l va ataca în instanţă pentru că i-ar fi folosit imaginea în pliantele electorale fără acordul său.

Din 2003, Oleg Horjan, 40 de ani, este liderul Comitetului Central al Partidului Comunist din rmn, legiuitor în Sovietul Suprem şi copreşedinte al asociaţiei de deputaţi „Pentru unirea cu Rusia”. Horjan este singurul candidat cu antecedente penale. În 2007, instanţa de judecată de la Tiraspol a emis o sentinţă de condamnare pentru opunerea de rezistenţă organelor de drept. Printre promisiunile sale electorale se numără consolidarea „statalităţii” regiunii, facilitarea procesului de obţinere a cetăţeniei ruse, separarea puterii de business. „Nu avem altă capitală decât Moscova, nu avem altă patrie decât Rusia, de aceea susţinem amplasarea armatei ruse pe pământul transnistrean. E armata noastră”, a declarat Horjan într-o conferinţă.

La funcţia de preşedinte candidează şi Alexandru Deli (38 de ani), procurorul regiunii separatiste autoproclamate.

El deţine această funcţie din 2012, după ce fusese ministru al Justiţiei.

În discursul său electoral acesta a pus accentul pe majorarea salariilor şi pensiilor, ajutorul medical garantat, dar şi pe problemele populaţiei rurale.

Vladimir Grigoriev, 55 de ani, este directorul filialei de la Tiraspol a „Academiei Juridice din Odesa”.

Anterior, acesta a exercitat funcţia de judecător la Curtea de Arbitraj, de viceministru al Justiţiei, dar şi de preşedinte al Curţii Constituţionale.

Grigoriev promovează, cel puţin la nivel declarativ, o politică externă orientată spre mai mulţi vectori de dezvoltare, care să se bazeze pe respect, egalitate şi relaţii de parteneriat în vederea cooperării economice cu Rusia, Ucraina şi R. Moldova.

Irina Vasilachi, 41 de ani, figurează a şasea pe lista electorală. Ea are studii medii şi nu are un loc de muncă.

Scrutinul este ilegal

Scrutinul va fi monitorizat de obervatori din F. Rusă, după ce Şevciuk a cerut, într-o scrisoare adresată vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, delegarea observatorilor independenţi, dar şi a experţilor independenţi, care să acorde suport metodologic pentur CEC la elaborarea listelor electorale. Între timp, regiunea este împânzită de afişe electorale, iar candidaţii fac campanie prin localităţile din stânga Nistrului.

Experţii susţin că scrutinul este unul ilegal. „De la început şi până la sfârşit acesta este nul, pentru că este contrar Constituţiei şi principiilor internaţionale de organizare a oricăror alegeri. Scrutinul nu este recunoscut, pur şi simplu”, susţine juristul Promo-Lex, Alexandru Zubco.

Referitor la excluderea din competiţie a unui concurent electoral, Zubco spune că orice hotărâre a instanţelor judecătoreşti din regiune poate fi considerată nulă, atât timp cât tribunalele de acolo sunt create în afara legii R. Moldova. Pe de altă parte, juristul menționează că relativ la „inechitatea şi contradictorialitatea” hotărârii s-au pronunţat şi alţi candidaţi, printre care Şevciuk şi Deli, dar şi că pretextele pentru excludere sunt „dubioase”, chiar dacă Kuzmicev nu era cotat cu şanse semnificative la şefia regiunii.

„Vrem noi sau nu, de peste 25 de ani, în regiune au loc nişte fenomene, procese social-economice. Sunt legale sau nu, oricum populaţia votează, pentru că este vorba de administrarea şi conducerea sa”, precizează Zubco.

Rezultatele scrutinului, totuşi, spune politologul Ernest Vardanean într-un interviu pentur Europa Liberă, nu vor aduce schimbări semnificative, deoarece multe lucruri depind de Moscova. Acesta însă crede că alegerea lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al R. Moldova ar putea impulsiona negocierile în formatul 5+2.

De cealaltă parte, regiunea continuă să rămână un loc al cenzurii şi al încălcării grave a libertăţii de exprimare, unde jurnaliştii sunt intimidaţi. Bunăoară, jurnalista freelancer Natalia Scurtul a fost citată la direcţia de miliţie din Tiraspol pentru exprimarea unor opinii personale la un post de televiziune privat din regiune. Iar pe 12 noiembrie, reprezentanţii miliţiei au încercat să interzică unui tânăr din Tighina să distribuie ziarul „Omul şi drepturile sale”. Incidentul a fost filmat de trecători.

Alexandru Zubco, jurist Promo-Lex:

„Campania a avut tonalităţi negative, au avut loc repercusiuni asupra ziarelor locale. La propriu, au fost sechestrate produsele ziarului local „Omul şi drepturile sale”, au avut loc presiuni şi asupra unor jurnalişti, care au încercat să redea alte opinii. În ansamblu, lupta s-a focusat pe Executiv şi Sovietul Suprem, adică pe un lider care conduce Executivul (E. Şevciuk- n.r.) şi altul, care conduce Sovietul Suprem (V. Krasnoselskii – n.r). Ambii au utilizat resursele administrative pentru a câştiga avantaje electorale. În acelaşi timp, au fost influenţaţi jurnaliştii, dar şi drepturile la întruniri sau asocieri. Nu a avut loc nicio întrunire liberă, populaţia nu s-a adunat şi nu s-a expus. Nu a putut să o facă, pentru că se temea de ingerinţă. Societatea civilă nu a putut organiza anumite activităţi, pentru că s-a temut ca acestea să nu fie confundate cu activităţi electorale. În alte cazuri, au fost intimidaţi şi li s-a spus că nu pot desfăşura activităţi pentru că contravine intereselor unui sau altui candidat. Aceste involuţii au dus la faptul că însuşi expunerea dreptului la vot nu a fost liberă, pentru că dacă avea să fie liberă, atunci urma să fie şi forme de exprimare foarte libere. Ele au fost însă divizate. Societatea a fost divizată însă în două părţi, cu acuzaţii reciproce, fără a permite pluritatea de opinii”.