De ce Dodon vorbeşte în numele tuturor?
Ieri, proaspătul preşedinte, Igor Dodon, a transmis un somptuos mesaj de felicitare Patriarhului Kirill al Rusiei, cu prilejul împlinirii de către acesta a opt ani de la „intronizarea” sa în scaun patriarhal. Nu ar fi existat niciun reproş, nicio suspiciune, în legătură cu această felicitare, adresată cu atâta pioşenie, dacă Igor Dodon ar fi făcut-o exclusiv în numele său şi al familiei sale, nu şi în numele întregului popor al R. Moldova. Nu a fost să fie, or, mesajul este ticluit pe o foaie cu antetul Preşedinţiei R. Moldova, iar în primele rânduri Dodon cere permisiunea patriarhului de a-l felicita „personal şi în numele poporului Moldovei”. Tot în numele nostru, al tuturor, Igor Dodon şi-a reiterat invitaţia făcută anterior, amintindu-i patriarhului că aşteaptă vizita sa pastorală în Moldova în timpul cel mai apropiat.
De ce Dodon manifestă atâta aroganţă, într-un subiect sensibil, legat de credinţă şi de apartenenţa la o confesiune sau alta? În primul rând, pentru că acesta este conştient de faptul că a ajuns preşedinte inclusiv prin efortul Bisericii Ortodoxe Ruse şi al filialei acesteia din R. Moldova. Cine alţii dacă nu preoţii Mitropoliei lui Vladimir s-au ţinut de răspândirea unor informaţii denigratoare despre contracandidaţii lui Igor Dodon, profanând astfel orice idee de bună credinţă, loialitate, cumsecădenie, onestitate, omenie. Preoţii bisericilor pro-ruse din Moldova nu au ezitat să facă agitaţie electorală chiar din altarele locaşelor sfinte. Bine hrăniţi, bine odihniţi, bine îngrijiţi, ei le spuneau sărmanilor enoriaşi cu cine exact să voteze, ca nu cumva să se transforme chiar ei, enoriaşii, în lesbiene sau homosexuali, în femei sterpe şi frigide. Nu s-au ruşinat deloc să vorbească pramatii, deşi Biserica nu admite în niciun caz asemenea conduite.
Pe de altă parte, Dodon încearcă să-l măgulească pe patriarh, în numele întregului popor, ştiind că, şi în următorii ani, el personal va avea nevoie de suportul bisericii majoritare din R. Moldova. Vin parlamentarele şi ce ar face socialiştii-comunişti, antihrişti şi ateişti în esenţă, dacă ar pierde sprijinul bisericii, enoriaşii căreia, majoritatea dintre care sunt creştini adevăraţi, cu sau fără voia lor, sunt transformaţi în alegători-roşii? Cine i-ar mai vota?
Cum ziceam, Igor Dodon, din partea sa şi a familiei sale, îi poate trimite zilnic mesaje de felicitare Patriarhului Kirill, şefului statului rus, Vladimir Putin, ofiţerului de miliţie transnistreană Vadim Nikolaevici Krasnoselski, pe care, personal, l-a recunoscut drept preşedinte peste 1/3 din Moldovă… Poate trimite felicitări oricui, doar că în numele său. Nici măcar în numele celor care şi-au dat votul pentru el nu ar avea dreptul să o facă, fără permisiunea şi consimţământul lor…
Uşor de înţeles că preşedintele ales recent încearcă să inoculeze ideea că deciziile sale sunt luate şi în numele tuturor cetăţenilor. Bunăoară, refuzul de a decreta Doliu Naţional în ziua funeraliilor lui Ion Ungureanu poate fi interpretat ca fiind un refuz în numele tuturor cetăţenilor? Cenzurarea necrologului maestrului s-o fi făcut tot în numele poporului? Sau decretul, singurul decret semnat până acum de noul preşedinte, de a-i retrage cetăţenia lui Traian Băsescu, o fi fost semnat tot în numele poporului? Sau ameninţările de anulare a Istoriei Românilor şi de substituire a manualelor tot în numele poporului sunt făcute?
Deşi are ceva mai mult de o lună de la învestire, noul şef al statului R. Moldova şi-a luat în serios funcţia şi încearcă să ne reprezinte pe noi toţi, chiar dacă puţini i-ar oferi un mandat pentru asta.
„Există o înţelepciune antică, pe care eu o împărtăşesc în totalitate. Ea spune că un conducător trebuie să ţină minte trei lucruri. Mai întâi, că el conduce oameni. Al doilea, că el îi conduce după legi. Şi al treilea, că nu conduce totdeauna”, acest pasaj este afişat, sub semnătura lui Igor Dodon, chiar pe site-ul Preşedinţiei R. Moldova.
Cum să nu fii de acord cu această înţelepciune, despre care nou-alesul şef de stat spune că o împărtăşeşte în totalitate? Ca să nu păşească atât de neruşinat prin gropi, acest preşedinte, mai mult ca oricare alţi demnitari, ar trebui monitorizat la rece, la orice pas. Mandatul său este unul suspect şi nu-i permite să vorbească inclusiv în numele celor care nu l-au votat şi nu-l vor vota vreodată.
