„Sunt aproape sigur, Dodon va face paşi înapoi…”

Interviu cu Sergiy Sydorenko, editor şi cofondator al publicaţiei «Europenian Pravda»

— Care este starea de spirit a populaţiei din Ucraina?

— Am ajuns în faza în care forţe­le poli­ti­ce din Euro­pa, şi nu doar, au intrat într-o peri­oa­dă de cri­ză. Putem vor­bi des­pre o neîn­cre­de­re sis­te­mi­că în dire­cţi­i­le poli­ti­ce şi des­pre o rena­ş­te­re tota­lă a populis­mu­lui. Prin urma­re, ar fi ciu­dat să se cre­a­dă că în Ucrai­na situ­a­ţia este dife­ri­tă. Fap­tul că în Ucrai­na oame­nii nu au încre­de­re în preşe­din­te şi guvern, în gene­ral, nu este de mira­re. Mai mult chiar, dacă vor­bim des­pre Ucrai­na, avem o lun­gă tra­di­ţie de neîn­cre­de­re în pute­re. Ne-am obi­ş­nu­it, ne-a intrat în sân­ge chiar, să mizăm doar pe forţe­le pro­prii şi să nu avem încre­de­re în sis­tem. Am avut de-a lun­gul isto­ri­ei peri­oa­de scur­te când preşe­din­te­le se bucu­ra de un nivel ridi­cat de încre­de­re. Aceas­ta s-a întâm­plat şi în tim­pul preşe­dinţi­ei lui Poroşen­ko, şi a lui Ianu­ko­vi­ci, la înce­pu­tul man­da­tu­lui, când oame­nii nutreau anu­mi­te spe­ranţe oda­tă cu veni­rea lor, dar care nu s-au ade­ve­rit şi încre­de­rea a scă­zut. Nu putem spu­ne însă că neîn­cre­de­rea faţă de pute­re este un tri­but adus ten­dinţe­lor glo­ba­le. Din păca­te, pute­rea noas­tră face foar­te mul­te greşe­li şi nu vedem schim­bă­ri­le pe care le aşteap­tă soci­e­ta­tea. Prin urma­re, o mare par­te din vină le apa­rţi­ne oame­ni­lor care con­duc ţara.

Ser­giy Sydo­ren­ko, edi­tor şi cofon­da­tor al publi­ca­ţi­ei «Euro­pe­ni­an Pra­v­da»

Năs­cut la Unghe­ni, în copi­lă­rie a tre­cut cu tra­i­ul, împre­u­nă cu părinţii, în Ucrai­na.
Este ingi­ner de pro­fe­sie, dar, înce­pând cu anul 2000, lucrea­ză în jur­na­lism.
În 2005, a par­ti­ci­pat la cre­a­rea coti­dia­nu­lui «Kommersant-Ucraina», fiind cores­pon­dent spe­cial al aces­tu­ia până în 2014.
În mar­tie 2014, după înce­pu­tul agre­siu­nii ruse în Cri­me­ea, «Kommersant-Ucraina» a refu­zat să edi­te­ze urmă­to­rul număr în semn de pro­test faţă de indi­ca­ţi­i­le edi­to­ri­a­le ale Mosco­vei. Ca urma­re, zia­rul a fost închis, iar Ser­giy, împre­u­nă cu un alt coleg, a fon­dat o edi­ţie care a deve­nit sur­sa prin­ci­pa­lă de infor­ma­re pri­vind inte­gra­rea euro­pea­nă a Ucrai­nei.

— Cum ar arăta o paralelă între nivelul de neîncredere a populaţiei faţă de guvernare în timpul Maidanului şi în momentul de faţă?

— Este un nivel dife­rit. După cum spu­neam, ucrai­ne­nii întot­dea­u­na nu au avut încre­de­re în guver­na­re. Mai­da­nul a avut loc de două ori nu pen­tru că oame­nii nu aveau încre­de­re, sau brusc au înce­put să nu aibă încre­de­re. În octombrie-noiembrie anul curent, a fost o încer­ca­re pue­ri­lă de a orga­ni­za un nou Mai­dan. Toţi, cu aceas­tă oca­zie, făceau glu­me pe face­bo­ok şi era clar că nu va fi nimic, pen­tru că au încer­cat să-l orga­ni­ze­ze bazându-se pe pro­ble­me finan­ci­a­re, gen tari­fe­le sunt mari, să facem Mai­dan. Să şti­ţi, ucrai­ne­nii nu ies pe Mai­dan din cau­za bani­lor, şi ucrai­ne­nii nu ies pe Mai­dan pen­tru că vor să schim­be pute­rea. În ambe­le cazu­ri ucrai­ne­nii au ieşit pe Mai­dan pe motiv de leza­re a dem­ni­tă­ţii. În 2004, Mai­da­nul a înce­put din cau­za că oame­nii au simţit că au făcut ale­ge­rea, dar aceas­ta le-a fost fura­tă. Deci, oame­nii nu se indig­nau în pri­mul rând de fap­tul că ale­ge­ri­le fuse­se­ră fal­si­fi­ca­te. Exact aşa este şi acum. Atun­ci când, în 2013, Mai­da­nul abia înce­pea, popo­rul se revol­ta în legă­tu­ră cu fap­tul că nu va fi sem­nat Acor­dul de aso­ci­e­re. Eram la Summit-ul de la Vil­ni­us când nu s-a sem­nat Acor­dul. Noap­tea, îna­in­te de Sum­mit, eram la hotel cu Iaţe­niuk, lide­rul de atun­ci al opo­zi­ţi­ei, aflat în liber­ta­te. Dis­cu­tam ce să facem mai depar­te. Toţi cei pre­zenţi au fost de ace­ea­şi păre­re, că Mai­da­nul în curând se va înche­ia. Mai­da­nul ade­vă­rat a înce­put în noap­tea de 30 noiem­brie, atun­ci Euro­mai­da­nul s-a trans­for­mat într-un Mai­dan al dem­ni­tă­ţii. Totul a por­nit de la fap­tul că noap­tea au fost bătu­ţi stu­denţii, adi­că moti­vul n-a fost Acor­dul de aso­ci­e­re, sau cu cine facem come­rţ. În dimi­nea­ţa ace­ea pe străzi au ieşit nu mai puţin de 100 de mii de cetă­ţe­ni, iar în dimi­nea­ţa urmă­toa­re au fost şi mai mulţi. Al doi­lea punct de coti­tu­ră în isto­ria Mai­da­nu­lui ucrai­ne­an a avut loc pe 19 ianu­a­rie 2014, când Rada Supre­mă a adop­tat niş­te legi care trans­for­mau Ucrai­na într-o Rusie. Dacă e să ne refe­rim la legi, se inter­zi­cea întru­ni­rea a mai mult de trei per­soa­ne, nu se per­mi­teau hai­ne­le care aco­pe­reau faţa. Adi­că, după 19 ianu­a­rie, a deve­nit clar – fie supra­vi­eţuim, fie ne nimi­cesc. Aces­te pro­ble­me acum, în tim­pul lui Poroşen­ko, nu exis­tă. Nime­ni nu ne obli­gă să-l iubim pe Poroşen­ko. Putem cri­ti­ca, iar acest lucru este impor­tant pen­tru ucrai­ne­ni, adi­că pre­mi­se pen­tru un nou Mai­dan, cu sco­pul de a răs­tur­na pute­rea în Ucrai­na, nici pe depar­te nu sunt.

— Ce poate împinge Ucraina spre un nou Maidan şi cum trebuie evitat acest lucru?

— Tre­bu­ie apli­ca­tă o lovi­tu­ră foar­te puter­ni­că asu­pra dem­ni­tă­ţii popo­ru­lui. E foar­te sim­plu să evi­tăm acest lucru – nu tre­bu­ie apli­ca­tă aceas­tă lovi­tu­ră, şi tre­bu­ie s-o evi­tăm nu noi, ci pute­rea. Sper că acest lucru nu se va întâm­pla, pen­tru că Mai­da­nul va fi o lovi­tu­ră foar­te puter­ni­că pen­tru ţară. Cred că o ţară care se află în sta­re de răz­boi ar tre­bui să evi­te cu ori­ce preţ per­tur­bă­ri­le. Acest lucru îl înţe­leg cei de la pute­re, dar şi foar­te mulţi oame­ni de rând. Şi, în opi­nia mea, un fel de ins­tinct de auto­con­ser­va­re al auto­ri­tă­ţi­lor ar tre­bui să le suge­re­ze că o ast­fel de opţiu­ne tre­bu­ie evi­ta­tă. Eu chiar sper că aşa ceva nu se va întâm­pla.

— Credeţi că pentru actuala guvernare vieţile oamenilor sunt importante?

— Pro­ble­ma nu con­stă doar în asta. Ins­tinc­tul de auto­con­ser­va­re, pen­tru ei, este, fără doar şi poa­te, impor­tant. Ei toţi au acti­ve în Ucrai­na. Exis­tă o dife­renţă sem­ni­fi­ca­ti­vă între Ianu­ko­vi­ci şi Poroşen­ko. Este, de fapt, cerul şi pămân­tul, cu toa­te că nu-l con­si­der pe Poroşen­ko cel mai bun preşe­din­te de pe pământ, şi nu cred că în Ucrai­na nu poa­te fi cine­va mai bun decât el, dar, cu toa­te aces­tea, com­pa­ra­ţia cu Ianu­ko­vi­ci nu este toc­mai potri­vi­tă, pen­tru că Ianu­ko­vi­ci a fost un clep­to­crat, pe care nu-l inte­re­sa ţara. Era legat de ţară doar prin Meji­ghi­ria, de unde se gră­bi să scoa­tă banii, pen­tru că se ştie că eco­no­mi­i­le lui erau scoa­se cu auto­ca­mi­oa­ne­le. Nu este un mare secret, pen­tru că exis­tă înre­gis­tră­ri video încă din 2014, cum cami­oa­ne­le încăr­ca­te în Meji­ghi­ria ple­cau într-o dire­cţie necu­nos­cu­tă. Iar Poroşen­ko este un busi­ne­ss­man care a con­stru­it o afa­ce­re soli­dă, 90 sau 95% ale căre­ia se află, din punct de vede­re geo­gra­fic, în Ucrai­na, deci, chiar şi din aces­te con­si­de­ren­te, Ucrai­na pen­tru el este impor­tan­tă. Nu vor­besc deja des­pre alte lucru­ri – eu chiar cred că el şi-ar dori să rea­li­ze­ze suc­ce­se poli­ti­ce. El dă impre­sia unui om care vrea să intre în isto­rie. De ace­ea a can­di­dat la fun­cţia de preşe­din­te. Asta nu înseam­nă însă că face totul corect. Am mul­te pre­tenţii faţă de el. Faţă de abor­da­rea lui. Dar, cel puţin, el nu a pro­mo­vat ace­le valo­ri care au dus la Mai­dan – şi la pri­mul, şi la al doi­lea.

— Având în vedere conflictul din Ucraina, ce atitudine au oamenii faţă de Federaţia Rusă?

— Ca să răs­pund pe scurt, în Ucrai­na, pro­ba­bil, deja s-a ajuns la con­sen­sul că Rusia este un stat ina­mic. Din păca­te, s-a ajuns la ace­ea că şi în zone­le de est sunt foar­te mulţi oame­ni care cred aşa. Acest lucru nu este sur­prin­ză­tor, pen­tru că, în situ­a­ţia în care se duce un răz­boi des­chis, şi, pro­ba­bil, fie­ca­re din­tre noi are sau un pri­e­ten, sau o rudă care a murit sau a sufe­rit seri­os în urma aces­tui con­flict, sau, cel puţin, a asis­tat la oro­ri­le de aco­lo, pen­tru foar­te mulţi acest con­flict este per­ce­put ca ceva per­so­nal. Da, se obi­ş­nu­ieş­te să se con­si­de­re că răz­bo­i­ul nu este por­nit de popor, ci de con­du­că­to­ri, dar acum ne con­frun­tăm cu situ­a­ţia în care popo­rul rus ne con­si­de­ră, de ase­me­nea, duş­ma­ni, aşa că din par­tea noas­tră de mult nu mai e vor­ba des­pre sen­ti­men­te pozi­ti­ve.

— Există propagandă rusească în Ucraina şi cum luptaţi cu ea?

— Dacă în Mol­do­va sunt o mulţi­me de cana­le ruseş­ti, la noi legea inter­zi­ce difu­za­rea pos­tu­ri­lor de tele­vi­ziu­ne ruseş­ti.

— Credeţi că este corect?

— Eu cred că acest lucru a fost ine­vi­ta­bil în acea situ­a­ţie, adi­că aceas­tă deci­zie a fost des­tul de con­tro­ver­sa­tă, dar la noi din start a fost o altă situ­a­ţie decât în R. Mol­do­va. În Mol­do­va, aces­te pos­tu­ri de tele­vi­ziu­ne erau cele de bază, une­le din­tre cele mai popu­la­re pe par­cur­sul ulti­mi­lor ani. La noi aces­te cana­le au fost întot­dea­u­na des­tul de mar­gi­na­le, adi­că cele mai popu­la­re erau pos­tu­ri­le de tele­vi­ziu­ne naţio­na­le, iar cele ruseş­ti au fost pre­zen­te numai prin sate­lit, cablu, dar şi aces­tea nici pe depar­te nu repre­zen­tau cel mai impor­tant mij­loc de infor­ma­re. În 2014, când a înce­put răz­bo­i­ul, ne-am con­frun­tat cu fap­tul că ceea ce se trans­mi­tea pe cana­le­le ruseş­ti nu se înca­dra în limi­te­le nor­ma­li­tă­ţii, stâr­nind mânia tutu­ror celor care le pri­veau. De exem­plu, noi vor­bim cu dvs. în lim­ba rusă acum, dar în une­le şti­ri ruseş­ti se spu­nea că, dacă cine­va vor­bea ruseş­te la Kiev, putea fi bătut. Erau niş­te aiu­re­li, niş­te fal­su­ri. Şi aces­te fal­su­ri erau nenu­mă­ra­te. Prin urma­re, pre­zenţa pos­tu­ri­lor de tele­vi­ziu­ne ruseş­ti în dome­ni­ul infor­ma­ţi­i­lor în 2014 era per­ce­pu­tă de toţi ca fiind inad­mi­si­bi­lă. Dar prac­ti­ca demon­strea­ză că ple­ca­rea pos­tu­ri­lor ruseş­ti de tele­vi­ziu­ne nu înseam­nă şi ple­ca­rea pro­pa­gan­dei ruseş­ti. Pro­pa­gan­da întot­dea­u­na are mai mul­te faţe­te şi, dacă vor­bim des­pre efi­cienţa pos­tu­ri­lor de tele­vi­ziu­ne ruseş­ti, putem spu­ne că aceas­ta a fost îndo­iel­ni­că, pen­tru că, atun­ci când tră­ieş­ti în Ucrai­na şi ţi se spun pros­tii des­pre tine însu­ţi, rea­li­ze­zi că sunt min­ciu­ni. Prin urma­re, cea mai peri­cu­loa­să pen­tru Ucrai­na este pro­pa­gan­da ascun­să, care se desfă­şoa­ră cu totul alt­fel, prin inter­me­di­ul inter­ne­tu­lui, prin inter­me­di­ul plat­for­mei face­bo­ok şi aşa mai depar­te. Aceas­tă pro­pa­gan­dă exis­tă, ea este des­tul de puter­ni­că, dar mi se pare că acum se poa­te afir­ma cu sigu­ranţă că pro­ble­ma pro­pa­gan­dei e una de actu­a­li­ta­te în majo­ri­ta­tea ţări­lor din Euro­pa.

— În Ucraina există mass-media independentă şi care este raportul procentual?

— Din păca­te, nu avem pia­ţă de publi­ci­ta­te. Aceas­ta este rea­li­ta­tea. În situ­a­ţia în care ţara se află în sta­re de răz­boi, iar îna­in­te de aceas­ta au avut loc două valu­ri de cri­ză eco­no­mi­că, e clar că pia­ţa de publi­ci­ta­te prac­tic a sucom­bat. Sigur, ea exis­tă, dar e foar­te mică. Eu nu cred în exis­tenţa unei pieţe mari de mass-media inde­pen­den­tă în cazul în care aces­te mij­loa­ce de comu­ni­ca­re nu se pot întreţi­ne. Prin urma­re, avem în Ucrai­na o pro­ble­mă foar­te mare cu inde­pen­denţa mass-mediei. Mai mult, n-o să greşesc, pro­ba­bil, dacă o să spun că acum niciu­na din­tre tele­vi­ziu­ni­le ucrai­ne­ne nu este pro­fi­ta­bi­lă. În cazul zia­re­lor – ace­ea­şi situ­a­ţie, cu exce­pţia zia­re­lor publi­ci­ta­re, pro­ba­bil, adi­că ace­lea care nu sunt mij­loa­ce de infor­ma­re în masă în sen­sul cla­sic. Doar în medi­ul onli­ne exis­tă o mică lis­tă de site-uri, cele mai popu­la­re, care pot spu­ne că se des­cur­că fără influ­enţe din afa­ră. În aceas­tă situ­a­ţie avem două gru­pu­ri mici de mass-media care pot fi con­si­de­ra­te inde­pen­den­te. Pri­ma sunt site-urile care exis­tă din publi­ci­ta­te sau cu spri­ji­nul uti­li­za­to­ri­lor. A deve­nit des­tul de popu­la­ră ide­ea dona­ţi­i­lor din par­tea cetă­ţe­ni­lor. Al doi­lea grup sunt mass-media care exis­tă din con­tul gran­tu­ri­lor dona­to­ri­lor, pen­tru că dona­to­rii occi­den­ta­li sunt un fel de ani­mă­luţ unic ce per­mi­te să fie cri­ti­cat pe pro­pri­ii bani. Res­pec­tiv, dacă tră­ieş­ti din con­tul unor gran­tu­ri occi­den­ta­le, poţi con­ta pe inde­pen­denţă, dar nu poţi con­ta pe con­ti­nu­a­rea finanţă­rii, după ce se ter­mi­nă gran­tul. Prin urma­re, situ­a­ţia mass-mediei este des­tul de tris­tă.

— Cum poţi ajuta telespectatorul să separe informaţiile veridice de falsuri în condiţiile în care la televizor sunt arătate anumite ştiri, iar acces la internet nu au toţi?

— Dacă e să eva­luăm situ­a­ţia infor­ma­ţio­na­lă din Ucrai­na de astăzi, tre­bu­ie să spu­nem că e mult mai bună decât cea dina­in­te de revo­lu­ţie, por­nind de la fap­tul că într-adevăr au apă­rut dife­ri­te punc­te de vede­re. Avem un canal al lui Poroşen­ko, un canal al lui Kolo­mo­is­ky, care lup­tă cu Poroşen­ko, avem un canal al forţe­lor pro­ru­se, cana­lul lui Ahme­tov, care este ori­gi­nar din Doneţk şi îna­in­te de răz­boi era con­si­de­rat stă­pâ­nul regiu­nii Doneţk, adi­că, într-adevăr, avem sur­se dife­ri­te şi, în prin­ci­piu, oame­nii au o şan­să de a obţi­ne infor­ma­ţii dife­ri­te, chiar dacă, poa­te, nu atât de obiec­ti­ve. În al doi­lea rând, am obser­vat că jur­na­li­ş­tii sunt dis­pu­şi să nu mai min­tă atât de evi­dent, sau edi­to­rii au deve­nit mai sofis­ti­ca­ţi, nu ştiu, dar totu­şi se min­te mai puţin. Prin urma­re, tele­vi­ziu­ni­le se schim­bă încet-încet în bine. Cu toa­te aces­tea, este evi­den­tă anga­ja­rea cana­le­lor de tele­vi­ziu­ne.

Cu inter­ne­tul, în gene­ral, e o mare pro­ble­mă, pen­tru că, din păca­te, avem un uti­li­za­tor nei­ni­ţi­at în ceea ce pri­veş­te noţiu­nea de „igie­nă infor­ma­ţio­na­lă”. Dacă mă uit la opi­ni­i­le de pe face­bo­ok, unde sunt cunoş­tinţe de-ale mele, cunoş­tinţe de-ale cunoş­tinţe­lor mele, înţe­le­gi că une­le sur­se dis­tri­bu­ie dez­in­for­ma­re vădi­tă, că în spa­te­le lor se află o forţă poli­ti­că, iar citi­to­rul de rând nu înţe­le­ge acest fapt. Chiar şi părinţii mei, de exem­plu, pot să facă un cli­ck pe un ban­ner, să intre pe un site de rahat şi să spu­nă apoi că anu­me aşa stau lucru­ri­le. Din păca­te, igie­na infor­ma­ţio­na­lă şi dife­renţi­e­rea din­tre bine şi rău, cali­ta­tiv şi neca­li­ta­tiv lip­sesc în inter­net cu desă­vârşi­re. Prin urma­re, inter­ne­tul este un punct sen­si­bil. Din câte ştiu, în Mol­do­va situ­a­ţia este ace­ea­şi. Ca şi în Ucrai­na, nu exis­tă cadru nor­ma­tiv, în prin­ci­piu; adi­că el, dacă e să vor­bim des­pre site-uri, par­că ar fi, dar nu se sim­te în rea­li­ta­te. Din aceas­tă cau­ză, nu putem vor­bi des­pre niciun fel de fil­tra­re. Nu am o reţe­tă sim­plă des­pre modul în care poa­te fi schim­ba­tă aceas­tă situ­a­ţie.

— Preşedintele ales al R. Moldova este pro-rus. Cum credeţi, va suporta modificări politica relaţiilor dintre Ucraina şi R. Moldova?

— Nu am un răs­puns clar la aceas­tă între­ba­re, pen­tru că, mi se pare, şi chiar sunt aproa­pe sigur, Dodon va face paşi îna­poi. El deja a încer­cat să-i facă, dar, în opi­nia mea, des­tul de stân­ga­ci. El nu a simţit că scu­ze­le pe care le invo­ca nu sunt sufi­cien­te. Cu toa­te aces­tea, cred că va încer­ca să găseas­că un lim­baj comun cu auto­ri­tă­ţi­le de la Kiev. Desi­gur, ambe­le părţi au nevo­ie de rela­ţii bune. Mol­do­va însă are nevo­ie mult mai mult de Ucrai­na în acest sens. Chiar dacă vor­bim des­pre orien­ta­rea pro­ru­seas­că a lui Dodon, dacă el vrea să-şi expor­te bunu­ri­le în Rusia, tre­bu­ie să le trans­por­te prin Ucrai­na. Deci depin­de de noi mult mai mult. Dar vreau să sub­li­ni­ez foar­te clar – pen­tru Ucrai­na, Mol­do­va, de ase­me­nea, este foar­te impor­tan­tă. Şi pen­tru noi, aş spu­ne, este esenţi­al ca Mol­do­va să rămâ­nă pe calea occi­den­ta­lă de dezvol­ta­re, chiar şi din moti­ve de secu­ri­ta­te, pen­tru că se poa­te lup­ta cu Rusia pe un sin­gur front, dar este foar­te difi­cil de a lup­ta cu Rusia pe două fron­tu­ri. Tre­bu­ie să luăm în cal­cul posi­bi­la for­ti­fi­ca­re a Arma­tei a 14-a din regiu­nea trans­nis­trea­nă, care poa­te să des­chi­dă al doi­lea front. Pen­tru Ucrai­na, acest lucru ar fi o lovi­tu­ră foar­te mare, aşa că ne-am dori să menţi­nem Mol­do­va pe dru­mul euro­pean, dar noi nu putem influ­enţa ale­ge­rea cetă­ţe­ni­lor Mol­do­vei, şi va tre­bui să lucrăm cu acea per­soa­nă care se va afla în frun­tea ţării. Dacă însă acea per­soa­nă va con­si­de­ra Cri­me­ea pământ rusesc, ea nu va fi salu­ta­tă de nime­ni la Kiev. Şi, pro­ba­bil, Dodon tre­bu­ie să conş­ti­en­ti­ze­ze acest lucru.

Pentru conformitate, Olga BULAT, Aliona CIURCĂ


Ediția tipărită a Ziarului de Gardă apare cu sprijinul DEPARTAMENTULUI POLITICI PENTRU RELAŢIA CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI A MINISTERULUI DE EXTERNE AL ROMÂNIEI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • Ali­na Cur­că

    Numai Re-Unirea noas­tră cu Româ­nia
    ne este Sal­va­rea de tero­ris­mul don­do­nist neo-comunist ban­di­tesc pan-mafiot
    anti-românesc, anti-unionist, anti-european.

  • tepes

    Doron gon­don