Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   Balerina Georgeta Varvarici: „Baletul nu…

Balerina Georgeta Varvarici: „Baletul nu înseamnă doar eleganţă, graţie, talent, ci şi efort, voinţă şi disciplină”

Munca sa înseamnă nu doar satisfacţie, ci şi traume sau leziuni, fapt ce n-o împiedică să i se dedice în totalitate. A visat dintotdeauna să fie balerină şi a mers cu paşi fermi spre scopul propus. Chiar şi astăzi continuă să se antreneze zilnic, pentru a-şi menţine corpul într-o stare ideală.

Georgeta Varvarici a început să frecventeze orele de balet la vârsta de nouă ani. Pentru ca doar peste un an să urce în scenă. Astăzi îşi face o carieră de succes în Germania.

550-balerina21Scena a devenit „a doua casă”

„Baletul este una dintre cele mai frumoase arte, un spectacol teatral exprimat prin diverse mişcări ale corpului”, astfel defineşte Georgeta pasiunea sa. Pe de altă parte, recunoaşte că este „o meserie pe care trebuie s-o faci cu dăruire de sine, să i te dedici, să o faci astfel, încât să uiţi de tot ce există în jurul tău. Balet nu înseamnă numai eleganţă, graţie, talent, ci şi efort, foarte multă voinţă şi disciplină”, conchide balerina.

La doar nouă ani a început antrenamentele şi, de atunci, păşeşte doar înainte. Ca să-şi menţină corpul într-o stare ideală, se antrenează câte şase-opt ore pe zi. Pentru prima oară a urcat în scenă la vârsta de zece ani. Îşi aminteşte şi acum emoţiile care au copleşit-o, mai ales că trebuia să execute un dans clasic dificil. „Simţeam o frică de nedescris, mă treceau fiorii, să nu greşesc cumva”, ne spune Georgeta. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat. Scena a devenit „o a doua casă”, zâmbeşte balerina. Iar aşa cum scopul oricărei gazde e să aducă un pic de căldură în sufletele oaspeţilor săi, scopul balerinei e să aducă „faimoasa artă a dansului în inimile spectatorului”, după cum ne destăinuie ea însăşi.

Baletului din Moldova îi lipseşte o conducere adecvată

În Germania a ajuns graţie curiozităţii sale, a vrut să-şi încerce norocul şi a trimis o casetă video pe adresa Academiei de balet din München. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat. La doar o săptămână a fost contactată la telefon de însăşi directoarea academiei, Constanze Vernon, care a anunţat-o că este înmatriculată la studii în Germania. Tot ea a ajutat-o să-şi deschidă viză. La München a început şi cariera sa de balerină, pentru ca în 2014 să ajungă la Berlin.

Deşi baletul este „un spectacol teatral”, deseori, acest spectacol este însoţit de diverse traume. „Traumele persistă în viaţa oricărei balerine. Am avut şi eu leziuni de tendon, fracturi, dar am trecut şi peste asta. Clar că urmările pot apărea odată cu înaintarea în vârstă”, spune Georgeta, preferând să se concentreze la prezent. Totuşi, dacă ar fi să se gândească la viitor, tânăra susţine că „acum nu se mai vorbeşte despre vârsta de pensionare a unei balerine. Atât timp cât corpul este capabil să ţină tempoul, balerina va dansa, chiar şi la 44 de ani”. În caz contrar, se va angaja în calitate de repetitor sau profesor de dans.

Deşi cariera sa de balerină a început în Germania, Georgeta nu uită de casă, de Moldova, acolo unde a făcut primii paşi în balet. „În R. Moldova se dansează mai mult balet clasic. În străinătate pe acelaşi cântar este plasat baletul clasic, stilul neoclasic şi contemporan”, susţine aceasta. Totuşi, „baletului din Moldova îi lipseşte o conducere adecvată, care ar putea să ţină trupa intactă, dar şi o remunerare la nivel. În rest, sunt artişti bine pregătiţi”, punctează tânăra, care şi-ar dori ca artiştii de balet să fie apreciaţi la justa lor valoare la ei acasă, inclusiv salarial. Doar astfel „talentele ar aparţine statului moldav”, conchide balerina Georgeta Varvarici.