365 de zile de promisiuni „figurative” şi reduceri electorale

Guvernul Filip şi-a început mandatul la 20 ianuarie 2016, fiind votat de 57 de deputaţi, după o şedinţă-fulger a Parlamentului, însoţită de proteste în masă şi urmată de un jurământ depus departe de ochii presei, aproape de miezul nopţii. La nici trei zile de la învestire, premierul PDM dădea asigurări că preţurile la produsele petroliere se vor reduce, va fi încurajat mediul de afaceri şi că R. Moldova se va bucura, în sfârşit, de stabilitate. Se pare însă că reducerea preţurilor la carburanţi şi instituirea moratoriului la controalele de stat nu au avut decât scopul de a promova imaginea noului Cabinet de miniştri, deoarece, la un an de mandat, preţurile bat tot mai simţitor la buzunar, iar lipsa controalelor a devenit motiv pentru a salva agenţii economici de dosare penale.

La 23 ianuarie 2016, Pavel Filip se întâlnea cu reprezentanţii companiilor petroliere pe subiectul preţurilor la carburanţi. „Oamenii trebuie să fie siguri de transparenţa formării tarifelor. Asta ar însemna să nu se regăsească extraprofituri, să nu se găsească cheltuieli nejustificate şi cetăţeanul să ştie cu certitudine că plăteşte doar pe cheltuielile care merită să se regăsească în acest preţ”, declara atunci Filip la Guvern, iar între timp staţiile peco din R. Moldova afişau deja tarife mai mici cu până la 60 de bani. Bucuria şoferilor nu a durat prea mult. Dacă, acum un an, motorina putea fi cumpărată cu 13,19 lei, benzina premium, cu 15,86 lei pentru un litru, iar gazul lichefiat era vândut cu 8,84 lei, la sfârşitul lui 2016, preţurile au crescut până la 1,72 lei. Preţul plafon, stabilit de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, în decembrie arăta deja 16,97 lei pentru un litru de benzină cu cifra octanică 95 şi 14,91 lei pentru motorină.

„Gură de oxigen” pentru business

O altă decizie a Guvernului Filip, menită să cucerească susţinerea mediului de afaceri, a fost instituirea moratoriului asupra controlului de stat. Altfel spus, agenţii economici, cel puţin oficial, au fost scutiţi de controale din partea instituţiilor statului. Realitatea, însă, a fost diferită, pentru că, chiar şi în condiţiile interzicerii controalelor prin lege, unele instituţii au bătut la uşile agenţilor economici pentru a le verifica activitatea. Moratoriul votat de Parlament, valabil timp de 3 luni, ulterior, prelungit pentru încă trei, deşi, pe de o parte, a reprezentat o „gură de oxigen” pentru agenţii economici sufocaţi de controale, deseori ineficiente, pe de altă parte, a condiţionat salvarea de pedepse a altor antreprenori, care încalcă brutal legea. De exemplu, după blocarea, pe 24 aprilie 2016, de către mai mulţi agenţi economici, a mai multor rute interurbane spre Chişinău, acolo unde avea loc un protest împotriva guvernării, nimeni nu a fost pedepsit. Iurie Chirinciuc, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, susţinea că acest lucru nu a fost posibil şi din cauza moratoriului propus de Guvern şi aprobat de Parlament.

De la panoul miliardului – la datorie publică

„O prioritate pentru Executiv este recuperarea banilor, ca să întoarcem banii în R. Moldova. Mi-am propus împreună cu colegii să avem un panou, unde zilnic să se vadă recuperarea. Va fi unul electronic. Într-un loc public”. Cu aceste declaraţii „tari” Pavel Filip mergea la început de mandat la interviuri pentru presa română. Panoul nu a mai apărut, în schimb, la zece luni de mandat, premierul a decis să pună miliardul furat pe spatele cetăţenilor, prin procedura de asumare a răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului. Altfel spus, în următorii 25 de ani cetăţenii vor trebui să întoarcă din buget, cu tot cu dobândă, aproximativ 21 de miliarde de lei. Aceasta înseamnă că fiecare copil născut în R. Moldova va datora statului din prima zi de viaţă patru mii de lei. Între timp, un panou on-line a apărut, doar că pe site-ul Ministerului Finanţelor, unde informaţia referitoare la sumele recuperate, rambursarea creditelor de urgenţă şi procesul de realizare a activelor, este actualizată lunar, şi numai pentru fiecare bancă în parte. Printre altele, întrebat anterior unde este, totuşi, panoul care să contabilizeze zi de zi cum banii furaţi prin „jaful secolului” sunt recuperaţi de autorităţi, Filip a spus că acesta a fost o „expresie figurativă”. „Este o chestiune de responsabilitate faţă de ţară, cetăţeni şi partenerii externi. Această asumare este pasul care trebuie făcut pentru reluarea finanţării internaţionale şi continuarea asigurării stabilităţii ţării. Legislaţia este coordonată cu partenerii externi şi va reda încrederea în Moldova. Este singura soluţie viabilă în acest moment”, explica Filip în faţa deputaţilor, deşi Fondul Monetar Internaţional niciodată nu a condiţionat deblocarea finanţării prin transformarea banilor furaţi în datorie publică.

Ieftinire electorală a medicamentelor

Un alt subiect care a sunat bine doar în titluri de ştiri, dar s-a dovedit o strategie electorală, a fost ieftinirea medicamentelor. La 12 octombrie, Ministerul Sănătăţii anunţa o listă de 160 de denumiri comerciale ale medicamentelor de importanţă socială care urma a fi ieftinite cu 40% şi prezente în aproximativ 650 de farmacii în toată ţara. În schimb, Guvernul a acordat companiilor farmaceutice un şir de facilităţi, printre care: condiţii mai atractive de înregistrare a produselor farmaceutice noi, fiind micşorate tarifele cu 25%, simplificarea procedurii de autorizare şi reautorizare a medicamentelor, precum şi reducerea cerinţelor pentru etichetare, ambalaj şi prospectul preparatelor. Doar că în lista afişată de Guvern, cel mai ieftin medicament costă 0,70 lei, iar cel mai scump, indicat împotriva gripei şi infecţiilor virale respiratorii, 57,75 lei. Deci, preparatele costisitoare, indispensabile pentru tratarea unor anumite boli şi afecţiuni, au rămas la aceleaşi preţuri. Mai mult, solicitaţi de ZdG, atât reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, cât şi cei ai Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, au declarat că nu deţin informaţii despre costurile medicamentelor de până la reducere. De fapt, înţelegerea cu industria farmaceutică este una verbală. Nu există niciun document scris, cel puţin oficial, care să arate cum anume s-a produs această ieftinire şi cât timp anume reţelele de farmacii vor menţine aceste preţuri.