Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Ion Găină, între credință și…

Ion Găină, între credință și cuvânt

„Aprind candela, un fel  de garanție a prezenței lui  Dumnezeu în casa mea”

„Mulţumesc, Doamne, că şi prin mine dă glas facerea lumii”, spune Ion Găină, întrebat fiind despre realizările şi crezul său de viaţă. Scriitor, muzeograf, profesor şi promotor al cuvântului, Ion Găină este un neobosit mesager al credinţei în Dumnezeu, credinţă din care se creşte istoria pământului basarabean. La 54 de ani, directorul Casei-muzeu „A. Mateevici” din Zaim şi „Ioan Zlotea” din s. Sălcuţa, raionul Căuşeni, scoate de sub tipar monografia „Alexie Mateevici” a părintelui tribun Vasile Ţepordei. Este prima reeditare a monografiei de la 1937 şi o lucrare care vine să facă dreptate preotului şi publicistului Ţepordei, blamat de istoriografia din RSS Moldovenească.

Ion Găină, fără a diminua originalitatea expunerii şi stilul autorului, pune pe masa contemporanilor, la loc de cinste, o ediţie adaptată la normele ortografice şi de punctuaţie actuale, în care „creşte” viaţa „prorocului cărui ducem vecinic dor”, Alexei Mateevici, şi poezia originală.

„Ce poţi să simţi când mergi pe urmele unui sfânt?”

Niciun om care a păşit în curtea poetului şi părintelui Alexei Mateevici din Zaim nu a plecat de acolo acelaşi. Fondatorul, directorul şi ghidul care de circa trei decenii apropie candela luminii drepte de inimile vizitatorilor, Ion Găină, le oprește paşii în faţa sculpturii de bronz şi-i îndeamnă să resprire acest crâmpei al vieţii lor sub cerul sub care a stat şi Mateevici, şi să asculte poezia dimineţii, pentru că, spune el: „Dumnezeu vorbeşte altfel cu noi…Din rădăcina îmbătrânită răsar doi vlăstari noi, iar Dumnezeu vorbeşte prin asta despre faptul că aici, în Basarabia, atunci când pleacă unul, trebuie să vină doi, ca să salveze soarta limbii române”. Ion Găină recunoaşte că totul a început de la o crenguţă de liliac, care în 1984 a însemnat pentru el visul frumos în timpuri grele şi prima piesă din casa-muzeu. De fiecare dată când vizitatorii pleacă, Ion Găină lasă poarta larg deschisă, aşa de parcă trebuia să vină tot neamul odată, şi îşi caută tăcut cuvintele pentru a spune „adevărurile pe care fiece om trebuie să le asculte măcar o dată în viaţă, atunci când vine cu sufletul la Mateevici”.

590-ion-gainaSă dai un pas înapoi ca să mergi încă o mie înainte

Versurile sale, adunate în „Binecuvântarea”, „Teiul desculţ”, „Respiraţie necesară” sau „Trecerea prin cuvânt”, se nasc din aceeaşi credinţă în Dumnezeu: „Sunt zile/ când simt că toată fiinţa/mi-i cer./ Sunt zile/când simt/ că toată fiinţa/ mi-i pământ./ Iar eu, între/ cer şi pământ/această trecere/ prin cuvânt”.

Profesor de limba română în Zaim, Căuşeni şi Chişinău, autor al cursului şi manualului de creativitate şi retorică „Cuvântul”, conducător al cenaclurilor „Ion Creangă” şi „Steaua de Vineri”, al teatrelor poetice „Ecoul Bugeacului” şi „Zodia Luminii”, redactor-şef şi fondator al revistelor „Comoara” şi „Catedrala de cuvinte”, eminent al Învăţământului Public din R. Moldova, Om Emerit, deţinător al Medaliei de Stat „Meritul Civic” şi al Ordinului României Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Ion Găină gândeşte cu optimism la noi muzee, încă o publicaţie de cultură şi la proiecte pentru cel puţin încă o sută de ani.

Formula acestor reuşite se rezumă la câteva cuvinte: datoria este credinţa, iar munca este bucuria. „Primo: Să crezi în ceea ce faci şi, dacă simţi că nu e cu binecuvântarea Cerului, să mergi până la capăt. Secundo: Să te aduni doar cu cei care te înţeleg, iar dacă nu te înţelege nimeni – să mergi cu Dumnezeu înainte. Terţio: să nu te bălăceşti în mizerie şi să nu permiţi nimănui să-ţi fure timpul – unitatea de măsură care te va judeca mâine”, susţine Ioan Găină.

Întrebat ce ar putea fi unitatea de măsură a vieţii omeneşti, Ion Găină, recunoaşte: „pentru mine viaţa încape în cuvântul Credinţă (nu mă refer doar la sensul teologic), iar credinţa e Permanenţă şi permanenţa e Fundamentală”.

Nu este din categoria celor care fac o taină din proiectele lor, le face publice pentru a nu putea da înapoi: abecedarele „ABC-ul tânărului orator”, „ABC-ul Brâncuşi”, „ABC-ul redescoperirilor”. Totodată, constată că orice proiect, dacă are şi perspectivă comercială, poate fi furat. „Cele mai interesante vor fi, cu siguranţă, proiectele pe care încă nu le ştiu, ele pot fi surpriza cea mare şi pentru mine”, se arată optimist Ioan Găină.