Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dosar de omor în cazul…

Dosar de omor în cazul Gabrielei Patrașcu

Tânăra de la Medicină, dispărută pe 11 ianuarie și găsită moartă peste 10 zile, în Codrii Orheiului, voia să trăiască. În decembrie, cu ceva timp înainte de dispariție, pe o rețea de socializare, Gabriela postase o poză făcută într-un amurg, la marginea unui câmp înflorit, scriind: „Dor de vară”. La 20 decembrie, și-a schimbat poza de profil, postând una tot cu dor de vară. Câteva zile mai târziu, distribuia informații despre un concurs în cadrul căruia oricine putea primi o carte („Dragostea durează trei ani”, „De vorbă cu Emma”) sau o sticlă de Purcari.

Gabriela a dispărut într-o zi de luni, 11 ianuarie, iar căutările oficiale ale tinerei au început mult mai târziu. Până atunci, zile în șir, doar familia și prietenii erau în alertă. De fapt, exact așa se întâmplă de fiecare dată când cei apropiați încearcă să mobilizeze poliția în legătură cu dispariția unui om. Indiferent de situație, cererile sunt recepționate doar dacă, timp de trei zile, cel dispărut nu revine. Dar câte se pot întâmpla în trei zile cu un bolnav, cu un disperat, cu o persoană aflată în stare depresivă, dar mai ales cu o persoană sechestrată de răuvoitori?

În cele 10 zile și nopți cât a lipsit Gabriela, timp în care părinții și prietenii au răscolit câteva parcuri din Chișinău și au postat mai multe anunțuri pe rețele de socializare, descoperisem un mesaj rămas necontrazis. Cineva scria cu amărăciune: „Dacă ar fi dispărut copilul vreunui demnitar, sau al unei persoane cu bani, căutările ar fi început imediat. Dacă dispare un oarecare, cine, decât părinții, îl mai caută, îl mai așteaptă?”. Poate contrazice astăzi, cineva, acest mesaj? Poate spune vreun demnitar că ar fi neadevărat? Nu cred că cel care a scris s-o fi gândit cu răutate la vreun eventual demnitar sau copil de demnitar dat dispărut. Mai degrabă el a vrut să spună că oricine în acest stat ar trebui să beneficieze de tratamente egale, să profite de aceleași resurse, în astfel de circumstanțe.

Dacă Gabriela a vrut să trăiască, dacă aștepta cu dor vara, dacă era o studentă bună la Medicină, de ce nu mai e în viață? Abia în ziua în care a fost găsită moartă, în internet au apărut câteva capturi de pe camerele de supraveghere, în care Gabriela mergea prin oraș, probabil pe la Buiucani. Dacă asemenea capturi ar fi fost făcute publice imediat după dispariția suspectă a fetei, poate lucrurile nu ar fi avansat atât de tragic. S-ar putea că sunt mai multe imagini, s-ar putea că, în unele dintre acestea, Gabriela e însoțită de cineva. S-ar putea că, pe aceeași cale, ar fi fost posibil să se afle cum anume și când a ajuns în Codrii Orheiului. Singură sau forțată de cineva?

Când a fost descoperit cadavrul, tatăl Gabrielei a adresat o întrebare surprinzătoare, pe fundalul versiunii de suicid, vehiculată de poliție: Cum s-ar fi putut urca atât de sus? Ieri, l-am întrebat cât de înaltă era creanga acelui copac.

„Vreo 4 metri înălțime”, ne-a spus bărbatul îndurerat. Gabriela avea 1,6 metri înălțime.

Nu știu dacă a auzit cineva această întrebare, extrem de logică, a unui părinte mut de durere. Poate că da. Ieri, dl Patrașcu ne-a spus că, totuși, poliția încearcă să examineze și versiunea unui omor, nu doar cea de suicid.

De altfel, singurul argument al anchetatorilor, legat de un posibil suicid al Gabrielei, era un citat, mediatizat de studentă pe rețelele de socializare:

„Nu ştiu dacă aţi trăit vreodată o asemenea stare. Nu eşti nici mort, nici viu. Te simţi ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii deschişi, te uiţi într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Şi nici nu te gândeşti la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi şi de a muri. Răstignit undeva între viaţă şi moarte, nu eşti bun pentru niciuna dintre ele. Parcă pluteşti în derivă şi aştepţi să fii aruncat pe un mal, ori al vieţii, ori al morţii, ţi-e egal”.

Anchetatorii au crezut că ea l-a scris, că ar fi un fel de „bilet” de adio. Au citit și nu și-au mai pus întrebări. De altfel, domnilor anchetatori, e un fragment dintr-un eseu de-al lui Octavian Paler, devenit viral în internet. Da, e despre viață și moarte, dar nu și despre suicid.