Alex Buretz, caricatura ca formă de educaţie
Caricaturile lui Alex, care iau în derâdere atât fenomene şi oameni din domeniul politic, cât şi din cel social, au căpătat rapid popularitate în rândurile internauţilor. Alex Buretz a reuşit cumva să-i adune la un loc pe politicienii corupţi, guvernanţii compromişi, dar şi pe băieţii din curte care scuipă seminţe şi fetele cu buze siliconate şi valori ”dezumflate”. Dar, cu ce scop?
De mic copil Alex desena. Mai întâi pe pereţi, apoi pe băncile şcolii şi tot aşa. Într-o zi, şi-a luat o tabletă digitală şi aşa a început aventura în lumea caricaturii. Deşi, caricatura nu este nici pe departe singurul lucrul de care se ocupă. Alex se ocupă cu sonorizarea şi mai face și design, aşa că până la urmă „caricatura este mai mult o pasiune”, spune el.
„Partea cea mai grea e să te apuci propriu-zis de muncă”
„Mi-a plăcut de mic să desenez: soldăţei, iepuri, iepuri-soldăţei”, spune Alex zâmbind. Temele şi subiectele pentru arta sa le găseşte în jur: „pe stradă, la televizor, din frânturile de discuţii auzite în transportul public, din discuţii cu alţi oameni. Sunt luate din viaţa de zi cu zi”, precizează Alex.
Uneori oamenii îi scriu pentru a-i da idei, alteori „adaugă un text la o caricatură, fac schimbări, modifică imaginile sau preiau unele elemente, cum ar fi Mâna Kremlinului, dar asta nu mă supără”, mai spune Alex, adăugând că şi prietenii îl ajută uneori cu inspiraţia.
„Partea cea mai grea este să te apuci propriu-zis de muncă, să te aşezi la masă, pentru că dacă ai timp liber vrei să te ocupi cu ceva mai puţin solicitant”, specifică Alex, indicând că, în medie, dedică o oră unei caricaturi. A înţeles şi ce e mai mult pe placul publicului – cele mai populare caricaturi fiind cele cu text scurt şi imagini simple, pe înţelesul tuturor.
Chişinăul ca o staţie de troleibuz
În această vară, Alex şi-a prezentat lucrările împreună cu colegii săi de la Facultatea de Arte Plastice şi Design a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Moldova în cadrul unei expoziţii. Aceasta a constituit susţinerea tezei de licenţă de către studenţii acestei facultăţi.
„Fiecare şi-a ales o temă, eu am mers pe caricatură. Astfel, trebuia încadrat într-un concept tot ce-am făcut. M-am gândit la un spaţiu care să fie detaşat sau limitat de celelalte, dar în acelaşi timp să reprezinte cumva Chişinăul, mi-am zis că o instalaţie cu o staţie de troleibuz ar fi o idee bună. E ceea ce vedem în fiecare zi. Reacţiile au fost diferite, de la neutre până la amuzament”, îşi aminteşte Alex.
Admiră caricaturiştii moldoveni din generaţia anilor ‘60-‘80. „Când am făcut lucrarea de licenţă am cercetat mai aprofundat ce s-a făcut în domeniu, este o pleiadă de caricaturişti de la care am ce învăţa”, completează Alex.
În privinţa subiectelor pentru arta sa, Alex nu-şi face griji. „Cred că vor exista tot timpul subiecte pentru caricaturi. Eventual, dacă se va modifica ceva, vor apărea şi altele noi. Permanent este ceva de arătat, de discutat. Suntem diverşi, aşa ne-a format pe fiecare locul şi perioada în care ne aflăm. Prin caricaturi eu încerc să iau în derâdere unele calităţi şi trăsături negative ale oamenilor, încerc să le cunosc contextul şi să îl redau pe înţelesul tuturor. Îmi doresc ca oamenii, zâmbind pe seama anumitor defecte, să nu mai repete, poate, aceste lucruri. Acesta este scopul meu”, adaugă artistul.
Alex Buretz speră că situaţia politică şi nu numai se va schimba şi chiar se va ameliora în Republica Moldova. El are şi o soluţie, plasând caricatura în contextul educativ general: „cred că totul începe de la educaţie, lucru la care încerc măcar puţin să-mi aduc contribuţia”.
