Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Minciuna din 2009 a răbufnit…

Minciuna din 2009 a răbufnit în 2016

Ţineţi minte cum a început totul atunci? Cu proteste stradale, cu nemulţumiri. Eram sătui în primul rând de obscuritatea guvernării comuniste, de faptul că deciziile se luau pe ascuns, că în funcţii publice importante ajungeau doar oamenii obedienţi regimului, că banii publici ajungeau în conturi private, că licitaţiile publice erau trucate, că nu aveam acces la informaţii, că Guvernarea ura presa liberă şi suprima activiştii, că businessul era gâtuit. Ultima picătură fusese campania electorală, cea din martie 2009. Bani murdari cheltuiţi pentru procurarea de voturi, concerte electorale pentru amăgit alegătorii, politicieni obscuri, fără educaţie, fără performanţe, aduşi în Parlament cu hapca.

În aprilie 2009 ni s-a părut că am scăpat de vechiul şi hidosul regim comunist şi că la putere au venit politicieni noi, pro-europeni. Am avut aşteptări care s-au transformat în dezamăgiri.

Am aşteptat ca preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, şi prim-ministra Zinaida Greceanîi să fie calificaţi direct responsabili de instigare la crimă şi inacţiune în noaptea marii torturi din 8 aprilie 2009. Dar am văzut perpetuarea lui Voronin în Parlament până în prezent, dar şi evoluarea comunistei Greceanîi în chip de socialistă aproape europeană.

Am aşteptat ca poliţiştii torţionari să fie pedepsiţi conform legii. Au urmat câteva procese tărăgănate. Nici poliţiştii torţionari, nici Papuc, Botnari, Gumeniţă, Corduneanu – nu au suportat pedepse care să redea cetăţenilor încrederea în supremaţia legii. Ieri, la Curtea de Apel a fost examinată din nou, al şaselea an la rând, cauza fostei parlamentare Valentina Cuşnir împotriva lui Petru Corduneanu, fostul şef de direcţie la Comisariatul de Poliţie Chişinău. În aprilie 2009 Valentina Cuşnir, parlamentară, a ajuns la spital cu multiple răni şi fracturi, cauzate tocmai de către cei care ar fi trebuit să o apere. Ieri, şedinţa a fost din nou amânată.

Tot ieri, unul dintre poliţiştii surprinşi de reporteri în 2009 că, fiind îmbrăcat în haine civile, răpea tineri din spatele clădirii Guvernului şi îi ducea în direcţii necunoscute a fost avansat, fiind felicitat de noua conducere a MAI.

Scenariile au început a se repeta. Mai întâi clasa politică (nouă, auto-denumită pro-europeană) a acaparat puterea parlamentară, contrar voinţei alegătorilor exprimată în noiembrie 2014, construind o platformă obscură, prin procurare de voturi şi prin traseism politic. Apoi au numit un Guvern, într-un mod la fel de obscur, provocând nemulţumirea oamenilor. Apoi au lăsat nemulţumiţii să protesteze în faţa Parlamentului, provocându-i să intre să strice 2 uşi. Apoi au deschis dosare penale la alegere, declarând cheltuieli umflate fără un raport financiar public.

Între timp, Guvernarea care se face vinovată nu de stricarea a două uşi la Parlament, ci de dispariţia unui miliard din 3 bănci, nu e pedepsită şi e la putere.

Aşa, am ajuns exact acolo de unde am pornit în aprilie 2009. Acum avem iar proteste stradale, nemulţumiricauzate de obscuritatea guvernării, de deciziile luate pe ascuns, de banii publici spălaţi, de licitaţiile trucate, controlul politic asupra televiziunilor, de suprimarea activiştilor. Toate s-au întâmplat după o campanie electorală cu bani murdari cheltuiţi pentru procurarea de voturi, concerte electorale pentru amăgit alegătorii, politicieni obscuri, fără educaţie, fără performanţe, aduşi în Parlament cu hapca.

O putere venită în Parlament cu cântăreţi aduşi de la Moscova, plătiţi pe sub masă, culcaţi la Nobil fără bon de plată, nu este transparentă, deci nici adecvată. Cei care protestează acum, în faţa acestei puteri obscure, autoinstalate în Parlament, dar care, de asemenea, îşi fac concerte şi chiolhanuri politice, îşi cumpără susţinători fără bon de plată – tot nu sunt demni să le ia locul.

Mai rău e că această hoardă, din Parlament şi de prin jurul lui, nu-i înghite pe cei mai transparenţi, mai educaţi, tăvălindu-i prin noroi, ca să iasă ei mai albi.

Pe pagina web a Maiei Sandu, unpaspentru.md, este o rubrică care se numeşte ”Cheltuieli efectuate”. Acolo, sunt trecute toate cheltuielile pe care le-a suportat acest grup de la lansarea proiectului, cu descriere detaliată: 330 USD, 500 de euro şi 14000 de lei, pentru transport, chirie, pagină web.

În scurta sa activitate de constituire a unei mişcări politice noi, proiectul Maia Sandu pare să fie cel mai râvnit de obscurii puterii: i-au creat şi o pagină web falsă, şi cont fals de Twitter, şi ştiri false. Cum să le deosebeşti pe cele false de cea originală? Simplu: prin lipsa rubricii ”Cheltuieli efectuate”.