Meşteriţa Aliona Manole: „Dragostea pentru artă o clădeşti singur”

În ulti­ma peri­oa­dă, obiec­te­le con­fe­cţio­na­te manu­al sunt tot mai soli­ci­ta­te. „E un semn al cali­tă­ţii”, spun oame­nii. Fie­ca­re pie­să este făcu­tă cu mult pro­fe­si­o­nism şi dra­gos­te. În caz con­trar, nu iese nimic fru­mos, susţi­ne Ali­o­na Mano­le. „Nu vei găsi arti­co­le iden­ti­ce, pen­tru că omul nu este o maşi­nă­rie, ci o fiinţă, care dă via­ţă lucru­ri­lor pe care le cre­ea­ză”, remar­că meş­te­ri­ţa popu­la­ră din satul Bar­dar, raio­nul Ialo­ve­ni.

Totul a înce­put acum câţi­va ani, când stă­tea zile între­gi aca­să, îngri­jind de cei mici. Trep­tat, croşe­ta­tul a deve­nit o mică afa­ce­re a sa, care îi adu­ce nu doar satis­fa­cţie, ci şi pro­fit. „Pau­ze­le, în timp ce copi­ii dor­meau, mi le colo­ram cu croşe­ta­rea căci­uli­ţe­lor şi rochi­ţe­lor pen­tru ei. Erau minu­te­le mele de recu­le­ge­re, de rela­xa­re, în care reu­şeam să mă încarc cu ener­gie şi să mă simt bine. Ast­fel mă simţeam uti­lă şi feri­ci­tă când reu­şeam să cre­ez ceva fru­mos”, poves­teş­te Ali­o­na.

Culorile trezesc amintiri

De atun­ci, fie­ca­re zi o găseş­te pe tână­ra meş­te­ri­ţă în micul său ate­li­er impro­vi­zat, prin­tre fire de aţă, măr­ge­lu­şe şi atmosfe­ră rela­xan­tă, cre­ând biju­te­rii şi arti­co­le ves­ti­men­ta­re. „Îmi plac culo­ri­le şi de ace­ea tot ce fac este colo­rat. Culoa­rea este via­ţă. Ea pro­voa­că sau reflec­tă o emoţie şi poa­te chiar îţi tre­zeş­te şi vreo amin­ti­re”, susţi­ne Ali­o­na. Şi cum fie­ca­re zi este dife­ri­tă, la fel şi cre­a­ţi­i­le sale sunt uni­ce şi încăr­ca­te cu o ener­gie apar­te. „De obi­cei încerc să nu mă limi­tez la ceva anu­me, îmi pla­ce să încerc ceva nou. Îmi plac pro­vo­că­ri­le, iar comen­zi­le care vin sunt mari­le mele pro­vo­că­ri”, expli­că Ali­o­na Mano­le, care este anga­ja­tă la Cadas­tru, iar talen­tul şi pasiu­nea de a croşe­ta le-a moş­te­nit de la stră­bu­ni­ca sa. „Stră­bu­ni­ca croşe­ta tot felul de pie­se când era tână­ră, apoi buni­ca, mama, eu şi suro­ri­le. De aco­lo şi se tra­ge pasiu­nea mea pen­tru pie­se­le con­fe­cţio­na­te cu mâi­ni­le”, susţi­ne meş­te­ri­ţa.

„Am înce­put să-mi vând lucră­ri­le după ce pro­fe­so­rii şco­lii în care înva­ţă copi­lul mai mare s-au ară­tat impre­sio­na­ţi de niş­te mărţi­şoa­re împle­ti­te de mine. Mi-au pro­pus să fac mai mul­te pen­tru un eve­ni­ment ce urma să aibă loc la înce­put de pri­mă­va­ră. Aşa, au aflat des­pre mine mai mulţi oame­ni. Veneau, vedeau şi cum­pă­rau sau făceau coman­dă. De atun­ci am şi înce­put să par­ti­cip prac­tic la toa­te expo­zi­ţi­i­le din ţară”, îşi amin­teş­te Ali­o­na.

În căutarea „personalităţii”

Meş­te­ri­ţa susţi­ne că cli­enţii săi sunt per­soa­ne­le care cau­tă pie­se uni­ce, auten­ti­ce, prin care să se remar­ce. „Am impre­sia că oame­ni­lor le lip­seş­te culoa­rea şi via­ţa obiec­te­lor sau acce­so­ri­i­lor pe care le poar­tă. De ace­ea, arti­co­le­le hand­ma­de devin tot mai popu­la­re şi mai cău­ta­te”, opi­nea­ză ea.

Ali­o­na Mano­le este şi preşe­din­ta Aso­ci­a­ţi­ei Obş­teş­ti de Artă, Meş­teşug şi Tra­di­ţie din Bar­dar, unde se adu­nă feme­i­le din sat şi con­fe­cţio­nea­ză lucră­ri de arti­za­nat. „Ne adu­năm şi creăm împre­u­nă diver­se lucră­ri. Chiar facem şi une­le lecţii cu copi­ii de la şcoa­lă. Ast­fel încer­căm să le dezvol­tăm cre­a­ti­vi­ta­tea. E greu să cre­e­zi ceva cu mâi­ni­le pro­prii. Nu toţi au răb­da­re şi dibă­cie… Dra­gos­tea pen­tru artă o clă­deş­ti şi o cre­ş­ti sin­gur, prin mul­tă mun­că”, ne spu­ne Ali­o­na.

Arti­co­le­le con­fe­cţio­na­te de ea au ajuns şi pes­te ocean. „Cine­va mi-a cerut să croşe­tez 16 căci­uli­ţe pen­tru copii şi să le tri­mit în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii. Am lucrat non-stop timp de două săp­tămâ­ni. Cel mai mult lucram pe timp de noap­te, când toţi dor­meau. Cea mai mare satis­fa­cţie a fost atun­ci când per­soa­na care le-a pri­mit mi-a mulţu­mit pen­tru ceea ce am rea­li­zat. De fapt, acest lucru con­tea­ză cel mai mult în aceas­tă mese­rie”, ada­u­gă Ali­o­na Mano­le.



Ediția tipărită a Ziarului de Gardă apare cu sprijinul DEPARTAMENTULUI POLITICI PENTRU RELAŢIA CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI A MINISTERULUI DE EXTERNE AL ROMÂNIEI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • Zâna Pădu­ri­lor

    Mă mir neîn­ce­tat cum est-moldovenii se rusi­fi­că mereu prin rusi­fi­ca­rea nume­lor de bună voie –
    e pli­nă Mol­do­va de Est de Rusla­ni, Liu­dami­la, Ole­j­ka, Vita­lik, Ole­sea, Oxa­na, Ali­o­na din poveș­ti­le rusești,
    iar nume­le noas­tre tra­di­țio­na­le mol­do­ve­nești româ­nești sunt igno­ra­te –
    Ioa­na, Domni­ca, Rari­ța, Ralu­ca, Ruxan­da, Maru­ș­ca, Ilea­na, etc.
    Acest lucru e de necon­ce­put în Țări­le Bal­ti­ce sau în Cau­caz.
    Sun­tem o nație de tră­dă­to­ri de neam și tra­di­ție. Ruși­ne nouă !

  • Pachi­ța dela Cahul

    pre­nu­me tra­di­ţio­na­le româ­neş­ti de fete:
    Alba, Adi­na, Aculi­na, Ade­la, Ade­li­na, Aga­ta, Agne­sa, Ali­na, Andra, Andra­da,
    Anda, Ana-Maria, Anca/Anica/Anişoara/Ancuţa/Anuţa/Anuca, Ane­ta, Aris­ti­ţa,
    Augus­ti­na, Auri­ca, Bal­do­vi­na, Ben­dis, Brân­du­şa, Catinca/Catița/Catrinel, Cătă­li­na, Caro­li­na,
    Con­stan­ța, Căl­țu­na, Cor­ne­lia, Cren­gu­ţa, Daci­a­na, Dafna, Denia, Des­pi­na, Dida, Didi­na, Dobri­ța, Doi­na, Dai­na,
    Dochi­ţa, Domni­ca, Doi­ța, Dumer­ni­ca, Dori­na, Dra­ga, Elva, Feli­cia, Firu­ţa, Flo­ren­ti­na, Flori­ca, Fră­si­na,
    Fru­zi­na, Gafi­ţa, Geta, Gina, Gher­ghi­na, Gră­chi­na /în polo­ne­ză Grażyna/,Haritina,
    Iana, Ilea­na, Ilca, Ilin­ca, Ioa­na, Iolan­da, Ius­ti­na, Ilo­na, Iuli­ta / Uli­ţa /, Iza, Jani­na, Jeni­ca,
    Lau­ra, Lavi­nia, Lea­na, Leon­ti­na, Lia, Ligia, Lina, Lizu­ca, Lore­da­na, Luci­ca, Lumi­ni­ţa, Lua­na,
    Magda, Mar­ga, Mar­ghi­oa­la, Mar­ghi­ta, Mar­ta, Maru­ş­ca, Măvru­ța, Miru­na, Mădă­li­na, Mio­ri­ța, Mino­do­ra,
    Maricica/Marica/Mărioara/Măriţa/Maruca/Măriuca/Măriuța, Mela­nia, Mili­ca, Milu­ţa, Mona, Moni­ca, Miha­e­la, Nadi­na,
    Năs­ti­ca, Năs­tă­cu­ţa, Nico­le­ta, Niculi­na, Nuţa, Oana, Odar­ca, Olea­na, Oni­ța, Oza­na, Oti­lia, Pachi­ţa, Păs­cu­ța, Pauli­na, Rafila,Raluca, Regi­na, Ramo­na, Rena­ta, Rari­ţa, Rodi­ca, Rozi­na, Ruda/Paparuda/, Ruja, Ruxan­da, San­da, Sân­zia­na, Safta, Sma­ran­da, Sido­nia, Simi­na, Save­ta, Sevas­ti­ţa, Sofi­ca, Sora­na, Ste­la, Suza­na, Şte­fa­nia, Tin­cu­ţa, Titi-Ana,
    Tina, Tiţa, Teodosia,Tomina, Tro­fi­na, Tudo­ri­ţa, Van­da, Voichi­ţa, Vali­ca, Vio­le­ta, Viori­ca, Vic­to­ri­ţa,
    Veta, Vero­ni­ca, Zâni­ca, Zâi­a­na, Zeno­via, Zita, Zoiţa, Zori­ca, Zori­na,