Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce Ziarul de Gardă…

De ce Ziarul de Gardă are acest nume?

Din când în când, cineva încearcă să fure numele ZdG şi să se folosească de el. Marţi, un cititor ne-a informat că o pagină web-fantomă cu numele ziaruldegarda.com îşi bate joc de jurnalismul on-line.

Aceste atacuri dezgustătoare au o latură pozitivă, ne aduc mereu cu gândul la ziua în care acest ziar a fost creat. E ca şi cum ţi-ai aminti despre naşterea unui copil, care chiar dacă ţi-a dat bătăi de cap, te bucură.

În 2004, Aneta Grosu și cu mine aveam deja câteva experienţe de muncă frumoase, captivante, dar toate cu final trist. Lucrasem împreună la Televiziunea de Stat, apoi la prima televiziune privată din R. Moldova, „Catalan”, apoi la primul cotidian privat din R. Moldova, Flux. Peste tot investisem energie, încredere şi dorinţă enormă de a face presă liberă. Peste tot ni s-a promis că se poate, doar că, în campaniile electorale, acest lucru nu se mai putea. Am plecat de peste tot cu marea împlinire de a face ceva în ce am crezut şi cu marea deziluzie de a ne fi abuzate aşteptările.

Era martie 2004. Am decis că nu mai vrem să avem niciun fel de patron, care s-ar putea transforma oricând în unul politic. Am decis să fim propriii noştri stăpâni, să facem un ziar al nostru. Împreună cu câteva colege am mers la Camera Înregistrării de Stat (CÎS), căci ni s-a spus că acolo poate fi înregistrat un ziar. Venisem de acasă cu tema pregătită, adică cu denumirea ziarului. Anterior, împreună cu Aneta, fusesem corespondente de la Chişinău ale ziarului Adevărul din România, era bun, ne plăcea, voiam şi în Moldova aşa ceva. Ni s-a spus că este deja înregistrat aşa un ziar în Moldova. „Cum? Noi suntem corespondente la Chişinău! Noi am întrebat la Bucureşti, ei nu au şi încă nu preconizează să deschidă un ziar aici”, am întrebat. Răspunsul a fost ferm: nu aveţi dreptul să înregistraţi un ziar cu numele Adevărul. Am întrebat de Realitatea. Era şi Realitatea înregistrată. La Soroca. Şi Impactul. Şi Cotidianul. Şi Curentul. Atunci am aflat pentru prima dată că în R. Moldova sunt înregistrate zeci de ziare care nu au apărut niciodată, nici până atunci, nici după asta. Deşi nu apăreau, ni s-a interzis să utilizăm oricare dintre aceste nume. Eram într-un impas. Nu voiam să plecăm de la CÎS fără să lăsăm cererea de înregistrare a unui ziar, dar cum să se numească?

Ne-am retras într-un colţ şi am început a jongla cuvintele. Ştiam că vrem să facem investigaţii şi jurnalism responsabil. Am ajuns la două denumiri, din câte 3 cuvinte: Ziarul de Gardă sau Gazeta de Veghe. Nu ne plăcea niciuna prea mult, dar reprezenta esenţa a ceea ce vrem să facem. La CÎS lucra atunci Inga Druţă, ştiam că a făcut filologia, şi am întrebat-o care denumire sună mai bine. Ne-a zis subtil că ”de veghe” ar aduce a priveghi. Aşa am rămas la denumirea „Ziarul de Gardă”.

Numele ziarului nu ne-a plăcut vreo doi ani. Ne-am tot promis că vom căuta alt nume, mai bun, şi într-o zi îl vom redenumi. Dar timpul trecea, tirajul creştea, rămâneam singurul ziar de investigaţii şi numele devenea tot mai distinct, tot mai apreciat. Devenisem membri ai API, ai unor organizaţii internaţionale de media, numele Ziarul de Gardă era pronunţat la foruri naţionale şi internaţionale, la TV, la Radio, în alte ziare, pe pagini web.

Nu ne-am gândit vreodată că cineva poate să ne fure numele, pentru că era prea specific. Într-o zi, API ne-a solicitat să primim un stagiar din România. Avusem deja stagiari din SUA, Canada, Marea Britanie, China. Desigur că un stagiar din România era binevenit. A venit. A stat cu noi mai multe zile, am vorbit româneşte, am băut ceai din aceeaşi cană, am răspuns la toate întrebările. După ce a plecat, peste o vreme, aud că ZdG e citat într-un context straniu la TV, ştiam că ZdG nu a publicat o astfel de ştire. Când am verificat pe net, ştirea controversată cita un site din România ziaruldegarda.ro. Fostul practicant şi-a atribuit denumirea, fără să ne întrebe.

Peste o vreme, un concurent electoral a decis să îşi atribuie şi el Ziarul de Gardă, de data aceasta – varianta tipărită. S-a cheltuit, a tipărit un tiraj de ediţii false cu denumirea ZdC, folosind însemnele grafice şi simbolica ziarului nostru. Am făcut plângere la Procuratură. Ancheta a durat mult, atât cât să uite toţi de ea, iar beneficiarul final să avanseze, ajungând astăzi şef de stat.

Marţi, 21 februarie 2017, un cititor ne-a informat că pe internet a apărut o nouă pagină web cu titlul ziaruldegarda.com. A fost trist să aflăm cine a creat acest pseudo-ziaruldegardă. La acest aspect vom reveni cu o investigaţie separată. Cu acest prilej, am revenit iarăşi la „copilăria” ZdG şi la bunul nume pe care şi l-a făcut în timp, un nume pe care vor să-l stăpânească mulţi politicieni cu nume pătat.

Marţi ne-a telefonat un abonat de la Cimişlia, Serafim Popuşoi. Voia să ne spună că i-a plăcut un articol şi s-a exprimat cam aşa: „În nr. 5 al ziarului Dvs., scuzaţi, nu ziarul Dvs., ziarul nostru”. De 13 ani, numele „Ziarul de Gardă” vine la pachet cu simpatia şi încrederea publicului pentru care lucrăm. Oricine poate fura numele, dar dragostea cititorilor nu o poate fura nimeni. Nici nu o poate cumpăra.