Secretele occidentale anticorupţie
Criza politică şi economică, dar şi protestele fără sfârşit dezvăluie, încă o dată, lipsa educaţiei cu privire la valorile şi tradiţiile europene. De mai bine de zece ani, se varsă fonduri enorme pentru ”educarea tineretului” în spiritul organizaţiilor finanţatoare. Naivitatea a constat în a crede că, dacă finanţarea vine din Occident, valorile colportate tineretului de la noi ar fi egale cu cele vestice tradiţionale.
Dacă vrem să ştim prin ce s-a deosebit Occidentul, timp de secole, de imperiile orientale, ca şi Rusia, nu putem ignora aportul liberalismului clasic: proprietatea privată legitimă şi protejată, limitarea influenţei statului în societate, individualismul moral, economia de piaţă.
Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice a dispărut exemplul cel mai eclatant pentru absurditatea comunismului şi a socialismului. Acum, rămân doar Coreea de Nord şi Cuba pentru a discredita fanii colectivismului. În lipsa contrastului dintre capitalism şi socialism (accentuat, mai degrabă retoric, de politicieni vestici precum Thatcher sau Reagan), socialiştii occidentali profită de amnezia istorică pentru a-şi înainta megaproiectele colectiviste. Bineînţeles, le îmbracă în ambalaj ”modern”: avem nevoie de socialism pentru a salva climatul, pentru ”sustenabilitate”, pentru a propovădui doctrine religioase ”new age”, pentru egalitate de gen, pentru eliminarea sexismului etc.
”Experţii” în ”democraţie şi drepturile omului”, trimişi la noi prin diferite programe de dezvoltare, în marea lor majoritate, nu sunt adepţi ai liberalismului clasic, ci profită deschis de schemele occidentale de impozitare pentru a-şi permite salarii şi condiţii de muncă academică privilegiate. ”Soluţiile” lor pentru orice problemă sunt uşor de prevăzut: mai multă integrare europeană, fortificarea structurilor birocratice mondiale, ”consolidarea” (= mai multă putere monopolistă) statului.
Cine nu urmăreşte atent presa occidentală, ar putea trăi după o nouă cortină de fier informaţională. De fapt, în SUA şi Europa are loc actualmente o adevărată renaştere a tradiţiilor vestice. În SUA, sunt reactivitate tradiţiile constituţionale ale nulificării: anual, statele americane înaintează sute de iniţiative pentru a relua puterea locală sau regională din mâinile guvernului federal de la Washington, soldate cu succes; se răspândeşte fenomenul nulificării din partea juraţilor (jury nullification), prin care juraţii nu doar stabilesc vinovăţia unui inculpat, ci au şi dreptul să respingă o lege ca atare.
În contextul hărţuirilor sexuale în creştere, în oraşele occidentale se organizează grupuri de pază civice, care patrulează noaptea străzile; după ce monopolistul în cauză, poliţia, s-a dovedit incapabil de a asigura siguranţa cetăţenilor, chiar în puncte centrale ale oraşului.
Se încearcă cu toate forţele de a discredita toate aceste iniţiative, prin a arăta spre extremiştii de dreapta, care deseori infiltrează astfel de grupări. Dar, un lucru este evident, începutul sec. XXI demonstrează eşecul sectorului privat: crizele monetare, migraţia în masă, intervenţionismul militar, economia în prag de faliment. Peste tot se vede amprenta birocraţiilor, care, cu mâna rece a statului (şi a organizaţiilor suprastatele), au încercat să planifice sau să ”ajusteze” economia şi societatea.
Aşa cum soluţia pentru falimentul Uniunii Sovietice nu a fost de a crea o suprastructură socialistă împreuna cu China, Coreea de Nord şi Vietnam, la fel şi în lumea actuală, ideea de a compensa corupţia şi ineficienţele naţionale printr-un mecanism monopolist, ierarhic superior, compus din aceiaşi reprezentanţi naţionali, e absurdă. Istoria arată că bunăstare, libertate şi pace există atunci când sectorul privat şi voluntar sunt în creştere, şi nu invers.
