Dosar de omor în cazul Gabrielei Patrașcu

Tânăra de la Medi­cină, dis­pă­rută pe 11 ianu­a­rie și găsită moartă peste 10 zile, în Codrii Orhe­iu­lui, voia să tră­i­ască. În decem­brie, cu ceva timp îna­inte de dis­pa­ri­ție, pe o rețea de soci­a­li­zare, Gabriela pos­tase o poză făcută într-un amurg, la mar­gi­nea unui câmp înflo­rit, scri­ind: „Dor de vară”. La 20 decem­brie, și-a schim­bat poza de pro­fil, pos­tând una tot cu dor de vară. Câteva zile mai târ­ziu, dis­tri­buia infor­ma­ții des­pre un con­curs în cadrul căruia ori­cine putea primi o carte („Dra­gos­tea durează trei ani”, „De vorbă cu Emma”) sau o sti­clă de Pur­cari.

Gabriela a dis­pă­rut într-o zi de luni, 11 ianu­a­rie, iar cău­tă­rile ofi­ci­ale ale tine­rei au înce­put mult mai târ­ziu. Până atunci, zile în șir, doar fami­lia și pri­e­te­nii erau în alertă. De fapt, exact așa se întâm­plă de fie­care dată când cei apro­pi­ați încearcă să mobi­li­zeze poli­ția în legă­tură cu dis­pa­ri­ția unui om. Indi­fe­rent de situ­a­ție, cere­rile sunt recep­țio­nate doar dacă, timp de trei zile, cel dis­pă­rut nu revine. Dar câte se pot întâm­pla în trei zile cu un bol­nav, cu un dis­pe­rat, cu o per­soană aflată în stare depre­sivă, dar mai ales cu o per­soană seches­trată de rău­vo­i­tori?

În cele 10 zile și nopți cât a lip­sit Gabriela, timp în care părin­ții și pri­e­te­nii au răsco­lit câteva par­curi din Chi­și­nău și au pos­tat mai multe anun­țuri pe rețele de soci­a­li­zare, des­co­pe­ri­sem un mesaj rămas necon­tra­zis. Cineva scria cu amă­ră­ciune: „Dacă ar fi dis­pă­rut copi­lul vre­u­nui dem­ni­tar, sau al unei per­soane cu bani, cău­tă­rile ar fi înce­put ime­diat. Dacă dis­pare un oare­care, cine, decât părin­ții, îl mai caută, îl mai așteaptă?”. Poate con­tra­zice astăzi, cineva, acest mesaj? Poate spune vreun dem­ni­tar că ar fi nea­de­vă­rat? Nu cred că cel care a scris s-o fi gân­dit cu rău­tate la vreun even­tual dem­ni­tar sau copil de dem­ni­tar dat dis­pă­rut. Mai degrabă el a vrut să spună că ori­cine în acest stat ar tre­bui să bene­fi­cieze de tra­ta­mente egale, să pro­fite de ace­leași resurse, în ast­fel de cir­cum­stanțe.

Dacă Gabriela a vrut să tră­i­ască, dacă aștepta cu dor vara, dacă era o stu­dentă bună la Medi­cină, de ce nu mai e în viață? Abia în ziua în care a fost găsită moartă, în inter­net au apă­rut câteva cap­turi de pe came­rele de supra­ve­ghere, în care Gabriela mer­gea prin oraș, pro­ba­bil pe la Buiu­cani. Dacă ase­me­nea cap­turi ar fi fost făcute publice ime­diat după dis­pa­ri­ția sus­pectă a fetei, poate lucru­rile nu ar fi avan­sat atât de tra­gic. S-ar putea că sunt mai multe ima­gini, s-ar putea că, în unele din­tre aces­tea, Gabriela e înso­țită de cineva. S-ar putea că, pe ace­eași cale, ar fi fost posi­bil să se afle cum anume și când a ajuns în Codrii Orhe­iu­lui. Sin­gură sau for­țată de cineva?

Când a fost des­co­pe­rit cada­vrul, tatăl Gabrie­lei a adre­sat o între­bare sur­prin­ză­toare, pe fun­da­lul ver­siu­nii de sui­cid, vehi­cu­lată de poli­ție: Cum s-ar fi putut urca atât de sus? Ieri, l-am între­bat cât de îna­ltă era cre­anga ace­lui copac.

„Vreo 4 metri înăl­țime”, ne-a spus băr­ba­tul îndu­re­rat. Gabriela avea 1,6 metri înăl­țime.

Nu știu dacă a auzit cineva această între­bare, extrem de logică, a unui părinte mut de durere. Poate că da. Ieri, dl Patrașcu ne-a spus că, totuși, poli­ția încearcă să exa­mi­neze și ver­siu­nea unui omor, nu doar cea de sui­cid.

De alt­fel, sin­gu­rul argu­ment al anche­ta­to­ri­lor, legat de un posi­bil sui­cid al Gabrie­lei, era un citat, medi­a­ti­zat de stu­dentă pe rețe­lele de soci­a­li­zare:

„Nu ştiu dacă aţi trăit vreo­dată o ase­me­nea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâl­pâie, gata să se stingă. Stai cu ochii des­chişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gân­deşti la nimic decât la pro­pria ta obo­seală de a trăi şi de a muri. Răs­tig­nit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pen­tru niciuna din­tre ele. Parcă plu­teşti în derivă şi aşte­pţi să fii arun­cat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal”.

Anche­ta­to­rii au cre­zut că ea l-a scris, că ar fi un fel de „bilet” de adio. Au citit și nu și-au mai pus între­bări. De alt­fel, domni­lor anche­ta­tori, e un frag­ment dintr-un eseu de-al lui Octa­vian Paler, deve­nit viral în inter­net. Da, e des­pre viață și moarte, dar nu și des­pre sui­cid.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

  • tara­sov ion

    Un om de 1,60 nu poate sa-si puna o fran­ghie la 4 m singur,decat cu scara sau aju­tat de cineva,iar acel cineva este cri­mi­na­lul pe care se pare ca nimeni nu vrea sa-l gaseasca,dar la morga nu s-au vazut alte urme sau ce a man­cat sau ana­liza fica­tu­lui pt,a vedea daca avea alcool sau droguri,dar a facut poli­tia sau pro­cu­ra­tura asa ceva?E usor sa spui s-a sinucis,dar cei 4m con­tra­zic ideea TOTAL,asa cred eu pe logica si pe ome­nie,,,

  • Ciub­o­taru Sve­tlana

    In plus la toate, mii­nile fetei erau ridi­cate, oche­la­rii pe ochi, un om
    cind isi pune capat zile­lor sarind din copac(ceea ce e absurd sa te
    ridici la 4 m ) oche­la­rii ar fi cazut, coloana ver­te­brala s-ar fi
    intins, rupt sau ceva de genul acesta, medi­cul legist a con­sta­tat ca
    coloana ver­te­brala nu era nici rupta nici intinsa. Si sarind din copac,
    dindu-ti rasu­fla­rea mii­nile sunt lasate in jos, e nor­mal. Gabi nu putea
    face una ca asta, ea a fost omo­rita apoi aga­tata de copac. Aici sunt
    multe semne de intre­bare, multe nu se leaga. De ce nu au luat ampren­tele
    de pe geanta fetei si tele­fo­nul mobil? Cred ca Poli­tia nu ia in cal­cul multe lucruri,
    sau nu vrea sa ia vrind mai repede sa inchida dosa­rul, nu se gin­desc ca vor mai fi
    vic­time, ca vor mai fi parinti indu­re­rati si dis­pe­rati. Cum lucreaza
    Poli­tia , oameni buni?! Ca ne este frica de copiii nos­tri!

  • Rina Bors

    Doamne fereste sa-ti ieie cineva zilele!!! Si poli­tia noas­tra nu lucreaza deloc… Doar k akuma sunt din ce in ce m multe cazuri kind uci­ga­sii askund crima prin “stran­gu­lare”, ca sa cre­ada toti cai sinui­cid. Si nu poti avea incre­dere delok in poli­tie. Fra­tele meu la fel a fost ucis apoi la ani­nat pe copak ca s cre­ada toti kai sinui­cid. Sunt deja 6 luni si totusi nu mai sunt ares­tati uci­ga­sii, kiar daka toata lumea ii kunoaste. Chiar comi­sa­rul Rea­boi de la Ris­cani, a askuns o kar­tela tele­fo­nica a fra­te­lui, tot poli­tia a sters ape­lu­rile toate, isto­ria kum intri pe inter­net de pe mobi­lul fra­te­lui dece­dat. A askuns si inre­gis­tra­rile video de la un maga­zin unde era ku pri­e­te­nii lui ku kiteva ore ina­inte de a fi ucis. Toate aste inka­l­kari au fost fakute de mina POLITIEI Ris­cani (comi­sa­rul Rea­boi si bine-cunoskutu REGE pe fals in doku­mente ofi­ter de urm. penala Guz­nac…

    Asa k oameni buni, kiar daka pe telef au fost acce­sate pagini de inter­net, cereti de la orange sau Mdcell s va arate nume­rele sunate, si mai cereti exper­tiza inko data caci cine stie ce sa intim­plat ku ade­va­rat….