Străini în Republica Moldova
Vin sărbătorile naţionale şi, peste câteva zile, Chişinăul s-ar putea umple de turişti străini, nerăbdători să descopere cum oare arată un stat tânăr, de doar 25 de ani. Marea curiozitate ar putea să-i aducă pe la noi chiar şi pe cei mai sedentari europeni, americani, canadieni sau africani. Mulţi, probabil, ar vrea să cunoască acest stat foarte tânăr, şi să-l compare, poate, cu statele lor de origine. Aşa cum ne merge vestea de gazde extrem de ospitaliere, străinii pot fi şi mai aventuraţi să cunoască nişte oameni primitori, în condiţii de criză economică extremă din ţara lor.
Ei, oaspeţii, ar trebui să ştie, totuşi, că pe lângă curiozitate, ar trebui să se înarmeze şi cu multă prudenţă, pentru că, la vârsta de 25 de ani, R. Moldova a devenit un tărâm periculos nu doar pentru propriii cetăţeni, pentru care nu înseamnă aproape nimic să omoare o mamă, un prunc, să jefuiască o biserică sau să violeze o bătrână, ci şi pentru străini.
Fiecare dintre ei, cei veniţi la sărbătorile tânărului stat, va trece prin Aeroportul Internaţional Chişinău. S-ar putea să aibă noroc şi, în aceste zile, să nu fie deranjaţi de angajaţii Serviciului Grăniceri sau ai Serviciului Vamal, jinduind vreo recompensă ilicită, fiind lăsaţi să străbată paşnic toate zonele de control. Cu siguranţă, însă, oaspeţii Moldovei independente vor trece mult mai greu de serviciile de transport, la care vor trebui să recurgă ca să plece din Aeroport spre Chişinău sau spre alte localităţi ale R. Moldova. În primul rând, dacă ajung în Aeroport pe la 22.00, nu mai pot miza pe vreo rută de transport public. Singurul maxi-taxi, nr. 165, circulă doar până la 21.55, iar singurul autobuz rapid „A” – până la 19.00. Taxiurile ar fi singura soluţie care le-ar rămâne, iar acestea, nu se ştie cum şi cine a calculat, oferă servicii la preţuri mai mari decât în raza oraşului Chişinău.
În al doilea rând, chiar de la primii kilometri parcurşi de la Aeroport spre capitală, oaspeţii vor simţi disconfortul drumurilor europene din Moldova. Ei îşi vor zice că drumurile o fi fiind mult mai bătrâne decât statul şi că, statul, fiind extrem de tânăr, nu-l duce capul la construcţia şi reparaţia drumurilor. Unora, drumurile le-ar părea exotice, dar totul până s-ar ciocni de problema ambuteiajelor, atât de familiară nouă, şi atât de neînţeleasă pentru cei veniţi din alte civilizaţii.
În ultimele zile, noi, localnicii, trecem printr-un adevărat calvar şi nimănui nu-i pasă de orele pierdute în drum, de întrevederile ratate şi de nervii noştri întinşi la limită. Administraţia capitalei pare invizibilă, iar aşa-zisele reparaţii ale drumurilor par să fi ajuns fără control. E atât de insuportabilă fiecare zi de august trăită în Chişinău, încât oamenii încep să creadă că cineva, din anturajul primarului, îl urăşte pe acesta extrem de mult, atât de tare, încât le face zile negre orăşenilor ca, în consecinţă, să prindă ură şi aceştia. Haosul de pe drumuri e unul nemaiîntâlnit în cei 25 de ani de Independenţă, iar astăzi chişinăuienii sunt tot mai determinaţi să renunţe şi la sărbători, şi la zile libere, pentru a-şi odihni nervii şi a recupera din energiile pierdute pe drumurile Chişinăului.
Să revenim la cei care, poftiţi din tot sufletul să ne viziteze Moldova, vor ajunge atât de obosiţi de drumuri hopuroase, blocaţi în ambuteiaje, minţiţi de taximetrişti, jecmăniţi de hotelieri, care ţin preţuri extrem de mari, mai mari decât cele europene, pentru servicii îndoielnice. Ei vor cunoaşte haosul din comerţ, preţurile exorbitante, de zeci de ori mai mari decât cele de piaţă, pentru unele produse, servite în restaurante de lux. Vor vedea vagabonzi flămânzi şi poliţişti obraznici. Într-un moment, poate chiar în toiul sărbătorii, ei, oaspeţii, se vor simţi nişte străini inutili, aşa cum, de altfel, ne simţim, tot mai des, şi noi, cei de acasă.
