Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cu metroul prin Chișinău

Cu metroul prin Chișinău

Ieri-dimineaţă, am venit la serviciu cu metroul. Am recurs la acest mijloc de transport, după ce, săptămâni la rând, mă sufocam în transportul public terestru, pierzând ore în şir ca să ajung în centrul Chişinăului. Ieri-dimineaţă, am decis să accept promisiunea electorală de cândva (nu mai ţin minte cine a făcut-o) şi să circul cu metroul până la muncă. A fost încântător. Fără înghesuială, opriri la ore şi locuri fixe, ziare proaspete la intrare, locuri curate în vagonete. Căutam, prin staţii, să văd poza celui care, altă dată, într-o electorală fierbinte, ne-a promis metrou, tramvai, într-un cuvânt, călătorii civilizate…

Nu am găsit poza acelui candidat, dar şi alte poze ale altor candidaţi care, de-a lungul anilor, s-au tot ţinut de promisiuni. Toţi afectaţi de grandomanie, candidaţii ne-au tot promis minunile vieţii, ca să ajungem astăzi în faţa unui nou buletin de vot, lung, cât o noapte de iarnă, şi tot atât de plin de oameni buni de promisiuni.

În câteva zile, aceştia vor avea „dezlegare” la îndrugat verzi şi uscate. Acum stafurile lor electorale caută prin arhive cele mai ciudate, mai aprinse, mai zgomotoase, mai iresponsabile feluri de promisiuni, ca să le servească iarăşi alegătorilor, doar că, de astă dată, în alte tacâmuri.

În cele câteva zile câte au rămas până la declanşarea oficială a campaniei electorale, ar fi să ne amintim ce şi cum promiteau alţii şi câte puncte, din cele promise, le-au realizat. Ne-au vorbit despre majorări de salarii şi pensii, despre creşterea indemnizaţiilor primite la naşterea copiilor. Despre preţuri sociale şi despre compensaţii acordate celor care nu mai pot suporta povara sărăciei şi a lipsurilor. Acum, probabil, se vor găsi dintre cei care vor zice că aceste majorări au avut loc, că facem panică degeaba. Aceştia, însă, nu vor spune cât anume reprezintă astfel de majorări în raport cu creşterea costurilor vieţii.

Alţii, ani la rând, ne-au tot promis o Moldovă fără sărărcie, o Moldovă fără comunişti. Săraci continuăm să fim, iar comuniştii s-au înmulţit, s-au diversificat, ocupând astăzi un spectru politic şi mai extins. Deşi nu se numesc cu toţii comunişti, sub flamura socialiştilor, a celor de la Ravnopravie, sub flamura democraţilor mocnesc destule strategii comuniste, chiar dacă sunt rupţi de PCRM.

Vă mai amintiţi câtă speranţă emana promisiunea despre anularea imunităţii parlamentarilor? Ce a urmat? Odată intraţi în Legislativ, imunitatea le-a venit ca o mănuşă, de care nu se pot despărţi. Este adevărat, deputaţii au făcut uz o singură dată, în cazul Filat, de procedura de suspendare a imunităţii, dar şi atunci pentru a-şi salva propriile piei de riscul unor urmăriri penale reale sau înscenate.

Alte promisiuni. Investiţii, locuri de muncă, salarii de cel puţin 10 mii de lei. Investitorii, cei care au încercat să realizeze ceva în R. Moldova, s-au ciocnit de atâta birocraţie, de atâta corupţie, de atâtea campanii raider, încât au renunţat la „vise” şi au plecat pe la casele lor, lăsând să se stingă promisiunile electorale ale politicienilor.

Ni s-au mai promis soluţii la tot felul de probleme. Este adevărat, cei care au promis, le-au găsit, doar că pentru ei. Soluţiile identificate de aceştia s-au materializat în case spaţioase, în călătorii fastuoase, în cele mai bune şcoli pentru copiii lor.

Să fim atenţi cel puţin în această campanie electorală. Candidaţii, oricare ar fi, până la urmă, numărul acestora, ne vor promite tot binele din lume, dacă i-am alege anume pe ei. Să citim atent printre rânduri, să descifrăm fiecare cuvânt aruncat în vânt de prezidenţiabili. Unii ne vor promite fericire, soare pe timp de vară şi căldură în case, pe timp de iarnă. Alţii vor zice că vor planta pomi fructiferi pe marginea drumului, iar banane la staţiile de troleibuz. Alţii vor promite să manifeste grijă faţă de fertilitatea naţiunii, ca să soluţioneze, în sfârşit, problemele demografice. Aceştia vor împărţi scutece pe gratis la naşterea celui de-al 5-lea copil. Unii vor fi şi mai tari. Ei vor da liber pentru o săptămână de muncă de doar trei zile, invocând că astfel ar putea soluţiona problema şomajului. Cei mai sensibili se vor angaja să combată singurătatea şi vor promite internet pe gratis în băile publice.

De metrou nu mai zic nimic. Călătoria de ieri cu metroul prin Chişinău a fost de-a dreptul fascinantă.

La modul serios… Să fim, totuşi, atenţi la promisiuni. Să ne spună ei, candidaţii, ce au făcut în această viaţă, ce au realizat acolo pe unde au fost până acum, nu ce au de gând să facă dacă, dintr-o întâmplare, ar ajunge şefi de stat.