Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Sorin Creciun: „În căutarea limbajului…

Sorin Creciun: „În căutarea limbajului muzical”

Un pianist bun trebuie să aibă talent, să fie harnic şi imun la critici. Cu cât devii mai matur, calibrul interpretării se măreşte şi, în afară de motorică, ai responsabilitatea de a conştientiza, de a trăi şi controla interpretarea. Spectatorul, la rândul său, merită să i se ofere tot ce e mai bun.

Pasiunea pentru muzică a împrumutat-o de la părinţi. La vârsta de trei ani, a făcut primele încercări de a cânta la acordeon. „Am început să mă joc cu sunetele, evident sub îndrumarea tatălui”, spune pianistul. Deşi născut într-o familie de muzicieni, a avut libertate totală în alegerea profesiei.

Setea de concurenţă

A frecventat orele de la Liceul republican de muzică (pe atunci „E. Coca”, astăzi „C. Porumbescu”), continuând să studieze acordeonul. Visa, însă, la un alt instrument. „Am înţeles că pianul cu cele 88 de clape este mult mai complex din toate punctele de vedere”, remarcă Sorin Creciun. Într-un final, a decis să se transfere. Deşi şefa secţiei de pian a încercat să-l convingă să aleagă un alt instrument, cum ar fi trombonul, unde erau şi mai multe locuri libere, micuţul a rămas neclintit în decizia sa. A însuşit foarte repede programa de pian şi, curând, a înţeles că nu are concurenţă printre cei din generaţia sa, concurenţa fiind necesară pentru cei care-şi doresc să continue să se dezvolte.

503-sorin-creciun22Astfel, în 1995 a ajuns la Bucureşti, la Liceul „G. Enescu”. „Cei trei ani de liceu au fost benefici. Ajuns acolo, am întâlnit corifei, de la care, în prima perioadă, m-am şi inspirat. Ulterior, concurenţa a continuat până la sfârşitul cursului liceal”, îşi aminteşte muzicianul. Mai mult, în fiecare semestru, tânărul participa cu regularitate la câteva concursuri de pian, pe care le şi câştigase. După ce a susţinut bacalaureatul, a fost acceptat fără examene de admitere la Universitatea Naţională din Bucureşti, pe care a frecventat-o doar câteva luni, pentru că a plecat la Conservatorul de Stat din Berlin. Aici, în afară de studiile aprofundate, a învăţat să devină independent. „În Germania, datorită burselor şi apariţiilor pe scenă, am reuşit să mă descurc fără suportul financiar al familiei”, spune Sorin Creciun.

Le este recunoscător părinţilor pentru libertatea pe care i-au oferit-o în alegerea drumului vieţii. În acest drum, a întâlnit personalităţi a căror prezenţă „în doar două ore mi-a înlocuit doi ani de studiu”, afirmă muzicianul. Vorbeşte de personalităţi precum Andras Schiff, Bruno Leonardo Gelber, Dietrich Fischer Dieskau, Georg Sava, Brigitte Engerer şi alţii. Totuşi, nu e deloc uşor să devii un pianist bun. „În primul rând, trebuie să fii sănătos şi să-ţi placă foarte mult muzica; să ai talentat, să fii harnic şi pretenţios în muncă; să fii imun la criticile negative şi conştient de rezultat”, enumeră pianistul. Totuşi, Sorin Creciun mărturiseşte că este „în continuă căutare a limbajului muzical”.

Tehnica, combinaţia dintre ceea ce simţim şi ceea ce putem interpreta

Consideră că spectatorul merită să i se ofere tot ce e mai bun, iar interpretul nu are dreptul să-l dezamăgească. „Sunt foarte multe amănunte ce stau la baza unei interpretări reuşite. Emoţiile profunde sunt materia genetică şlefuită de experienţă (care este egală cu informaţia/studiul), iar tehnica este modalitatea operării acesteia. Altfel zis, tehnica este combinaţia dintre ceea ce simţim şi ceea ce putem interpreta”, explică muzicianul, care susţine că, în timp, trăirile din scenă devin mai intense. „Când eşti copil, pari mai liniştit. Cu cât devii mai matur, calibrul interpretării se măreşte şi, în afară de motorică, ai responsabilitatea de a conştientiza, de a trăi şi controla interpretarea”, adaugă el.

Deşi a plecat din R. Moldova de mai mult timp, spune că i se face dor de patrie, dar mai ales de cei care îl aşteaptă aici. „Încerc să vin mai des. Trebuie sa profităm de timpul trăit alături de cei dragi, până nu va fi prea târziu”, spune Sorin. Susţine că s-a ciocnit de multe ori de situaţia în care trebuia să explice de unde i se trag rădăcinile, ce reprezintă în sine R. Moldova, însă „cel mai simplu este când lumea, prin tine, îşi face o imagine despre ţara de unde vii”, consideră muzicianul care, pe 22 ianuarie, va urca iarăşi pe scena din Chişinău, de data aceasta, în scop caritabil. Banii colectaţi din vânzarea biletelor vor fi destinaţi copiilor cu dizabilităţi de la Grădiniţa nr. 167. O parte din sumă va fi donată unui băieţel diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă.