Iar vin italienii
August. În Moldova revin ”italienii”. Emigranţii, adică. Nu ştim câţi au plecat şi câţi au rămas. Căci oamenii pleacă în fiecare zi, dar îi numărăm o dată la 10 ani. Ultimul recensământ a avut loc cu 2 ani în urmă, dar abia sunt evaluate jumătate dintre anchete. Peste doi ani, când poate se va termina număratul anchetelor, va trebui să începem pregătirea noului recensământ. Dar poate nu va mai fi nevoie de recensământ, căci vom fi atât de puţini, încât vom putea să ne numărărm fără a cheltui bani pe statistici.
Ziceam că vin ”italienii”, adică cetăţenii noştri, fraţii, surorile, mamele, verişorii plecaţi în Italia, sau în Franţa, sau în Spania, Portugalia. Acolo e sezonul concediilor, şi ei, o parte dintre ei, în loc să îşi ia o pauză pe oricare dintre ţărmurile UE, decid să vină în Moldova.
Moldova beneficiază financiar după aceste vizite: orice ”emigrant” revenit pe câteva zile cheltuie aici 1-2 mii de euro fără să clipească. O cutie de vopsea să împrospăteze ferestrele, o pungă cu medicamente pentru o rudă bolnavă, o vizită la doctor sau o taxă la facultate, o maşină în chirie, o vizită la piaţă, un cadou-două-trei pentru situaţii neprevăzute, o ieşire la pizzerie cu neamurile. Deci, Moldova ar trebui să îi aştepte, să îi îmbie, să îi captiveze. Chiar dacă nu vin aici pe mult timp, ar trebui să se facă atrăgătoare, ca ei să revină în scurte vizite mai des. O mie de emigranţi reveniţi în vacanţă, 1000000 de euro cheltuiţi în Moldova. Două-trei mii de emigranţi, 2-3 milioane.
Să vedem ce-i aşeaptă pe ”italieni” în această vară în draga şi multpătimita Moldovă: preţurile la lactate, ulei, pâine, carne au crescut. Nu s-au scumpit doar sfecla şi piersicile, dar omul are nevoie şi de altceva. Hainele şi încălţările sunt mai scumpe decât în UE, precum au fost. Salariile au rămas mici precum au fost. Şi locurile de muncă s-au încuiat, deci neamurile şomere au nevoie de mai multă asistenţă.
Taman în august trebuia să se instituie acest moratoriu asupra locurilor de muncă la stat. Taman atunci când cele câteva zeci de mii de absolvenţi ai universităţilor din Moldova îşi caută de lucru, instituţiile publice îşi trag obloanele. Taman atunci când începe un nou an şcolar şi vreun tânăr pedagog ar accepta să muncească alături de duzina de învăţători-pensionari care se chinuie prin sate, aflăm că n-au dreptul la muncă. Cele 4500 de locuri vacante în instituţii de stat au fost blocate ca să se economisească 4% din buget. Dar 4500 de tineri angajaţi înseamnă de fapt o investiţie mult mai mare. Această hotărâre e ca o invitaţie directă să plece, cu tot cu rudele revenite în vacanţă, nu?
Între timp, cei reveniţi acasă află de la televizor că la Parlament nu se fac optimizări. Deputaţii sunt în vacanţă, la fel şi mulţimea de secretari, consilieri, consultanţi. Şoferii şi maşinile lor. Ce-ar fi fost să se optimizeze garajul Parlamentului? Dar numărul de consultanţi aduşi de prin partide obscure? Nu, toţi aceştia rămân la întreţinere bugetară. Optimizările bugetare se fac în spitale, unde medicii sufocaţi de numărul mare de pacienţi află că alţi medici nu vor fi angajaţi.
Zilele trecute am primit un mesaj de la Haga. Fostul şef al misiunii OIM de la Chişinău păstrează în ramă paginile de ZdG cu un interviu despre migraţie, intitulat ”Lupii vin când oamenii pleacă”. Se referea şi la satele depopulate, unde se adună animale libere, inlclusiv lupi. Uneori am impresia că puţinii care au mai rămas în Moldova sunt o specie de lupi. Tot mai înrăiţi, mai neîncrezători, mai însinguraţi. E adevărat, oamenii pot supravieţui în orice condiţii, dar nu atunci când au şansa să plece.
Aproape de finalul vacanţei moldoveneşti, ţi-i şi ruşine să vorbeşti cu oaspeţii ”italieni”. Arată sufocaţi, estorcaţi, umiliţi, învinşi. La anul nu se ştie dacă vor mai veni. Dacă nu se schimbă lucrurile, mai bine îşi iau copiii sau părinţii, sau pe cine mai au – încolo. Minus un emigrant în vacanţă – minus 1000 de euro. Minus 1000 de emigranţi – minus un milion de euro. Şi minus milioane de euro remitenţe. Şi minus alţi potenţiali plătitori de taxe, care ar întreţine Guvernul cu toate deciziile sale. Poate aşa e mai bine?
