De ce contează pentru noi problemele europene
Două ştiri care nu au ajuns la noi din Europa, luate la întâmplare. Pe 14 decembrie, Agenţia Reuters (nu RIA Novosti!) informează că UE a oferit Poloniei 100 de milioane de euro pentru a construi cel puţin trei aeroporturi-fantomă, care din lipsa pasagerilor nu funcţionează. Pe 11 decembrie, cotidianul El Pais scrie că Spania a adoptat recent o lege împotriva protestelor, care, între altele, ameninţă cu amenzi de până la 30 de mii de euro pe cei care filmează poliţiştii. De altfel, 82% dintre spanioli se pronunţă împotriva acestei legi.
O parte semnificativă a intelectualilor noştri proeuropeni pare să fi adoptat poziţia că omul de rând nu ar trebui să afle despre problemele interne ale Europei, fiindcă, astfel, slaba atracţie a cetăţenilor pentru UE ar fi prejudiciată şi mai mult. Abordarea altor teme europene decât istoriile de succes ar crea o disonanţă cognitivă la omul de rând de la noi. Se presupune că am fi capabili să gândim doar în alb-negru. Sau totul în Europa e mult mai bine decât la noi (şi la vecinii autoritari din Est), sau „visul european” s-ar prăbuşi. Oricine abordează alte teme europene decât cele aprobate oficial de „poliţia gândirii” este imediat suspectat că ar face jocul antieuropean al Rusiei. Or, atâta timp cât ne aflăm „în drum spre Europa”, populaţia trebuie motivată cu imagini pozitive şi ferită de orice problemă cu care s-ar confrunta europenii înşişi.
Consider că această strategie nu este doar ineficientă, ci şi contraproductivă, chiar din perspectiva celor mai înflăcăraţi luptători pentru integrarea europeană („Europa cu orice preţ”). Există multiple exemple că asemenea strategii de izolare informaţională duc exact la efectul opus – să ne gândim doar la educaţia sexuală, atunci când dintr-un amestec de tabuizare, interdicţie, lipsă de educaţie generală şi morală parvin sarcini la minore şi se răspândesc boli cu transmitere sexuală. Astfel, încercarea de a ignora unele ştiri din Europa creează un teren fertil pentru tot genul de propagandă antieuropeană. Atunci când populaţia află despre multe evenimente din UE din surse ne-europene, deoarece mediile pro-europene nu le raportează (de pildă, rezultatele alegerilor pentru Parlamentul UE, la care în multe ţări au câştigat forţe eurosceptice), apar suspiciuni şi dubii.
Există trei argumente principale în favoarea faptului că ar trebui să fim la curent cu tot (!) ce se întâmplă în Vest şi să participăm cu o voce proprie la concertul european. În primul rând, semnând Acordul de Asociere, R. Moldova deja s-a integrat într-un anumit grad în UE şi, fiindcă din acest act reies şi anumite obligaţiuni, dar şi oportunităţi (din punct de vedere al democraţiei, propovăduite atât de mult la noi), ar trebui să fim în permanenţă foarte bine informaţi.
În al doilea rând, imaginându-ne că am fi devenit deja membru al Uniunii Europene, ar trebui să ştim că de sănătatea economică generală în UE depinde şi bunăstarea noastră. Trebuie să recunoaştem că pentru majoritatea oamenilor de la noi statutul de membru UE e perceput mai degrabă ca o oportunitate de a profita de anumite transferuri, asistenţe şi reforme decât invers: ca Moldova să finanţeze alte state din UE. Ar fi o iluzie să credem că europenii ar fi gata să plătească pentru noi dacă economia lor ar intra în criză, pe când, dacă există prosperitate, există şi o probabilitate mai mare că vor fi mai generoşi. De aceea, promovarea progresului economic în întreaga UE ar trebui să fie o prioritate şi pentru factorii de decizie din R. Moldova.
În alt treilea rând, de starea libertăţilor civice a statului de drept în UE depinde şi viitorul nostru. Nu trebuie să fim pasivi faţă de erodarea drepturilor omului, mai ales în Vest, atunci când se răspândesc metode de spionaj asupra propriei populaţii, când are loc restricţia libertăţilor de exprimare, cenzurarea internetului, atunci când nu numai în SUA poliţia devine cu fiecare an mai militarizată. UE va fi doar şi casa noastră! Sau ne vom consola în continuare arătând cu degetul spre Coreea de Nord, China sau Rusia? În primul rând, dreptul şi ordinea ar trebui să troneze la noi acasă.
