Clotilde ARMAND: „Corupţia este o cangrenă care macină sufletele oamenilor”

Interviu cu Clotilde ARMAND, activistă civică, politiciană şi manager din România

— Sunteţi inginer de profesie şi, de obicei, în cazul persoanelor împătimite de profesii tehnice întâlnim mai rar pasiunea pentru cuvinte. Iată că, recent, aţi lansat cartea intitulată „Am ales România”. De ce aţi simţit nevoia să scrieţi?

— Am simţit nevo­ia să scriu pen­tru că, într-un mod foar­te subit, am deve­nit o per­soa­nă publi­că în Româ­nia şi jur­na­li­ş­tii au înce­put să-mi adre­se­ze dife­ri­te între­bă­ri lega­te de „gră­di­na mea pri­va­tă”, de ale­ge­rea mea de a veni în Româ­nia, de fami­lia mea… Între­bă­ri la care nu voiam să răs­pund ime­di­at. Am simţit că, totu­şi, tre­bu­ia să fac ceva cu aces­te „res­tanţe” care se adu­nau în min­tea mea. Nu puteam să pro­mo­vez sin­ce­ri­ta­tea şi trans­pa­renţa, iar în ace­la­şi timp să nu răs­pund la niş­te între­bă­ri sim­ple des­pre mine, des­pre via­ţa mea. De ace­ea, am decis să-mi fac ordi­ne în gân­du­ri şi să le aran­jez într-o car­te. Nu sunt un scri­i­tor şi nu pre­tind că aş vrea să fiu. Nu fac artă. Nu sunt o artis­tă. Am scris pen­tru că voiam mul­te să spun.

Clo­til­de Armand
Năs­cu­tă la 28/06/1973, la Pointe-à-Pitre, în depar­ta­men­tul fran­cez al Gua­de­lo­u­pei, unde tatăl ei îşi înde­pli­nea obli­ga­ţi­i­le mili­ta­re, pre­dând mate­ma­ti­ca tine­ri­lor de pe insu­lă.
Mana­ger exe­cu­tiv, ingi­ner for­mat la Insti­tu­tul de Teh­no­lo­gie din Mas­sa­chu­setts şi la Eco­le Cen­tra­le Paris, cu pes­te 18 ani de expe­rienţă în mana­ge­ment şi con­sul­ting pen­tru giganţi indus­tria­li din Euro­pa şi Ame­ri­ca de Nord.
Din octom­brie 2007, mana­ger exe­cu­tiv al dis­tri­bu­ţi­ei de gaz natu­ral în regiu­nea Bucu­reş­ti. În 2009, mana­ger de pro­iect pen­tru cre­a­rea, în cadrul GDF SUEZ, a unei noi fili­a­le, Dis­tri­gaz Con­fort.
În sep­tem­brie 2010, recru­ta­tă de GDF SUEZ Ener­gie Fran­ce în Paris ca Direc­tor of Inno­va­tion & New Mar­kets, cu accent pe pro­du­cţia de ener­gie rege­ne­ra­bi­lă.
Din sep­tem­brie 2013, direc­tor gene­ral pen­tru fili­a­le­le Egis din Româ­nia, Bul­ga­ria şi R. Mol­do­va, în care lucrea­ză 200 de ingi­ne­ri pen­tru pro­iec­te majo­re de infras­truc­tu­ră.
Lim­bi­le vor­bi­te:
Fran­ce­za (lim­ba mater­nă); engle­za, româ­na (flu­ent); spa­ni­o­la (inter­me­di­ar); ger­ma­na (înce­pă­tor).

— De ce aţi considerat că este nevoie să intraţi în politică?

— Nu şti­am că intru în poli­ti­că. Cre­deam că intru într-o lup­tă la nivel local şi că o să rămân, până la urmă, aco­lo. Nu m-am gân­dit că voi avea o vizi­bi­li­ta­te atât de mare. De fapt, lupt de mult. Mereu am fost o acti­vis­tă civi­că. În repe­ta­te rân­du­ri am ieşit în stra­dă ca să lup­tăm, bună­oa­ră, pen­tru Roşia Monta­nă… Cu tim­pul, ne-am dat sea­ma că pro­tes­te­le din stra­dă nu sunt des­tul de efi­cien­te. Apoi, pri­e­te­nul nos­tru Dan Nicu­şor a cre­at Aso­ci­a­ţia „Uniu­nea Sal­va­ţi Bucu­reş­ti­ul”. A luat aceas­tă deci­zie după ce câş­ti­ga­se­ră în jude­ca­tă pes­te 90 de pro­ce­se, dar prea puţi­ne din­tre aces­te deci­zii erau şi exe­cu­ta­te. Acest lucru ne exas­pe­ra. Dan Nicu­şor a fost şi can­di­dat inde­pen­dent la Pri­mă­ria Bucu­reş­ti. A obţi­nut 9% din votu­ri, dar totu­şi nu a putut acce­de în cali­ta­te de con­si­li­er muni­ci­pal. Or, în Româ­nia, dacă nu ai un par­tid şi can­di­de­zi la ale­ge­ri, îţi tre­bu­ie de trei ori mai mul­te votu­ri decât unei for­ma­ţiu­ni poli­ti­ce. Atun­ci ne-am dat sea­ma că tre­bu­ie să facem mai mult şi să creăm un par­tid, deşi toţi eram aler­gi­ci la ide­ea de par­tid poli­tic. Aşa am fon­dat „Uniu­nea Sal­va­ţi Româ­nia”. Am can­di­dat la fun­cţia de pri­mar al Sec­to­ru­lui 1 Bucu­reş­ti la ale­ge­ri­le loca­le din 5 iunie 2016. Timp de o noap­te, am şi fost chiar pri­mar.

— Ce le-aţi spus, ce le-aţi promis alegătorilor în campania electorală?

— În cadrul cam­pa­niei le-am spus oame­ni­lor să vadă cine sunt can­di­da­ţii şi să ana­li­ze­ze ce au făcut aceş­tia în via­ţă. E mult mai impor­tant cine eşti şi ce ai făcut, decât ce pro­mi­ţi. Vedem că pro­mi­siu­ni fac mai mulţi, le fac mereu, dar nu se prea întâm­plă nimic. Atun­ci, în cam­pa­nie, am spus: uitaţi-vă cine sun­tem, uitaţi-vă ce am con­stru­it în via­ţa noas­tră şi pe asta să vă baza­ţi. Nu am venit cu niş­te pro­mi­siu­ni, ci cu niş­te valo­ri. Sun­tem o echi­pă de oame­ni care, în via­ţa noas­tră, am con­stru­it, am lup­tat mult, une­o­ri am reu­şit mai mul­te, une­o­ri mai puţi­ne. Ceea ce vom face mai depar­te va fi echi­va­len­tul celor rea­li­za­te în tre­cut. Aces­ta a fost mesa­jul nos­tru elec­to­ral adre­sat cetă­ţe­ni­lor.

— Dacă aţi fi ajuns primar, ce aţi fi vrut să realizaţi?

— Sunt mul­te pro­iec­te pe care vreau să le rea­li­zez. Voi fi pri­mar la un anu­mit moment, pro­ba­bil, în urma ale­ge­ri­lor ce vor avea loc după trei ani şi jumă­ta­te. Atun­ci am să imple­men­tez aces­te pro­iec­te. Acum, în con­si­liu, avem o tre­i­me de con­si­li­e­ri şi cerem trans­pa­renţă în tot ce se face în oraş, în ţară. Am lup­tat mereu ca pla­nu­ri­le de urba­nism deta­li­a­te să fie publi­ca­te, ca să ştim ce vor să facă auto­ri­tă­ţi­le, pen­tru că, în ulti­mul dece­niu, au fost dis­tru­se foar­te mul­te lucru­ri din Bucu­reş­ti.

— Cum se simte o femeie în politică, domeniu în care sunt, totuşi, mai mulţi bărbaţi?

— Nu-mi pla­ce să merg la dez­ba­te­ri unde sunt o gră­ma­dă de bărbaţi-politicieni. Majo­ri­ta­tea sunt atât de agre­si­vi… Per­so­nal, în antu­ra­jul lor, nu pot să mă expun, dacă nu sunt şi eu agre­si­vă, dar nu-mi pla­ce acest lucru. Să şti­ţi că sunt o feme­ie puter­ni­că, dar nu vreau să fac par­te din lumea aceas­ta de oame­ni care lup­tă ca să spu­nă o fra­ză şi nime­ni nu-i aude pen­tru că toţi vor­besc în ace­la­şi timp. De ace­ea, pre­fer să nu apar în acest mediu. Poli­ti­cie­nii, de fapt, sunt foar­te plic­ti­si­to­ri. De obi­cei, feme­i­le sunt mai direc­te şi în fra­ze, şi în acţiu­ni. Feme­i­le sunt şi mai sin­ce­re. Cred că ele se impli­că cu mai mul­tă dorinţă de a schim­ba ceva, în timp ce băr­ba­ţii se impli­că mai mult pen­tru pute­re şi pen­tru ego. Sunt gene­ra­li­tă­ţi pe care le spu­nem, dar feme­ia se gân­deş­te mai mult la vii­to­rul copi­i­lor ei şi al tine­rei gene­ra­ţii, în timp ce băr­ba­ţii se vor gân­di mai mult la ceea ce vor obţi­ne ei per­so­nal.

— Ştiţi cum „respiră” o primărie din România. Aţi cunoscut, probabil, primării şi comunităţi locale din Franţa. În R. Moldova este o problemă cu autonomia locală şi administrarea bugetelor primăriilor. Dacă aţi putea explica: cât de important este ca însăşi comunitatea şi consilierii să decidă cum trebuie să se dezvolte comunitatea? Sau, totuşi, trebuie să aştepte ordine de la Guvern?

— Cred că o con­stru­cţie se face de jos în sus, pen­tru că o soci­e­ta­te nu poa­te fi con­du­să de o eli­tă de sus. Soci­e­ta­tea actu­a­lă se dezvol­tă în toa­te dome­ni­i­le pen­tru că exis­tă o inte­li­genţă colec­ti­vă mare. Numai prin aceas­tă inte­li­genţă colec­ti­vă reu­şeş­ti să faci ceva. Într-un oraş, dacă vrei ca auto­ri­tă­ţi­le să cre­e­ze pen­tru toţi ceva mai bun, mai valo­ros, tre­bu­ie impli­ca­ţi oame­nii. Pen­tru că anu­me oame­nii sunt acto­rii aces­tui spec­ta­col, nu doar bene­fi­ci­a­ri. Ast­fel, ei se vor simţi impor­tanţi şi vor con­tri­bui mai mult. E absurd să cre­zi că un om ar putea mun­ci la fel ca o comu­ni­ta­te întrea­gă. S-a demon­strat deja: sunt mai puter­ni­ce comu­ni­tă­ţi­le în care oame­nii sunt impli­ca­ţi. Dacă oame­nii nu vor fi impli­ca­ţi în dezvol­ta­rea loca­li­tă­ţii, atun­ci nu va fi nicio ener­gie şi oame­nii nu vor fi feri­ci­ţi, res­pec­tiv, ora­şul nu se va dezvol­ta.

— În R. Moldova, avem numeroase probleme generate de lipsa de transparenţă a partidelor. Cât de important este ca partidele să fie transparente şi să reprezinte, într-adevăr, interesele oamenilor şi nu doar interese personale sau ale cuiva din umbră?

— Cum este într-un oraş, într-un sat, aşa este şi într-un par­tid. Oame­nii se vor impli­ca dacă simt că e o demo­cra­ţie ade­vă­ra­tă. Adi­că acest par­tid apa­rţi­ne fie­că­rui mem­bru. Par­ti­dul este al nos­tru, al tutu­ror, dar este şi al tău. Tu ai un cuvânt de spus şi păre­rea ta con­tea­ză. Doar aşa putem ajun­ge la ceva mai bun. Atun­ci când dis­cu­tăm, spu­nem tot ce avem de spus, chiar dacă avem păre­ri dife­ri­te. În par­ti­dul nos­tru oame­nii sunt volun­ta­ri, adi­că lucrea­ză din entu­zi­asm. Ei pot ple­ca ori­când, dacă nu ar fi ascul­ta­ţi.

— Cum este casa în care locuiţi?

— Locu­iesc într-un bloc din anii `50, care era un bloc de lux cu trei apar­ta­men­te foar­te bine con­stru­i­te. Este ampla­sat într-un car­ti­er fru­mos, numit car­ti­e­rul Capi­ta­le­lor, unde sunt ampla­sa­te aproa­pe toa­te amba­sa­de­le. Noi închi­ri­em acel apar­ta­ment. Este o locu­inţă în care stăm cu toa­tă fami­lia. Per­so­nal, nu sunt prea mult timp aca­să, dar atun­ci când sunt, ne bucu­răm de fap­tul că sun­tem împre­u­nă.

— Aţi spus că aţi fost de foarte multe ori la Chişinău. În toţi aceşti ani cum l-aţi văzut: înfloreşte sau se distruge?

— Şi una şi alta. Însă, cel mai mult se obser­vă un urba­nism ieftin, fără gust. Am impre­sia că clă­di­ri­le noi care apar sunt con­stru­i­te de oame­ni care s-au gân­dit mai mult la bani şi mai puţin la este­tic, la cul­tu­ră. Ştiu că în R. Mol­do­va sunt mulţi arhi­te­cţi şi ingi­ne­ri foar­te buni, dar nu ei au con­tri­bu­it la anu­mi­te dezvol­tă­ri imo­bi­li­a­re de aici. În Bucu­reş­ti este şi mai rău: monu­men­te­le de arhi­tec­tu­ră devin o ţin­tă pen­tru rechi­nii imo­bi­li­a­ri. Clă­di­ri­le cu o vechi­me de sute de ani sunt dis­tru­se, iar în locul lor cresc, ase­me­ni unor ciu­per­ci, clă­di­ri din fier şi sti­clă.

— Spuneaţi că aţi decis să rămâneţi în România pentru că v-a cucerit. Prin ce anume?

— Româ­nia este acum locul meu de trai. Casa mea. Via­ţa noas­tră. Româ­nia m-a întâl­nit mereu cu bra­ţe­le des­chi­se. Visul meu este ca şi copi­ii noş­tri să nu ple­ce de aici. De ace­ea, am să fac tot ce-mi stă în pute­ri ca tine­rii din Româ­nia să nu fie nevo­iţi să ple­ce din ţara lor. E un mare sacri­fi­ciu să-ţi pier­zi iden­ti­ta­tea, atun­ci când deci­zi să emi­gre­zi în altă ţară. Cunosc acest lucru din pro­pria expe­rienţă. Acum sunt feri­ci­tă că totul s-a con­stru­it fru­mos, dar, credeţi-mă, nu a fost deloc uşor la înce­put. Îmi era bine în Franţa, dar am ple­cat pen­tru că iubeam.

Vreau ca urma­şii noş­tri să aibă un vii­tor bun şi să poa­tă edi­fi­ca o lume şi mai fru­moa­să în Româ­nia. Vrei să rămâi în ţara în care îţi vezi rezul­ta­tul mun­cii, unde vezi că exis­tă meri­to­cra­ţie şi unde tu valo­re­zi ceva şi poţi con­tri­bui la dezvol­ta­rea ora­şu­lui, ţării.

De exem­plu, după răz­boi, Franţa şi Ger­ma­nia erau com­plet dis­tru­se, dar oame­nii nu au stat cu mâi­ni­le în şold şi au recon­stru­it totul, pen­tru că şti­au că vor bene­fi­cia de toa­tă aceas­tă mun­că. Însă, când ai impre­sia că, indi­fe­rent de cât de mult lucre­zi, totu­şi nimic nu se schim­bă, iar în vii­tor nu te aşteap­tă nimic bun, deci­zi să ple­ci.

— În cât timp aţi învăţat limba română? În R. Moldova sunt mulţi oameni care trăiesc aici 50 de ani şi tot nu cunosc limba…

— Am învă­ţat lim­ba româ­nă pe par­cur­sul ani­lor, mai ales în tim­pul pe care îl petre­ceam în Româ­nia. La înce­put cunoş­team lim­ba doar la nivel de supra­vi­eţu­i­re, adi­că puteam să spun ori­ce, dar nu mă simţeam prea bine când tre­bu­ia să port dis­cu­ţii mai lun­gi în lim­ba româ­nă. Însă, în ulti­mii trei ani am depus mai mult efort, am studiat-o mai minu­ţi­os şi acum am o mare plă­ce­re să dis­cut în lim­ba româ­nă şi să-i înţe­leg toa­te sub­ti­li­tă­ţi­le. Regret că nu am făcut asta mai devre­me.

— Ştiţi că avem această dispută: limba română – limba „moldovenească”, aţi văzut vreo diferenţă între limba pe care o vorbesc oamenii din R. Moldova şi cei din România? Poate nu i-aţi înţeles ce spun? Poate aţi avut nevoie chiar să apelaţi la dicţionare?

— În niciun caz. Con­si­der că aceas­tă pro­ble­mă este una ce ţine de ide­o­lo­gie, şi nu ceva real. Ast­fel de pro­ble­me exis­tă şi în Franţa, unde fie­ca­re regiu­ne are accen­tul ei şi regio­na­lis­me. Am văzut cum se vor­beş­te lim­ba fran­ce­ză în Can­a­da. Am văzut cum se vor­beş­te lim­ba engle­ză în Anglia şi în Ame­ri­ca. Am văzut cum se vor­beş­te lim­ba ger­ma­nă în sudul şi în nor­dul Ger­ma­niei. Ast­fel încât, vă spun sigur că dife­renţa din­tre lim­ba româ­nă vor­bi­tă în Româ­nia şi în R. Mol­do­va este una foar­te mică. E ace­ea­şi lim­bă, dar vor­bi­tă uşor dife­rit. Acest lucru este fru­mos. Nu am nevo­ie de un dicţio­nar ca să înţe­leg ce-mi spu­neţi (râde).

— Vorbiţi cu multă simpatie despre România. Dacă ar fi să sugeraţi top trei locuri de văzut acolo, care ar fi acelea?

— Bucu­reş­ti – este sufi­cient să te plim­bi pe aco­lo ca să simţi isto­ria ace­lor locu­ri şi cât de sufle­ti­ş­ti sunt oame­nii. Este un oraş plin de via­ţă.

Iaşi – mereu îmi apa­re ima­gi­nea lui Ale­xan­dru Ioan Cuza cum tre­ce căla­re pe cal. Am învă­ţat isto­ria Româ­ni­ei când am susţi­nut exa­me­nul pen­tru obţi­ne­rea cetă­ţe­ni­ei româ­ne, în 2015.

Satul Măgu­ra – este un loc fru­mos, unde îmi duc fami­lia din Franţa, atun­ci când ne vizi­tea­ză. Car­pa­ţii sunt o mare comoa­ră a Româ­ni­ei, care tre­bu­ie păs­tra­tă.

— Ce părere aveţi despre Brexit şi această mişcare anti-UE?

— Să şti­ţi că, în Româ­nia, nu exis­tă vre­un par­tid care să nu cre­a­dă în UE. Sunt foar­te puţi­ni româ­ni care nu ar fi pro-europeni şi aces­ta nu este un cal­cul mes­chin. UE tre­bu­ie să rămâ­nă uni­tă. Eu cred într-o UE nu doar la nivel eco­no­mic, dar şi la nivel de valo­ri euro­pe­ne. Cu toa­te aces­tea, con­si­der că Euro­pa de Vest poa­te învă­ţa mul­te şi de la Euro­pa de Est, cum ar fi par­tea aceas­ta de suflet. Da, da. Euro­pa de Est nu e atât de mate­ria­lis­tă, şi aici vor­besc de popor, nu de oli­gar­hii căro­ra nu le pasă de Euro­pa şi de nime­ni. Ei nu-l au nici pe Dum­ne­zeu.

— În toate discursurile şi interviurile dvs. vorbiţi despre corupţie. De ce consideraţi că trebuie să luptăm cu acest viciu?

— Lup­tăm cu coru­pţia, pen­tru că ea uci­de. Asta s-a văzut foar­te clar în cazul tra­ge­di­ei de la Clu­bul Colec­tiv. Asta se vede clar în toa­te spi­ta­le­le din Româ­nia. Ceea ce înseam­nă că medi­ca­men­te­le care sunt nego­ci­a­te la niş­te preţu­ri spe­ci­a­le sunt lua­te din fir­me­le din sis­tem şi reex­por­ta­te pe alte pieţe din Euro­pa, la un preţ mult mai mare. Ast­fel, copi­ii sau bătrâ­nii nu mai au acces la aces­te medi­ca­men­te. Iată de ce coru­pţia uci­de. Coru­pţia dis­tru­ge şi comu­ni­ta­tea. Tine­rii nu mai au încre­de­re în stat şi decid să ple­ce, să-l aban­do­ne­ze. Coru­pţia dis­tru­ge moral o comu­ni­ta­te întrea­gă, devii şi tu ten­tat să par­ti­ci­pi la acest sis­tem, ca să obţii şi tu une­le bene­fi­cii. Coru­pţia coru­pe mai depar­te. Coru­pţia este o can­gre­nă care maci­nă sufle­te. Coru­pţia dis­tru­ge o ţară întrea­gă.

Pentru conformitate, Ziarul de Gardă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. tolea mereuta

    Buna lec­tie de lim­ba roma­na de la o frantuzoaica,poate fi un exem­plu pen­tru ruso­fo­nii de la noi care nu stiu lim­ba de stat dupa zeci de ani,iar cu corup­tia daca cu ea se lup­ta doam­na aceas­ta in Romania,oare la noi ce ar face,ca la noi este cred mai rau ca in Romania,Ofrantuzoiaca roman­ca ne da o lec­tie de lim­ba si de patri­o­tism ,pe care la noi nu o gasim la lulti,mai ales la cei care au ceta­te­nia moldoveneasca,nu ne stiu lim­ba si ne fal­si­fi­ca si pre­zen­tul cre­ind un popor moldovean,o lim­ba mol­do­ve­neas­ca si cel mai rau o alta istorie,asa zisa Isto­rie a Moldovei,diferita de Isto­ria Roma­ni­lor care este isto­ria popo­ru­lui roman din care facem par­te si noi,,

  2. Corup­tia uci­de intra­de­var !! rezul­ta­te­le din paca­te sa vad in roma­nia unde sta­tul nos­tru tre­ce cu vede­rea pes­te une­le lucru­ri , foar­te bine vor­bi­ta lim­ba roma­na veni­ta de la o fran­tu­zoai­ca . Isto­ria ne lea­ga de voi fra­tii nos­trii mol­do­ve­ni !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *