La saună cu Maia Sandu
Nu se mai termină. Politica moldovenească e ținută captivă în mâinile câtorva bărbați care iau decizii în limita priceperii, intereselor și necesităților lor. Așa au fost toate alianțele de după 2009. Așa a fost și în timpul Uniunii Sovietice – chestiunile de stat erau rezolvate de o gașcă de bărbați adunați la guvernare după principii politice și departe de valorile profesionale.
Există multe exemple de decizii politice luate în saună. Fostul lider sovietic Nichita Hrușciov e probabil cel mai citat exemplu, după ce a mers să îl feleicite pe omologul său finlandez cu ocazia zilei de naștere la saună. Era în 1960, era în toi războiul rece și Hrușciov cu Kekkonen s-au aburit la saună până dimineața. După care, relațile sovieto-finlandeze au prins a se încălzi.
De atunci, s-au schimbat multe. Deciziile politice în Finlanda, țara saunelor, nu se mai iau la baia cu aburi. Deși sunt saune practic în toate instituțiile, inclusiv în oficiile zgârie-nori (chiar și redacțiile au saune), politica nu se mai face la baie. Actualmente, Guvernul de la Helsinki este condus de 11 femei și 8 bărbați. Și în Suedia alăturată 64 la sută din pozițiile de top din administrația centrală și locală sunt ocupate de femei. La fel și în Danemarca. Aceste state sunt pe primele poziții în lume în ceea ce privește calitatea vieții, securitatea financiară, dar și fizică a cetățenilor.
La Chișinău, câțiva bărbați se adună și negociază. În obscuritate. Împart fotolii, locuri în guvern, bugete, beneficii, interese. Cei care negociază sunt lideri de partid. Au și femei în partid, dar nu le prea invită la negocieri. Pentru că ei decid pe cine iau în partid, pe cine iau la saună. Chiar dacă negociază îmbrăcați, cu ași prin mâneci, prezența unor femei la negocieri i-ar face să se simtă vulnerabili, de parcă ar fi dezbrăcați.
Ultimele negocieri au fost ca și cele anterioare, tăinuite, fiecare bărbat politic se străduia să ia ministerele în care se învârt bani, justiție, putere de decizie. Jonglau cu fotoliile, ca și cum se jonglează la piață cu portocalele. Și cetățenii de afară, deopotrivă, bărbați și femei, comentau în derivă, ca pe vremea sovietică, în obscuritate, oare ce înseamnă cuvântul rătăcit de la negocieri?
Intransparența totală a acestor negocieri de politicieni compromiși putea fi trecută cu vederea, căci orice decizie ar lua, credibilitatea lor oricum e redusă și nimic, aparent, nu le-o poate crește, nici măcar spălatul cu regularitate la saună. Dar, există câteva, doar câteva lucruri bune în Moldova, pe care liderii politici le puteau strica, și aceastea sunt puținele care au rămas, care unesc și solidarizează cetățenii. Și care-i mai țin în Moldova.
Un monument al succesului alianțelor post-2009 stă la Ministerul Educației. Maia Sandu i-a convins pe toți, prin cuvinte puține, că în luni puține se poate face foarte mult, se poate face practic tot ca schimbarea să fie ireversibilă. Dacă Maia Sandu nu ar fi avut șefi de guvern și colegi de Parlament care iau decizii doar în abureală privată, schimbarea era de mult până la capăt.
Maia a devenit astfel foarte incomodă. Pentru toți bărbații din sauna politică moldovenească. Cum adică, ei se aburesc, se înfierbântă, decid, și ea înregistrează succese? S-a găsit soluția. Ministerul de care nu avea nimeni dreptul moral să se atingă, Ministerul Educației, acum a fost scos, practic, primul la licitație. Negocierile din saună s-au făcut în așa fel, ca Maia să nu mai aibă loc. Era poate singura problemă pe care o aveau liderii politici moldoveni. Și ei cred că au reușit să o rezolve. Ei cred. Căci sauna e izolată fonic, și nu se prea aud nemulțumirile de afară. Dar la ușa saunei e foarte cald, și multă lume cu mături.
